970 matches
-
cu alb, parcă se rostogoleau peste noi; gemeau și se aplecau sub povara grea a zăpezii, în timp ce de sus fulgii mari și deși cădeau întruna fără a se opri. Nu puteai privi în direcția lor, deoarece aceștia împrăștiați de o boare slabă de vânt, după ce intrau în urechi, acopereau obrajii și se propteau pe sprincene, nimereau direct în ochi. Mirele cu mireasa la braț, în fruntea alaiului, despicau nămeții proaspăt așezați. Într-o clipă de neatenție, pantofii cu tălpile din piele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o mitologie a pădurii și introducând într-un bestiarium propriu. Consonant cu Sadoveanu, în autorul Primelor iubiri acționează un filon elegiac, gingaș generator de priveliști interioare fluide. Moartea căprioarei devine motiv de meditație cu suport patetic: "Seceta a ucis orice boare de vânt, / Soarele s-a topit și a curs în pământ..." Un pușcaș împreună cu fiul (cu poetul adică) pleacă la "vânătoare de capre / vânătoarea foametei în munții Carpați". Faptul, în sine, nu are nimic neobișnuit; repercutat însă în conștiința copilului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai ales, să se vindece odată cu trecerea timpului. Numai vântul serii o știa în colțul unde se ascunse. O descoperise înțepenită, cu trupul chircit și fața lividă, podidită de lacrimi și sânge. I se făcu milă, învelind-o cu o boare și strecurându-i în ureche șoapte de alint. De sub pala de vânt, Europa privea spre soarele stacojiu care dădea să apună, grăbindu-se să coboare peste zidurile fortificației. Nori purpurii și vineții își făceau hatârul, mușcând din seninul de altădată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ar muri el, chiar mort și încă ar iubi-o. Noaptea, cînd ea se va simți atinsă de "trista aripă a unei șoapte" și va auzi "o aripă vuind plîngătoare", ea să deschidă fereastra, ca să poată intra el, "ca o boare suntă" și s-o mîngîie cu suflarea-i "pe fața-i palidă și pe ochii gînditori". Dar dacă ar muri ea, el ar plînge-o "ca vîntul ce fluieră-n ruină"; i-ar cînta numele, "ca rîul cel scuturat de spume
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
2); incolor (2); invizibil (2); lumină (2); mediu (2); mireasma (2); munte (2); pădure (2); putere (2); respiră (2); suflare (2); sufocare (2); sursă (2); transparență (2); viața (2); vînt (2); zbor (2); -; aer; aere; aerob; albastru; anvelopă; aspirație; balon; boare; briză; bun; carbon; casă; cor; curent; dens; dependență; durere; esențial; fără; flori; fluturi; frumos; fulger; gîze; greu; gură; hidrogen; iarbă; imponderabilitate; inevitabil; inexistent; inspira; insuficiență; irespirabil; iubire; închis; leneș; liniște; mătură; moderat; mulțumire; murdar; muștar; nelimitat; cea mai mare nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
4); putere (4); vuiet (4); aprig (3); cer (3); colb (3); copac (3); crengi (3); iarnă (3); natură (3); neplăcut (3); păr (3); de primăvară (3); răceală (3); vreme rea (3); zbor (3); adie (2); aer rece (2); bășină (2); boare (2); copaci (2); domol (2); energie (2); frică (2); haos (2); libertate (2); lin (2); meteo (2); mișcare (2); moară (2); nisip (2); rapid (2); schimbare (2); suflu (2); tare (2); vapor (2); vîrtej (2); viscol (2); viteză (2); alizee
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
frate-său Soare / Și de când răsare, / Până când sfințește, / Lumea o-ncălzește, / Că de n-ar sori, / Lumea n-ar mai fi. / Sora Vântului, / Ea așa zicea / Că ea e mai mare, / Că-i frate-său Soare, / Că de n-ar bori, / Oamenii-ar muri..."126 O altă prezență mitologică feminină a soarelui este Floarea Soarelui, aflată, de cele mai multe ori, în conflict inițiatic cu alte flori, cu floarea crinului sau cu floarea trandafirului, dar asumându-și, în cele din urmă, rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
blagiene: "Glasul acelui ciudat strămoș/ De la care îmi vine iubirea aceasta prea mare". Baconsky pledează pentru o poezie a cărei substanță să constituie atmosfera ei emoțională, fără metafore rare, căutate, lipsite de podoabe stilistice. Senzual, poetul întinde mâna ca să simtă boarea în palmă sau petale de flori, ca atunci "când plutea pe migratoarea iubire". Un eminescianism, un "nu știu ce" îl învăluie, pentru că "fata morgana de jasmin" s-a ascuns în pieptul lui. Volumul "Cadavre în vid" "reprezintă o surpriză 1 pentru că universal
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ea, și el a mâncat. Atunci amândurora li s-au deschis ochii și au cunoscut că erau goi; și au cusut frunze de smochin și și-au făcut șorțuri. Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu purtându-se prin rai în boarea amurgului; și de la fața Domnului Dumnezeu s-au ascuns Adam și femeia sa printre pomii raiului. Și Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a zis: "Adame, unde ești?" Acesta a zis: "Glasul Tău l-am auzit purtându
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
încleștarea fără nume cu destinul. Prag în sine, pe care orbul îl percepe difuz, ca pe o nelămurită pace, stare beatifică de senzații cunoscute (atingerea vîntului în preajma apei, mirosul și freamătul bălții, perceperea emoționată a respirației apei, în cercuri tăcute): "Boarea lină a lacului, plescăitul apelor, izul de baltă, tremurul sforii cu nada în capătul cufundat îl umpleau de dor și nefericire. Amintiri pline de viață dunăreană îl potopeau." Orb fiind, bărbatul suplinește cu celelale percepții simțul vederii. În mod așteptat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
la ore de seară, prin parcurgerea unei porțiuni de drum comune (de la Universitate până în ce punct? cât dura traseul? ce subiecte erau abordate?). 1973-1983 Defragmentatorul (asiduu formator de luptători pe frontul siderurgiei) vine din când în când să respire subtila boare a râului rebotezat în codu-i personal Mach-Louis (în special după definitivarea ca dascăl, urmată de pregătirile pentru "grade didactice"). Întâlnirile sunt aleatorii. Nu-și aduce aminte dacă s-au suprapus (sau au fost proxime) cu anul 1983, cel al începerii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de creatorul romantic în Viață solitara și imaginea quasimodiană amintită: Din când în când m-așez pe-un dâmb, la malul / însingurat al unui lac, de frunze / încununat și plante taciturne. / În el, în crucea-amiezii-și oglindește / domoala față Soarele. Sub boare / nici frunzele, nici iarbă nu tresaltă, / nici valuri unduind sau cânt de greieri, / bătăi de aripi fâlfâind prin ramuri, / zumzet de fluturi, glas sau frământare, / nimic n-auzi, nu vezi nimic. Pe maluri / înalte liniști străjuiesc și-n ele, / cum
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
exercitau asupra imaginarului quasimodian. Vântul, carele, Ursa, hoțul, grotele sunt elemente ale imagologiei și cronotopiei specifice romanticului pe care scriitorul ermetic le încadrează în scenografia dată de Sicilia natală. Leopardi le reunise în Alla Primavera: Echo, nu-n chip de boare, / ci-n chip de duh nefericit de ninfă (...) Stânci sihastre / și grote și cătune / ea învăța cu lacrimile noastre / să plângă și să geamă / rotita boltă-a nopții (Primăverii, vv. 61-69).519 Preluând motivele, dar transformându-le în conformitate cu propria sensibilitate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
japonez pasionat de Occident ; o poveste de iubire pură și albă ca muntele Fuji, imposibilă ca topirea zăpezilor veșnice... Altfel, întreaga vibrație erotică face să tremure doar carnea cuvintelor și nu trece de bariera limbajului, ceea ce, să recunoaștem, aduce o boare proaspătă de inocență în marea de dizgrațioase pornografii pe care postmodernitatea s-a crezut datoare să le etaleze. Amélie Nothomb e nespus de pudică și discretă, fiind totodată de o neașteptată îndrăzneală și curiozitate fără umbră, care se opresc în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tine scroafa Ca să ți-o prinzi în păr cu-agrafa Și cît de-albastru-i trandafirul Din care extragi elixirul De viață lungă cum e firul Și cît de galbenă e floarea Soarelui dulce-n înserarea Pe care-o mișcă-n aer boarea Și cît de mov este laleaua Cînd tu ridici la geam perdeaua Ca să ne-arăți sînii ca neaua
Culorile terținelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8697_a_10022]
-
Maya Belciu Noiembrie Să fie somnul, oare întunecata boare Pe crengile-mi sucite Mai seci, mai dezgolite? Tăcuta-nfiorare Să fie somnul oare? Mă strânge și mă doare Pământul mă alungă Și-naltul nu mă-ndeamnă Mi-e miezul sec Mi-e creanga în destramă Și ce folos că sara
Poezie by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/8698_a_10023]
-
nevastă ai/ naltă și subțire/ crescută-n pădure/ tăiată-n semne/ Cu ce Îi Îmbrăcată?/ Cu coajă uscată/ Cu ce-i Învelită?/ Cu frunză Încrețită.”1 Altă versiune a acestui cântec al bradului apare pentru o tânără: „Bradule, bradule/ ce boare-a bătut/ de te-ai coborât/ de la loc pietros/ la loc revănos?/ Eu n-aș fi venit/ n-aș fi coborât/ dacă mă lăsau”/ și nu mă mințeau/ până m-or tăiat/ și m-au tot plimbat, ca să mă Îmbune
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
sens vrea să pună în evidență. Ați terminat de filmat și ajungeți la faza de vizionare. Ce vă spun acum imaginile pe care le-ați gândit cu mult timp înainte? Până la acest moment lucrezi ca un orb, totul este o boare în mintea ta. Din punctul meu de vedere, filmarea este, de cele mai multe ori, un proces mecanic, duci la îndeplinire ceea ce ai gândit. Montajul este într-adevăr o etapă de creație. Se știe acel experiment al lui Kuleșov. Posibilitățile de a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
prilej pentru descrierea vacanțelor și a atmosferei pe litoralul românesc, la granița cu Bulgaria. O altă zguduitoare amintire este însă aceea care face referire la cutremurul din 4 martie 1977: „Primăvara lui 1977 a izbucnit devreme, cu mâțLșori înfloriți, o boare caldăși păVări care ciripeau dis-de-dimineață...” Protagonist este Irina care, „într-una dintre seri și-a propus să treacă prin parc... Deodată i s-a părut că amețește, că are halucinații, că i se vălurește pământul sub picioare și e scuturată
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fost posibil ca o femeie matură, un chirurg de clasă, să nu realizeze că nu ar fi putut, în veci, câștiga iubirea lui ștefan, printr-o trădare, prin surparea unei căsnicii fericite?! Gestul ei de regret a fost ca o boare de vânt: „Ce-am făcut?... N-am cum să dau înapoi...” Găsește alinarea gestului său incalificabil, de falsă autoapărare: „O să fie bine, o să fie bine, o să fie bine...” Nicio triadă din lume nu va putea șterge crima comisă. O va
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
În nici o mitologie nu întîlnim o asemenea răsturnare de situație. Însă Vîntul se află în drepturile sale: reglementează circulația norilor, aducînd ploaie, deci face să dispară seceta: Sora Vîntului Iea așa zicea Că ea e mai mare, Că-i frate-so Boare. Că de n-ar bori Oamenii-ar muri. Oamenii la plug, Vitele la jug. Textul se putea opri aici, întrucît delimitează un conflict între două forțe naturale personificate. Funcția cîntecului, astfel fragmentat, este strict didactică, încercîndu-se să se răspundă la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o asemenea răsturnare de situație. Însă Vîntul se află în drepturile sale: reglementează circulația norilor, aducînd ploaie, deci face să dispară seceta: Sora Vîntului Iea așa zicea Că ea e mai mare, Că-i frate-so Boare. Că de n-ar bori Oamenii-ar muri. Oamenii la plug, Vitele la jug. Textul se putea opri aici, întrucît delimitează un conflict între două forțe naturale personificate. Funcția cîntecului, astfel fragmentat, este strict didactică, încercîndu-se să se răspundă la întrebarea: cine e mai mare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
antropologică, nu vegetațională, ca în altă parte), Telepinus joacă rolul de patron divin al apelor, vegetației și turmelor. Fie din cauza „oboselii”, fie datorită unei dezordini nedorite sus, în panteon, Telepinus ia hotărîri nesăbuite. El „alese calea depărtării și luă grînele, boarea roditoare... și îndestularea din țară, din pășuni, din cîmpii... Telepinus plecă și se pierdu în cîmpie; oboseala îl copleși. Atunci grîul și alacul n-au mai crescut. Vitele, oile și omul n-au mai dat naștere la urmași. Chiar și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
noapte, iar recolta noastră era mai mult decât modestă. Dar ne puneam speranța în celelalte două zile și o noapte pe care le aveam la dispoziție. Timpul era splendid, pe cer niciun fir de nor. Dispre nord adia ușor o boare de vânt. Vântul acesta din nord face poftă de mâncare peștilor, așa că n-aveam decât să așteptăm mușcăturile la momelile noastre. Și așteptările noastre n-au fost în zadar. Pe la patru dimineața, am sorbit fiecare câte o ceașcă zdravănă de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aceea se împlinește. Ștefan ce rugă o să înalțe? Dar Bălașa? Ei, Doamne, cu fetele e mai ușor, toate-și doresc să se mărite cu un Făt Frumos. Ridică privirea spre cer, nu se vedeau stele, era înnorat, nu adia nici o boare, așa că lumânările ardeau frumos. — Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte.... Primii mergeau călugării cu lumânări înalte îmbrăcați în stihare negre, întâi grecii, apoi cei care cântau românește, apoi arhimandritul cu evanghelia, un preot cu crucea, patru diaconi țineau deasupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]