1,211 matches
-
virtualăa a gravitației. - Ai dreptate, Grosvenor, îi răspunse Morton. A observat careva dintre voi vreun lucru neobișnuit? - Poate că am lovit-o fără să-mi dau seama, zise omul a cărui armă provocase incidentul. Grosvenor auzi deodată vocea lui Smith, bolborosind în videocomunicator: - Animal erizipelos, strabismatic, steatopigian... Nu auzi restul, dar bănui că era o înjurătură specială a biologului. Acesta urmă, ceva mai potolit: - O clipă, dați-mi voie să-mi amintesc ce am văzut. Mă aflam chiar aici, în linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cum să o scoată pe Shula din asta. I se aprinseseră călcâiele după indianul ăsta. Își avea și ea dorințele. Nevoile. Era femeie, până la urmă. Ce se putea face pentru o femeie? Puțin, foarte puțin. Sau pentru Elya, cu jetul bolborosind În cap? Groaznic. Elya reapărea straniu și continuu, ca și cum fața Îi orbita - de parcă era un satelit. Cu toate acestea, se așezară la masă pentru o mică cină În bucătăria lui Elya și conversația continuă. Acum că Sammler fusese fermecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se întinse, ca și când trupul ar fi vrut să se lase într-o rână pe pământ. Apoi dispăru în porumb cu un strigăt gros și speriat. Jonas coborî pușca și ascultă. Se auzeau niște bufnituri înfundate, un grohăit oribil și vorbe bolborosite pe jumătate, ca și cum cineva ar fi vorbit în somn. Își croi cu grijă drum printre șiruri, simțind muchiile tăioase ale frunzelor crestându-i picioarele, până când ajunse deasupra trupului care acum zvâcnea încet printre tulpini. Așteptă până îl văzu încremenind, apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Barza, bradul, biciul, banul, Brâul, corbul, bărbi cărunte, Buburuza și borcanul Au pe ,,b’’ exact în frunte. Bubuie bezmetic toba Sau bocancul ritmul bate; B’’, isteț, își poartă roba, Că le știe el pe toate! O băbuță, bâlbâită, Sare și bolborosește, De-oboseală biruită, Că pe ,,b’’ ea nu-l iubește. Câți de ,,b’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Coco-ți dă acum din coș Un covrig ce-i delicios. N-
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
nord fiindcă voia, poate, să ajungă undeva. Abia acum voievodul putea privi, În voie, Valea Bistriței. Nu era, nicăieri, nici un drum bătătorit. Erau doar poteci făcute de animalele pădurii În căutare de apă proaspătă. Șuvoaiele pârâului se Învolburau mai jos, bolborosind printre bolovani. Pe ambele maluri se ridicau brazi bătrâni, scorojiți, trăitori ai vremurilor de demult. Mai sus se ridicau alte creste, umbrite de alte păduri de brad. Era un fel de muzică În toată acea Înfățișare a naturii, o Învolburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fost motivul meu preferat. Și, pentru că îmi mai place chiar și în zilele bătrâneții mele, fie în călătorii, fie în livada din Behlendorf, să fac acuarele după natură, îmi este ușor să mă văd șezând pe marginea unor smârcuri care bolborosesc ori cățărat pe pietre cocoșate, rotunde, care rămăseseră acolo după sfârșitul ultimei glaciațiuni. Pictam cuminte zona netedă sau vălurită de dealuri până departe și, dacă e să mă iau la întrebări cu severitate, nu eram ocolit de frică. În spatele unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
văduv și tată a trei fete, părea adeseori neajutorat, am fiert, urmând instrucțiunile lui, sfecla pe care o spălaserăm și o curățaserăm de coajă și am făcut-o sirop. Amestecatul necontenit cu un polonic mare de lemn în cazanul ce bolborosea, mirosul și gustul de dulce excesiv și lipicios au rămas, la fel și râsul pe trei voci al fetelor în timp ce curățam sfecla de coajă. Siropul a fost turnat în sticle burtoase, proprietatea întreprinderii. Din ce a mai rămas în cazan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
picotea. Iar la prânz, înainte ca Bruno, Malte și Hans să vină de la școală flămânzi și să facă gălăgie de intensități diferite, ședea lângă aragazul pe care erau puși cartofii la fiert. „Întotdeauna mi-a plăcut să-i aud cum bolborosesc ei acolo în oală“, spunea, „înainte, când găteam pentru Lenchen și pe urmă pentru Klärchen...“ Să vorbească mult nu-i mai plăcea, era mulțumit atunci când Ute îi dădea un sărut de noapte bună - „Dar unul adevărat, pe gură“. Și sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pierdute în imaginea unei clipe, ce mi veghează apropierea zgomotoasă a pașilor tăi, de frumusețea înnoptării. Cât adevăr, îmi aruncă în suflet țărmuri ce-mi sustrag Chipuri nedefinite în care de secole, caut licori de săruturi și-mi zac, nemurirea bolborosită în rugul veșnic, eșalonat de fiecare secundă, ce-mi bântuie vămile arse... Dureri peste tâmplele nopții, încep să-mi sărute, genele oarbe de chin și mâna-mi dusă peste spume, mai adună-ntr-un târziu, privirile măcinate în despărțirea de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
toată urîțenia ei și de unde nu ar fi reușit să-i mai scoată pe calea cea bună nici cel mai încercat explorator. Oriunde te uitai nu întîlneai decît smîrcuri cu umbră deasă, bălării, stuf, răchiți uriașe, ochiuri de noroi care bolborosea și-n care, de se întîmpla să calci, te cufundai cel puțin pînă la brîu, fără să mai vorbesc de multe alte pericole pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. Unde ne-ai adus, bă caltaboș? strigă intrigat doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spun toată istoria; ochii dumitale vor vedea ceea ce nu se poate povesti cu vorbe, oricât ar fi acestea de meșteșugite. În timp ce bulibașa era în toiul povestirii, îl văzu pe avocat că întoarce capul într-o latură, unde o țigancă bătrână bolborosea cuvinte neînțelese, punând din când în când mâna pe creștetul unui copil. Văzându-l plecat cu gândurile lui, probabil interesat de ceea ce vedea, bulibașa își lăsă oaspetele să guste în toată plinătatea ei scena, de altfel obișnuită în șatră. Urechea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru că nu prea poate face altceva decît să aștepte și să se gîndească la trecut. Sub fereastra camerei mele, trei etaje mai jos, este canalul. Negru și mort precum o hazna, un heleșteu puturos care, în orice clipă, poate răspîndi, bolborosind, miasme otrăvitoare. Speri că nu va reîncepe curînd să se miște și, probabil, nu va reîncepe, e prea obosit. Numai marginile sale lipăie dușmănos pe case, pe care el le subminează treptat. Procesul de degradare și putrefacție durează de sute
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și pădurea. Tatăl meu pomenise, din întîmplare, despre asta. Cu dispreț, sub care abia a reușit să-și ascundă frica că s-ar fi putut afla chiar el acolo, dmineața devreme, în hainele cele mai groase, în vreme ce apa ar fi bolborosit la picioarele sale și i-ar fi pătruns în pantofi, cu carnea încă îndurerată din ziua precedentă, iar pe mîini, pe mîinile sale înguste, bășicile s-ar fi umflat sub stratul insuficient de bătătorit și s-ar fi deschis așa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la o parte și să spun că n-am murit în câmp, în ogorul cu popușoi, n-am murit nici după ce am fost botezat. Mama mi-a spus că am vorbit destul de greu. Abia pe la patru ani am început să bolborosesc și eu cuvinte, dar care nu puteau fi înțelese. Credeau că voi rămâne un mut. În popor se spune că un copil care vorbește greu, ca să i se dezlege limba, să i se dea o bucățică de pâine de la o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei. Băură fiertura din căușe de lemn, cu sorbituri lungi, reglându-și respirația. Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și cu apă neîncepută stoarsă din păr, iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
două halvale pe zi. La nuntă au venit puțini invitați: câțiva colegi de școală de-ai lui Mișu, Marcela, prietena cea mai bună a Marianei, câțiva clienți permanenți ai MaxiBarului, între care și nea Ovidiu, care a pupat întruna icoanele, bolborosind ceva de Sorinel și de haltere, și nașii plus domnul și doamna doctor. Mișu, cu un trandafir roșu la butonieră, era cam mâhnit: slabe speranțe să scoată bani suficienți de America. Poate la masă să mai vină cineva. Era 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
În spitalul județean. Altul - cimitirul comunității. Încă unul, e, locul unde, canalul mare, colector, al municipiului, se varsă În râul care Încinge, ca un semibrâu, Îndoliat, localitatea. Umblă În doliu și tot aprinde lumânări, și tot vorbește, mai bine zis, bolborosește, ceva, nu prea bine Înțeles și tradus, de către cei ce o aud. Cineva s-a luat pe urmele ei, și a ascultat, cu mare atenție, să vadă, ce zice, Dedițela, În bolboroseala aia. Și iată ce se zice că ar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vadă, ce zice, Dedițela, În bolboroseala aia. Și iată ce se zice că ar fi Înțeles acel cineva. Că, ea, nebuna, rostește, ceva, ca un blestem, pentru acele femei și pentru acele cadre medicale, care săvârșesc avorturi; și ar mai bolborosi, Încă, niște gemete, niște plânsete și niște cereri de iertare, În numele bietelor ființe ucise, cu ajutorul chiuretelor, și aruncate, criminal, pe apa sâmbetei; și, către sfințirea sufletelor acelor ființe, care, În mintea ei, urcă spre ceruri, permanent și de nimeni luate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
chiuretaților, spre Înaltele, primitoarele, pe veci sălășluitoarele și, de toți, iertătoarele, ceruri! Și ea, Dedițela, fosta, atât de frumoasa fată, de prin părțile Dobrinei, aprinde, mereu și mereu, lumânări, În locurile pe care vi le-am indicat; aprinde lumânări și bolborosește, Într-una, În legea ei, ce va fi bolborosind! Vai, ei, dureros și definitiv pierduta, fostă, o superbă ființă umană! De sufletul bunicilor ! Dragi cititori de pe Terra Nova Perpetuum Nebuna: vă informez, cu mult respect, că România este o țară
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
toți, iertătoarele, ceruri! Și ea, Dedițela, fosta, atât de frumoasa fată, de prin părțile Dobrinei, aprinde, mereu și mereu, lumânări, În locurile pe care vi le-am indicat; aprinde lumânări și bolborosește, Într-una, În legea ei, ce va fi bolborosind! Vai, ei, dureros și definitiv pierduta, fostă, o superbă ființă umană! De sufletul bunicilor ! Dragi cititori de pe Terra Nova Perpetuum Nebuna: vă informez, cu mult respect, că România este o țară pe care suveranul creator a aruncat-o, ca pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
reclamați lu' Balauru, că am chiulit?! Da' voi ce cusur aveți? Parcă noi nu putem să vă dăm pe mâna lu' Barbă! Dar n-apucă să termine vorba, că un val de apa îl plesni drept în gură, făcîndu-l să bolborosească înecat ultimele cuvinte. Moscu ridicase lopata dreaptă, și-o lăsase pieziș în apă, stropindu-l pe adversar din plin. Apoi, repede, una după alta, încă vreo trei-patru lopeți, cu măiestrie conduse, îi făcură pe cei doi "dovlecari" ciuciulete, după care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se deretică dimineața, nu seara sau noaptea, și apoi eu sunt obișnuit cu praful cosmic. Pe lângă acela, ăsta-i un fleac. Un mizilic. O cantitate cu totul și cu totul neglijabilă, pe care nu merită să-o bagi În seamă, bolborosi oaspetele. Închipuie-ți că-ți iese-n cale o nebuloasă, ce te faci atunci? Te apuci de măturat? Lasă, te rog, prafu-n plata Domnului, nu te obosi cu dereticatul. Nu sunt mofturos... Mașa nu spuse nimic, de rușine nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea. Soluția extremă Își făcu efectul. Trupul bătrânei fu cuprins de spasme, ca și cum prin el s-ar fi scurs curent electric. Tremurând din toate Încheieturile, babulea se ridică Încet-Încet În capul oaselor și scoase un oftat adânc. „Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]