989 matches
-
de la Timișoara) iar de la Iași autoarea organizării, prof. Ioana Irimia, Alexandru Husar, Nicolae Baran, Lucia Cireș, Laurenția Poenaru. La final domnul Nicolae Dabija mi-a spus: “Acum era momentul să puneți caseta cu mama lui Ilie Ilașcu”, referindu-se la bocetul de disperare înregistrat la data de 2 octombrie 1998, la Taxobeni, de către mine. Da! s-a ratat un moment deosebit. Nu am avut o stație de redare audio în acea sală. Păcat!... La această lansare de carte a fost prezent
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
audio în acea sală. Păcat!... La această lansare de carte a fost prezent, venit de la Suceava, Mihai Vicol și cum eram unul lângă altul, știind că a scris mult de Ilie Ilașcu, i-am pus reportofonul la ureche să asculte bocetul mamei Natalia pe care îl înregistrasem în 2 octombrie 1998, la Taxobeni. A insistat foarte mult să-i dau o copie după casetă. Am acceptat, i-am dat și fotografii cu mama Natalia, făcute la cimitirul din Taxobeni în data
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la data de 2 octombrie 1998, cu măicuța Natalia Ilașcu la Taxobeni, dar omite să spună cine este autorul înregistrării, scriind: „într-o foarte recentă deplasare în Republica Moldova, cu ajutoare pentru familia Ilașcu (satul Taxobeni, județul Fălești) am înregistrat tragicul bocet al mamei eroului martir Ilie Ilașcu”... Domnia sa repetă, ( să spun greșeală?) în ziarul „ România liberă”, din data de sâmbătă 22 mai 1999, pagina „aldine”, unde scrie: „în luna aprilie am înregistrat tragicul bocet al mamei eroului Ilie Ilașcu.....” Caseta a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
satul Taxobeni, județul Fălești) am înregistrat tragicul bocet al mamei eroului martir Ilie Ilașcu”... Domnia sa repetă, ( să spun greșeală?) în ziarul „ România liberă”, din data de sâmbătă 22 mai 1999, pagina „aldine”, unde scrie: „în luna aprilie am înregistrat tragicul bocet al mamei eroului Ilie Ilașcu.....” Caseta a fost prezentată de Mihai Vicol și într-o emisiune la postul TV—ANTENA 1, în 1999, penultima emisiune la acest post a domnului Adrian Păunescu.... Este păcatul domniei sale... Am făcut această subliniere, fiind
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
oameni buni și cu bani, care să plătească un drum al măicuței Natalia Ilașcu, să vină pentru a se ruga la mitropolia din Iași, așa cum și-a dorit încă din 2 octombrie 1998, când am înregistrat pe reportofon acel zguduitor bocet, și la mănăstirile din nordul țării, unde colectivul de ziariști de la „Crai Nou”, în frunte cu redactorul șef dl. Teodorescu, împreună cu omul de afaceri, dl. Mihai Ungurașu, fac acest nobil gest, să pună la dispoziție mașină pentru deplasarea măicuței Natalia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
eu câteva cuvinte, spunând: „M-am întâlnit cu dl. M. Vicol la lansarea de carte”Icoană spartă, Basarabia”, a Domnului Nicolae Dabija, la Iași, în 24 martie 1999, și i-am dat la acea dată o copie a casetei cu bocetul măicuței Natalia Ilașcu, înregistrat de către mine la data de 2 octombrie 1998, la Taxobeni. Mihai Vicol are meritul că a dat spre ascultarea dumneavoastră acea înregistrare făcută de mine să o ascultați, așa ne-am adunat și a fost posibil
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
S-au molipsit și nu ai ce le face. Aș lua, așa un băț și coc! la unul, coc! în cap la altul, ca să-i deștept, să se unească. Așa ar trebui. Așa aș face! A trebuit să trag un bocet la ștefan la Putna și să-i spun așa: scoală-te, ștefan și hai la hotare unde ai luptat, și unde-s cetățile tale? Ți-au rămas numai mănăstirile, iar pe cetăți au pus mâna păgânii. Unde sunt cetățile?” Măicuța
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
erau date jos de pe capul femeilor. Compania, ce a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este tot mai precară, ochii femeielor nu se mai usucă, bocetele și clopotele nu mai contenesc. Vremea se strică, se intră în iarnă și pe front, cel mai mare dușman este gerul din Rusia din anul 1943. Armatele germane și ale aliațiilor nu sunt pregătite pentru a înfrunta o asemenea vreme
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
erau date jos de pe capul femeilor. Compania, ce a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este tot mai precară, ochii femeielor nu se mai usucă, bocetele și clopotele nu mai contenesc. Vremea se strică, se intră în iarnă și pe front, cel mai mare dușman este gerul din Rusia din anul 1943. Armatele germane și ale aliațiilor nu sunt pregătite pentru a înfrunta o asemenea vreme
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mi-am ars toate manuscrisele. Să văd dacă pot țâșni din cenușă precum pasărea. Dar îți voi spune un poem. De fapt, e pariul meu: Cine va găsi sau (re)cunoaște autorul? Să fim serioși: nu contează. Iată-l, deci: Bocetul și rugăciunea bucătăresei slugilor Amanda Woyke Când copilele ei (le chema Stine Trude Lovise) pentru că spicul putrezit de ploi, culcat de piatră, era ars de secetă și ros de șoareci de nu mai rămânea nimic de treierat, meiul nu lega
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru ticăloși direptate s-ar chiema. Di bunu' Dumniazău aiasta mă scârbește Bocetu-mi prea slab El îl găsește. Nu, bunu' Dumnezeu nici nu-i, Chiar dac-așa-i scris... Trei zile de martie senine și-nghețate a tot strigat până când bocetul ei nu mai spunea decât iiiih. (Și în celelalte colibe din Zuckau, Ramkau, Kokoschken, când cuiva îi murise de foame cineva se striga: ihhhh...) De asta nimănui nu-i păsa. Socul a înmugurit de parcă n-ar fi fost nimic. Meiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unor șlefuitori ai versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în absolut (Ion Caraion, Adrian Alui Gheorghe, Aurel Pantea), "microrealismul" ambianței domestice moderne (Constantin Abăluță) ia contact cu ecoul bocetelor și ritualurilor imemoriale (Cezar Ivănescu, Liviu Ioan Stoiciu), celebrarea religioasă (Paul Aretzu, Adrian Popescu) nu exclude răsfățul întru pornografie (reciclatul Emil Brumaru, o seamă de poeți tineri). Până și poezia "de concepție", jocul noțional-reflexiv al versului, rău văzut de criticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se stinge lumina, și becurile dorm. * Destinele nu se trag la sorți și nici nu se joacă la loterie. * Norocul nu-i chior, dar nu-i vede pe toți. * Speranța moare odată cu omul. * Cele mai înduioșătoare cântece de jale sunt bocetele. Militarii cântă cântece de... cătrănie. * Scena înmormântării este ultima din trilogia: Nașterea, Viața, Moartea. * În dragoste nu există reciprocitate absolută. * Unele fabule sunt... imorale. * Dacă te culci odată cu găinile, scoală-te odată cu cocoșii. * Ca să nu mai ruginească, pune sapa să
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
-n spuma unui cer murdar... / Și umbra ei de pasăre albastră / Murea în rana soarelui amar. // E-atâta dor în umbra ruginie / Și printre stele șoaptele-s adânci. Încărunțit cu înc-o veșnicie / Mă răstignesc în agonii de stânci...” (Radu Strugariu, Bocet solar, 3, 1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e dor. Și mă frige tot frigul de vânt. // Tăcere... Preacurgeri domoale de ploi / Ce molcome sfâșie calea cu pace
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
tot cu căruța a fost dusă acasă, înapoi, pe aceeași melodie cunoscută: hârrrr- hârrrr... și a ajuns direct în brațele bunicii, adică exact acolo unde încă se simțea căldura mamei sale, acolo unde pieptul bătrânei încă nu se liniștise din bocetele de cu seară. A ajuns acolo, la sânul bunicii, locul de unde nu o va mai lua nimeni și de unde nici bunica nu o va mai da nimănui! A fost bine, a fost rău..., nici până la moarte nu a știut! Cert
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
lui Marti va publica diplomatul român articole despre literatura română și versuri semnate de Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Vinea, Ion Pillat, Adrian Maniu, Demostene Botez. Împreună cu poetul Herman Hauswirth va traduce și publica o culegere de poezie românească, de la bocete și colinde la balade și doine. La insistențele sale, marea actriță de limbă germană Thea Maria Lenz (soția directorului Teatrului din Berna, Max Werner Lenz) va susține recitaluri de poezie și proză românească la Berna, Viena și Berlin, care s-
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
iar Mrs. Flory pe cea din stînga. Să fi auzit atunci strigăte de uimire, hohote de plîns și de rîs, mulțumiri Sfintei Fe cioare și să fi văzut lacrimi și Îmbrățișări, după care să fi auzit din nou vaiete și bocete de bucurie... Americanii i-au bătut În palme și i-au tropăit din picioare să dărîme casa pe ei, ba i-au mai și Împroșcat cu șampanie, făcînd-o pe Flory s-o ia la sănătoasa spre primul robinet, tot ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zona de agrement “Lebăda”, amenajată în afara orașului, cu intenția de a înota și a-mi aduna gândurile. Lacul era pustiu, cerul părea de zinc, îngrămădit de nori hidoși, iar apa era tulbure și parcă mirosea a moarte...Valurile răsunau a bocet înfundat în colț de basma veche. Mă dezbrac și mă arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi, cu lacrimile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vrei să plângi. Te strâng ușor de mâna dreaptă și chiar te îndemn să plângi căt poți. Apoi îți zic: -Mai lasă-mă să mă bucur! O dată moare omul... Apoi, pornim amândoi, cu pas apăsat, înaintea cortegiului răgușit... Fanfara acoperă bocetele pierdute în ecoul nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel mai vechi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
repezi, alergăm după clipa pierdută prin arșița amiezii. Auzi? Un glas de clopot ne strigă, iar vântul parcă plânge. Construim palate pentru umbre și ne umbrim cu amăgiri strigate în hăuri, pentru că e toamna nesfârșită a sufletelor. Vântul îngână un bocet pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i liniștit spre biserică. Lumina turbează în turle arămii și zgomotul se sparge în tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de început de veac. Te intreb: -De ce să te superi? Dragoste este destulă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce vrei să cred că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau gata de a se sparge într-un hazard sângerând. Din toată zestrea de bocet a însingurărilor am strecurat aceste versuri pentru a ți le transmite precum o zare de vise împlinite. Tu nici nu ai înțeles câtă iubire se poate ascunde-n ghioceii acestei primăveri, ce a știut să-mi brăzdeze memoria cu acea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Poate te dor cuvintele și vocea mea!? O, suflete, dă-mi un semn cât de mic din toate puterile tale și vei ști exact cum să exist. Camera mi plânge. Florile se ofilesc de atâta blestem. Fereastra e albă de bocet. Aerul se cutremură-n nopți. Departe, undeva e îngropată o iubire. Cui să-i spun de toate acestea lumești. Cerul în fiecare seară e o sferă îmbrăcată-n haine de iluzii. Îmi face semn să tac, să aștept și să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie îmi săruta privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului îmi strecura câte o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns, răscolitor. - Fiecare cântec de-al nostru e un bocet pe care numai noi avem urechi să-l auzim și să-l înțelegem. Și mai e ceva: voi trebuie să știți și să ascultați cu luare aminte fiecare lovitură de ciocan pe tabla de aramă. Ciocanul izvodește un cântec, o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
roi de asemenea arătări pulverizînd ca sens orice cor tragic, batjocorindu-te, ascunzîndu-și idioțenia în spatele bășcăliei. Demolîndu-te și părîndu-li-se c-au nimicit nimicnicia lumii. Tu îți strigi durerea că nu mai poți iubi și ele te-nfierează: -Im-po-ten-tul! Impo-ten-tul!” 10 Bocetul: un strigăt de răzbunare către zeu; urlă, cheamă și amenință: „-De ce mi l-ai luat pe cel drag? M-ai lăsat părăsit. M-ai făcut cîine și oricît mi-ar fi de dragă viața, am să te sfîșii. Coboară
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]