1,186 matches
-
când Hugo l-a luat pe Theo, înfofolit într-o pătură, și l-a scos afară ca să-i arate zăpada de pe copaci, asistenta Harris a apărut în numai câteva secunde, a înșfăcat copilul și a dispărut la loc, în casă, bolborosind mohorâtă ceva legat de pneumonia la copii. Haide! Avem de făcut atâtea cumpărături de Crăciun și nu avem decât atât de puțin timp! Amanda l-a înghiontit dureros pe Hugo în coapsă, cu tocul cel lung și ascuțit. — Următoarea oprire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a alăturat Alice. — Nu cu mașina de spălat, Al, a corectat-o Jake. Sculpturile le-am făcut din magnetofonul ăla zdrobit. Dar, într-un fel, ai dreptate - am adus magnetofonul de la groapa de gunoi în același timp. Ce interesant, a bolborosit doamna Duffield în șervetul cu care își ștergea cu delicatețe colțurile gurii și care, numai de-ar fi știut, era tăiat dintr-un tricou vechi de-al lui Jake. A urmat un moment de tăcere atunci când varza a fost servită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în cada de la etaj, a rânjit Jake către ea. Ci în cada din grădină. Cea pe care am găsit-o la groapa de gunoi. Mama lui Alice era nedumerită. —N-am văzut nici o cadă în grădină. E în spatele casei, a bolborosit Alice. Cu toate că trebuie să spun că aveți o grămadă de WC-uri vechi și de chiuvete în fața ușii de la intrare, a remarcat cu jovialitate doamna Duffield. Am numărat vreo cincisprezece în total. Le-ați depozitat acolo pentru cineva? Sau plănuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scârbă. Apoi a așezat ghemotocul pe suprafața de plastic a perdelei de duș care, dacă tot nu fusese folosită la nașterea Rosei, ținea acum loc de față de masă festivă. Mama lui Alice și-a privit îngrozită fiica. —Scuzați-mă, a bolborosit ea împingându-și scaunul și repezindu-se în sus, pe scări, către baie. La Fitzherbert Place, lucrurile nu mergeau deloc bine pentru Hugo. De exemplu, în dimineața de față. Amanda intrase ca o furtună în baie și, Crăciun sau ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rând, genul ăsta de lucruri. Știu că scutecele din bumbac sunt ecologice, dar nu-ți fac viața mai ușoară. Crede-mă. Îmi aduc aminte. Iar pentru tine e și mai greu. Având numai patru. —Ăăăă, de fapt, numai trei, a bolborosit Alice. Jake decisese că mai multe ar fi fost o risipă. Doamna Duffield a dat ochii peste cap. Să știi că nu ești obligată să folosești scutece de bumbac. De ce trebuie să faci maternitatea mai dificilă decât e ea oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Rosa în brațe, Alice a ieșit din baie. Dacă mama ei nu era în stare să înțeleagă nuanțele cruciadei lui Jake împotriva gunoiului, atunci asta era problema ei. Nu a lui. Capitolul 12tc " Capitolul 12" — Nu știu de ce urli, a bolborosit Hugo intrând împleticit în camera copilului la Dumnezeu știe ce oră din noapte. Așa cum prevăzuse, copilul, întins pe spate în pătuț, parcă țopăia de furie. Ochii îi erau duri, negri și mereu deschiși. Hugo se întreba de ce locul unde el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici un rezultat. A ridicat un genunchi și a început să-l scuture. Căruciorul era acum prins, fără putința de a fi clintit, de piciorul lui Hugo. Asta spre amuzamentul mamelor care coborau în grabă scările. — Fir-ar al dracului! a bolborosit Hugo. Sunt un adevărat Mr. Bean al părinților. —Bună, frumosule! Ea. Complet echipată, cu decolteul adânc și machiajul elaborat, în ciuda orei matinale. —Bună, Laura, a răspuns Hugo înțepat, scuturându-și agitat picioarele prinse în capcană. Ce mai faci? Mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a lăsat umerii în jos. Adevărul era că nu citise prospectul. Cu siguranță că acesta zăcea undeva, într-unul din mormanele de hârtii care creșteau, precum zgârie-norii din Manhattan, în toate camerele din Fitzherbert Place. — Îmi pare rău, a bolborosit el. Dar Rottweilerul nu terminase încă. Domnule Fine, regula aceasta are un motiv. Ea încurajază aspectul îngrijit și curățenia, precum și respectul față de ceilalți și față de instituție. Atunci când dumneavoastră apăreți cu copilul neîngrijit nu numai că sugerați opusul, dar acest fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
inima strânsă că bărbatul se holba la bestia iadului care făcea ture, cu intenții letale, între sufragerie și hol. Zgâriind parchetul cu ghearele, animalul s-a uitat în sus, pe scară, la Hugo și a mârâit. —E superb, nu? a bolborosit Hugo. E fetiță și o cheamă Elsie, a adăugat el rapid când animalul a sărit pe treptele de jos ale scării. Elsie e fată bună, s-a milogit el când ochii criminali ai câinelui s-au pironit asupra lui. —Elsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
erau conduse de bărbați. Chiar când bărbatul cel solid a închis ușile mașinii, pe dinafară s-a auzit un bubuit puternic. Omul a deschis din nou și descoperit-o pe Alice cu ochii lărgiți, ciufulită și gâfâind. —Așteptați-mă, a bolborosit ea urcându-se în mașină. Theo e bine? l-a întrebat ea pe Hugo, punând o mână înghețată pe mâna lui. Ăăă... Hugo s-a uitat cu teamă la paramedic. Pe chipul larg al acestuia nu se citea nimic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
holba la ciobănițele pictate pe ușile bufetului. Asta trebuia să fie opera Amandei Hardwick. Deasupra se ghiceau eforturile evidente ale lui Theo. Efectul culorilor pastelate și al sculpturilor acoperite cu piure de banane era aproape suprarealist. — Scuze pentru dezastru, a bolborosit Hugo. N-am avut încă ocazia să scot piureul cu dalta. Alice a zâmbit. —Ai avut alte griji. Se poate spune și așa, a zâmbit și Hugo, strângând în brațe cu grijă și afecțiune copilul acum adormit. I-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a strigat încântată. Mulțimea de oameni a început să se risipească. Alice s-a aplecat peste Hugo și l-a sărutat. —Îmi pare rău, a murmurat ea. Uită tot ce am spus. Mai puțin asta: te iubesc. Asta înseamnă, a bolborosit Hugo, c-ai să-mi onorezi invitația la cină? Răspunsul n-a mai reușit să-l înțeleagă. Zâmbetul larg al lui Alice, întregul ei chip începuseră să se răsucească precum apa din acele adâncimi necruțătoare, de-a dreptul mortale, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sprijinim pe dumneavoastră și, desigur, pe Theo, în orice fel putem. De uimire, Hugo a simțit cum alunecă într-o parte. Dar, în ultima secundă, a reușit să se oprească să nu cadă de pe scaun; ba chiar, a reușit să bolborosească niște cuvinte de mulțumire. Cu toate că tot nu-i venea să creadă ce auzise. —Cu mare plăcere, domnule Fine. Plină de tact, Rottweilerul a întors privirea de la ochii umeziți ai lui Hugo. —Aici, la Chicklets, suntem conștienți de numeroasele dificultăți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a încruntat încercând să înțeleagă ce voia Jake să spună. — De asta... te-ai căsătorit cu mine? Ca să te obligi... să fii normal? Femeia a izbucnit în râs. Era de necrezut. Jake a lăsat capul în jos. Cam așa ceva, a bolborosit el. Alice nu mai râdea acum. —Dumnezeule! Sigur că da! a răsuflat ea. Acum pricep, a zis ea clătinând din cap. Cred că ți-a fost așa de simplu la nunta lui Sally. Eu eram singură și disperată. Sau, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fără să citească ultimele rânduri din pagină. Agăță pelerina de ploaie în cuierul de lângă ușă, apoi reveni pe verandă. Se rezemă de perete și aprinse o țigară. Scriitorul dormea cu capul lăsat într-o parte, iar din când în când bolborosea câte ceva din care reieșea că până și un iepure se satură să fie luat de fraier. Mai trase câteva fumuri din țigară, apoi o aruncă în ploaie și merse către balansoar. Reuși să-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aveți voie să consumați alcool În perimetrul campusului ? Abia atunci mi-am dat seama că pornisem să o caut pe Dana cu sticla de Chardonnay În mână. Am răsuflat ușurată. Tipul era doar omul lui Bachus. Îmi cer scuze, am bolborosit eu. Nici măcar nu mi-am dat seama. mă duceam să caut o prietenă și... — VĂ rog să nu se mai repete, pentru că voi fi nevoit să vă amendez. Acum, vă rog să-mi dați sticla. Trebuie să v-o confisc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aveți voie să consumați alcool în perimetrul campusului ? Abia atunci mi-am dat seama că pornisem să o caut pe Dana cu sticla de Chardonnay în mână. Am răsuflat ușurată. Tipul era doar omul lui Bachus. Îmi cer scuze, am bolborosit eu. Nici măcar nu mi-am dat seama. mă duceam să caut o prietenă și... — Vă rog să nu se mai repete, pentru că voi fi nevoit să vă amendez. Acum, vă rog să-mi dați sticla. Trebuie să v-o confisc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În spitalul județean. Altul - cimitirul comunității. Încă unul, e, locul unde, canalul mare, colector, al municipiului, se varsă În râul care Încinge, ca un semibrâu, Îndoliat, localitatea. Umblă În doliu și tot aprinde lumânări, și tot vorbește, mai bine zis, bolborosește, ceva, nu prea bine Înțeles și tradus, de către cei ce o aud. Cineva s-a luat pe urmele ei, și a ascultat, cu mare atenție, să vadă, ce zice, Dedițela, În bolboroseala aia. Și iată ce se zice că ar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vadă, ce zice, Dedițela, În bolboroseala aia. Și iată ce se zice că ar fi Înțeles acel cineva. Că, ea, nebuna, rostește, ceva, ca un blestem, pentru acele femei și pentru acele cadre medicale, care săvârșesc avorturi; și ar mai bolborosi, Încă, niște gemete, niște plânsete și niște cereri de iertare, În numele bietelor ființe ucise, cu ajutorul chiuretelor, și aruncate, criminal, pe apa sâmbetei; și, către sfințirea sufletelor acelor ființe, care, În mintea ei, urcă spre ceruri, permanent și de nimeni luate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
chiuretaților, spre Înaltele, primitoarele, pe veci sălășluitoarele și, de toți, iertătoarele, ceruri! Și ea, Dedițela, fosta, atât de frumoasa fată, de prin părțile Dobrinei, aprinde, mereu și mereu, lumânări, În locurile pe care vi le-am indicat; aprinde lumânări și bolborosește, Într-una, În legea ei, ce va fi bolborosind! Vai, ei, dureros și definitiv pierduta, fostă, o superbă ființă umană! De sufletul bunicilor ! Dragi cititori de pe Terra Nova Perpetuum Nebuna: vă informez, cu mult respect, că România este o țară
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
toți, iertătoarele, ceruri! Și ea, Dedițela, fosta, atât de frumoasa fată, de prin părțile Dobrinei, aprinde, mereu și mereu, lumânări, În locurile pe care vi le-am indicat; aprinde lumânări și bolborosește, Într-una, În legea ei, ce va fi bolborosind! Vai, ei, dureros și definitiv pierduta, fostă, o superbă ființă umană! De sufletul bunicilor ! Dragi cititori de pe Terra Nova Perpetuum Nebuna: vă informez, cu mult respect, că România este o țară pe care suveranul creator a aruncat-o, ca pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
știai ? — Deșertul e viu, spuse Ken. nu există niciun motiv să nu trăiască arici în deșert... Ken se instală la volan și Betty se chirci, ușor înfrigurată, pe bancheta de alături. Ken răsuci cheia în contact dar motorul începu să bolborosească oarecum îmbufnat, cu gîlgîituri avînd o notă de reproș. Ken încercă de mai multe ori să pornească mașina, la un moment dat chiar reuși să demareze motorul, dar clacă imediat. Pe fața lui Betty apăru o undă de îngrijorare. — nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
trebuie în niciun caz să las societatea de consum să mă transforme în simplu consumator. nu, el trebuia să rămînă cetățean, adică un ins care gîndește și acționează, nu un consumator docil perfect dresat de orînduirea comercială. Cafetiera începu să bolborosească, semn că își îndeplinise misiunea. Domnul Busbib își umplu ceașca doar pe jumătate, adăugă puțin lapte, presără peste cafea o jumătate de linguriță de zahăr și începu să amestece totul cu răbdare. Deci, care erau problemele lumii ? Domnul Busbib consideră
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din ochi, ca și când n-ar fi înțeles întrebarea, mișcă buzele, dar nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix, adăugă tânărul, uimit de această primire,nepotul dumnealui. Omul spân păru tot așa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Buimăcit, tânărul stătu locului nemișcat, așteptând o revenire asupra tăgadei. Dar bătrânul, după ce-l privi clipind, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fotoliului bătrânului, jucîndu-și ca o pendulă piciorul, în vreme ce cu mâna stângă îmbrățișase capul vădit mulțumit al aceluia. - Așa?! se miră Aglae. N-am știut: faci azil de orfani. - Dar Felix are venitul lui, protestă Otilia, nu-i așa, papa? - A-a-are! bolborosi moș Costache, privind ca un protejatîn ochii Otiliei, care îi scutura un fulg de pe haină. - Atuncea faceți pensiune, continuă implacabil Aglae. Osă aibă Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol? Pascalopol își mușcă puțin buza de sus, cam schimbat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]