985 matches
-
cu toții în prima cameră de la stradă, „la față” cum obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o pasăre de noapte și bocetul acesteia; un lucru este însă cert, când mama s-a sculat, apoi și tata, „vuietul acela sinistru” s-a oprit brusc. Mă închin și-o spun acum ca și atunci, așa cum am fost educată, conform perceptelor noastre creștine, „ducă-se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și finalizarea acesteia, trebuie anunțat cu siguranță momentul „Caloianului<footnote numele chipului de lut (îmbrăcat țărănește și împodobit cu flori) pe care fetițe de la 5-6 ani îl pun într-o cutie și-l îngroapă pe câmp, intonând un fel de bocet: Iane, Iane, Caloiane! Această datină se practică în Dobrogea și în zona Dunării de Jos, a treia Marți după Paști. footnote>”, fără de care copilăria noastră ar fi fost mult prea săracă, i-ar fi lipsit poate „sarea și piperul” atât
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o vărsat. Da’ te-oi scrie cu cerneală, Cu cerneală, cu sineală... Decedații căsătoriți merg la cimitir cu alaiul condus de preot. De-a dreapta și de-a stânga mortului se deplasează una sau mai multe femei, care foarte discret cântă bocete. Până a putut umbla, pentru rudele ei cele mai apropiate, bocitoare foarte conștiincioasă, a fost Lonoaica.Tinerii necăsătoriți, fie fată, fie fecior sunt conduși la mormânt cu muzică, aceasta intonând numai melodii triste. În ziua înmormântării, sub sicriu se pune
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în Dobrogea sau în Statele Unite, s-au cântat cântece de voie bună atunci când mirii mergeau la biserică să se lege definitiv și irevocabil pentru întreaga lor viața, au cântat bandele la petreceri și la jocuri în sărbători, s-au cântat bocete și cântece de jale, atunci când cineva din sânul familiei părăsea satul ca să treacă sub glia reavănă a cimitirului din Streza sau din Oprea, fie că-i venise, fie că nu-i venise sorocul. Și-apoi, la noi în Cârțișoara nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ispravă. Născută în 1921, Silvia Grovu, pe care lumea o știe de Lonoaica, se află azi pe pat de suferință, pierzând vederea înainte de a-și fi terminat misiunea ei nobilă pe acest pământ. Neîntrecută în creația cântecului de jale, a bocetului la morți, acest suflet sensibil, rapsod desăvârșit, a fost adusă pe lume ca să cânte muncind și să muncească doinind. Și-a închinat versul tuturor celor pe care i a cunoscut și i a iubit, melodiile ei făcând și pe cel
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
până la mândra la ușă, Dușmanii m-au oblicit, cărărușa-or îngrădit. Tot cu pari și cu nuiele Și cu multe vorbe rele. Dar Dumnezeu mare Sfânt, O trimis ploaie și vânt. Cărărușa-o dezgrădit, Eu cu mândra m-am iubit. Bocet după mamă Dragă măiculița mea, dragă dacă aș putea în chimniță te-aș băga. Și te aș ține la răcoare,și te-aș sădi ca pe-o floare. Te-aș sădi în grădiniță, ca să am și eu măicuță. Satu’ nost
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Scaraoțchi, ea tot frumoasă și strălucitoare apare: Așa mergând el la iazul acela, era strașnic palat făcut de draci, unde țineau banii; și pe apă mergea o casă făcută strașnic de mândră (s.n.) și-n casa ceea s-auzea un bocet 71. În sfârșit, incinta, în toată complexitatea ei, este desenată ușor caricatural, lapidar și expresiv, așa cum sunt executate crochiurile pictorilor de talent: ei știau a cristaliza împrejurul lor un fel de curte, compusă din boierănași sărăciți cari, slujind, își recâștigau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
creator, va fi fructificată în Memento mori, întrucât universul însuși nu este indestructibil, ci poartă în sine contradicții care fac și desfac în interiorul său conflicte și drame a căror rezolvare pare a fi extincția. În Melancolie, imaginea copleșitoare a unui bocet al cosmosului domină: De umbre lungi purtatu-i sicriul [cel] de nouri/ Și firea-ntreagă plânge în înmiite-ecouri/ Plâng stelele frumoase și în de aur roi/ Se-nșiră l-a ta moarte în luminos convoi 300. Tristețea primordială de care pomenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întruna... bate într-o dungă... bate rar și adânc, parcă ar număra clipele... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri.. ajunse dricul din urmă. „Ce-o făcut din tine, Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de păcătoși.. să deie Dumnezău !”. Blestema și bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas, dar și cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas, dar și cu ură.. cu neputință de înfățișat în cuvinte. Cuvintele sunt prea sărace... Vorbele n-au puterea faptei.. Abia în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei din șanț,.. acum, toate aveau înțeles. Și, cu o voință de neînchipuit, se înălță întrun picior, cătând infricoșat, spre dric... murmurând... „Mamă.. mămăică-mamă!”. Câțiva milițieni tăbărâră cu patul armelor, doborându-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fața zdrobită și pleoapele căzute... se uită, sus pe coastă la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți ca lumânarea și înalți până la cer,.. bătătura casei copilăriei lui era pustie și gardul rupt. „Hauu-hauuu.. hau...!”, dar, câinele nu-și isprăvi bocetul, după stăpâna lui, că un trosnet de pușcă îl amuți. Baltă simți o durere cumplită în piept.. că-i tăie răsuflarea și că se îneacă. Cloptul bătea rar, într-o dungă.. bătea pentru mort. În clipa aceea avu o privire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ținuturi, când li se naște un copil. Se înduioșează pentru toate suferințele ce vor urma. Merită să suferi oricât ca să atingi o clipă de fericire ca asta, trăită de mine intens în această dimineață aurorală. Lipsă Se aud frânturi de bocete nu departe de colibă. Acum două zile, un om din sat a murit nemântuit, adică fără lumină - cum zice Aia - și toți sunt îngrijorați de năpasta ce se va abate asupra lor. Se tem că defunctul o să se-ntoarcă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
observ întotdeauna coroana împărătească a unui arbore maiestuos; de câteva zile, în crengile lui găzduiește o păsăruică cu penele colorate. E o pasăre tristă: scoate niște sunete ciudate care parcă vin din altă lume. Mie mi se par asemănătoare unui bocet. Le ascult și mă simt atras de ele. Poate că e acesta un semnal că mi-a sosit timpul; poate mă găsesc chiar pe margine. Chiar acolo unde se află tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
apropierii limitei de netrecut. Când mă întreb cine va plânge după mine simt că ar trebui să devin mai bun cu ceilalți. Însă teama mea de necunoscutul morții îmi va putea fi anulată de povara a cât mai mulți apropiați? Bocetul celor de care aș putea fi legat afectiv în mod profund sau lacrima celor pe care i-aș putea ajuta vor risipi neantul ce-mi pândește existența, convins că într-o zi mă va absorbi? Ce ar mai putea aduna
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
este spartă de vocea unei femei în vârstă, nu știu prea bine de unde a apărut acolo, nu era în vecinătatea grupului nostru. Pe sub hainele groase de lână, se simte în fața corpului o umflătură mare, nefirească. Apoi începe să bocească, da, bocet era, urcat până aici din negura timpului, „lăsați-mă să trec. Lăsați-mă ! Voi veniți, creștinilor, să vă rugați de viață și de sănătate, eu vin la Sfântul Dimitrie să mă rog de moarte. Poate ziceți că sunt cerșetoare sau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
genereze sau să creeze propriile noastre sunete tămăduitoare și de alinare în perioadele când suntem singuri. Licorna, expresie a dogmei și liberei gândiri Omnes ante Mosem per Unicornem prophetaverunt 470. Licornul aude prin vuietul timpului/glasul nimicului/prin zvonul eonului/ bocetul omului. Toate acestea se vor întâmpla când profeția lui Blaga se va împlini și omul va deveni un eon dogmatic cu puterea de a accepta dogma divinului într-un spațiu și timp al unui cugetător la care libera gândire să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Până la urmă nu s-a realizat nimic. 377 Și aici e vorba de nădejdea unei tipăriri. Nu mai știu dacă s-a rezolvat ceva. 378 Și doamna Maria-Luiza Ungureanu n-a obținut decât promisiuni. 309 Obiceiuri la moarte și înmormântare - bocete ....... 14 " Crăciunul și Anul Nou .................................. 13 " Nunta ...................................................... 12 " În afară de astea, mai am credințe și obiceiuri la naștere, pe care încă nu le am transmis. Și acum caut să închei scrisoarea mea, spre a nu vă răpi prea mult din prețiosul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
-l duc în pădure și-l pun pe Voinescu să le arate copacul de care l-a legat pe ăla și-l pun, dom’le, să spună cât l-a ținut legat și cât l-a bătut. Și dă-i bocete și dă-i văicăreli. „Aoleu, iertați-mă, iertati mă că am fost prost, că nu mai fac, aoleu”... Și tot așa se văicărea Voinescu, de ziceai că-ți rupe inima, dom’le. Și ce i-au făcut, dom’ șef?, întrebam
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
serenadei apare însoțită de indicația expressif et un peu suppliant, ce îndeamnă la o interpretare sensibilă și puțin „rugătoare”. De altfel, același caracter „tânguitor” este deopotrivă difuzat prin frecvența semitonurilor descendente din contextul configurației sale melodice, aspect ce amintește de bocetul și atmosfera lirică a cantei jondo, stilul vocal străvechi aflat la originea flamenco-ului. Contrastul de atmosferă operat prin intervenția acestui material tematic este determinat în mare măsură și de apariția atacului legato, element aflat într-o corespondență organică cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a cantei jondo, stilul vocal străvechi aflat la originea flamenco-ului. Contrastul de atmosferă operat prin intervenția acestui material tematic este determinat în mare măsură și de apariția atacului legato, element aflat într-o corespondență organică cu stilul vocal-liric al bocetului, presupus a fi elementul invocării. Dar, una din frecventele întreruperi (în număr de 20) proiectate pe parcursul evoluției discursului readuc în prim-plan pasiunea și temperamentul tumultuos al spiritului andaluz. Discontinuitatea evoluției sonore decurge din schimbarea bruscă operată la nivel dinamic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o pedală prelungită a armoniei de re major, în care incidența lui cu do# (septima mică și mare) confirmă un nou mijloc de creare a aceleiași intenții de echivoc sonor. Plasat în registrul acut al discursului, cel de-al doilea bocet va desfășura un nou desen cromatic al cărui sens predominant descendent amplifică nuanța de tragism a expresiei. Linia vocalmelodică va fi iluminată de ecleraje armonice schimbătoare: sol minor cu treapta a VI-a urcată cu treapta a VI-a și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
diferitelor registre anunță apariția secțiunii mediane (Animez un peu). Discursul acesteia imprimă o ușoară activare avansării sonore, ce pare să corespundă proiecției pentru o clipă a acelei civilizații pe care Timpul îi încremenise Chipul. Reluarea ideii melodice a celui dintâi „bocet” va păstra atât configurația ritmico melodică originară, cât și registrul inițial al acesteia. De altfel, o analiză atentă a evoluției de ansamblu a preludiului va confirma acest fapt, devenit o caracteristică esențială valabilă la nivelul ambelor exprimări melodice expuse în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ref id=”29”>ibidem, p. 109</ref>, care în anumite condiții se revelează ca teroare, kratofanie, e o formă a mâniei lui Dumnezeu pentru cei care imită creația, o formă prin care săvârșesc un hybris. Descântecul se va transforma în bocet. Fiind provocat, descântecul s-a împlinit. Magia nu admite gratuitatea. „Increatul, revelându-se, s-a negat. Deci revelarea este interzisă aprioric.”<ref id=”30”>ibidem, p. 113</ref> Falsul Demiurg eșuează, dar descoperă o traiectorie a cunoașterii, a descoperit tragismul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
despre niște femei care mergeau într-un cimitir de lângă locul unde munceau. Erau îmbrăcate în negru, veneau cu flori, cu lumânări. Începeau prin a-și plânge morții, pentru ca apoi să înceapă să le transmită celor din lagăr, sub formă de bocete, știri despre ceea ce se întâmpla în lume. Sau îmi povestea despre o femeie care afla când îi transportau pe deținuți cu trenul dintr-un loc în altul și umbla în urma trenului culegând biletele pe care le aruncau deținuții și le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]