1,956 matches
-
aibă fierbințeală, dar altminteri părea să doarmă un somn normal. Când m-am dus să îmi beau cafeaua am aranjat cu cei de la local să îi trimită micul dejun. Veghea și grija m-au făcut să mă simt ca un bolovan în dimineața aceea. Vremea a rămas înnegurată, iar funinginea se așternuse ca o pânză compactă pe zăpadă. Asemeni unui interior care ar trebui închis. Era mai degrabă groaznic decât trist, chiar și pentru mine, om de-al locului care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pentru un gând de-al lor, atunci când gândul acela vine din inimă... și gândește-te că trăiesc o zi sau două pe Pământ, în timp ce noi avem o viață întreagă... Ei numesc asta iubire. Ai auzit tu de așa ceva vreodată, măi, bolovan ce ești?!" La asta nu se aștepta bietul citrin! Îi dădură lacrimile, se îngălbeni de ciudă și mai tare și se întoarse, cât pe ce să cadă, ca să le răspundă, fiindcă începuseră și celelalte să facă haz! "Ei bine, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Între pietrele acelea uriașe, rupte din munte, nu puteai trece nici măcar un fir de iarbă; nici o picătură de apă nu reușea să se prelingă și vă gândiți voi că primăvara, când râul vine umflat de zăpezile topite sus, cară bușteni, bolovani de pe munte și lovește așa de furios, că nimic nu-i poate sta în cale. Bătrânul se opri, surâse amintirii (se gândi că așa erau și ei, oamenii muntelui, în vremea tinereții lor), iar prichindelul de văru-meu sări cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i poate sta în cale. Bătrânul se opri, surâse amintirii (se gândi că așa erau și ei, oamenii muntelui, în vremea tinereții lor), iar prichindelul de văru-meu sări cu gura : Atunci, cum de ținea digul ? Și cum au fost tăiați bolovanii ?" Bătrânul îi ciufuli părul blond și-i spuse : "N-ai auzit tu de iarba fiarelor?" Firește că auzisem cu toții: deschidea orice lacăt iar fierul se făcea moale ca mămăliga dacă-l atingeai cu ea. "Ei bine, nu numai fierul dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
deschidea orice lacăt iar fierul se făcea moale ca mămăliga dacă-l atingeai cu ea. "Ei bine, nu numai fierul dar și piatra ne spuse, ca pe un mare secret, bătrânul. Și uite-așa, era ușor de tot să șlefuiești bolovanii, ce spui ?!" Ce să mai spunem, văru-meu rămăsese cu gura căscată, fiindcă auzisem toți de iarba fiarelor, dar că ar fi fost de-adevărat, asta n-o mai crezuserăm. Și oamenii erau mulțumiți, le mergea bine, primăvara nu mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și doi muncitori - În total 12 persoane. În ziua progromului, muncitorii au acordat un ajutor spontan și „patriotic” polițiștilor și jandarmilor care aduceau convoaie de evrei la Chestură. Majoritatea s-au Înarmat cu bâte, lopeți, cu pari de lemn și bolovani, și „au lovit În evreii care treceau În coloană pe stradă”. Scena târârii În Chestură a medicului militar evreu maiorul Vascoboinic XE "Vascoboinic (medic maior)" și a familiei sale, bătuți și Înjosiți, a provocat ilaritate În rândurile lor. Șoferul Dumitru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
uscat, ale căror creste dințate, încercuind un gol la mijloc, alcătuiau un fel de cetate. Adam și Zet o zbughiseră în mare, dând să se apropie de valurile ceva mai îndepărtate, până la care trebuiau să calce și să alunece pe bolovanii capitonați cu alge și mușchi, oprindu-se la tot pasul pentru a inspecta fascinantele bălți adunate între pietroaie. George, cocoțat pe o stâncă joasă, izolată în nisip, ședea și privea marea. Mai departe, pe coastă, se putea zări un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
permite, pe urmă se plimbă pe țărm, după care urmează băuturile (ceremonial sacru cu deosebire pentru Gabriel și pentru Alex), la care se adună toată compania, apoi masa de prânz, luată mai mult sau mai puțin împreună, în măsura în care stâncile și bolovanii pot sluji de mese și scaune; după care, iarăși plimbări, incluzând un drum scurt pe uscat (nu cel al lui Brian), până la un vechi conac părăsit, cu o grădină sălbatică, cotropită de bălării, apoi încă o baie pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunsese la fel de politicos că nu era mai rece decât marea din Maine. La masă, căutase să se așeze lângă Hattie, dar se văzu împiedicat, intenționat sau nu, de Pearl, care în zăpăceala căutării unui loc de stat jos, pe un bolovan sau pe un colț de pătură, ocupase locul vacant de lângă ea. Alex, arătând zveltă și tânără în pantaloni și o frumoasă bluză de plajă, albastră, cu părul ei des, sare-și-piper, lucind în soare, se purta foarte drăguț cu fetele, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe băieți așteptând-o. Pe urmă începu cazna de a prinde peștele. Gabriel striga într-una: „Lăsați-mă pe mine! Lăsați-mă pe mine!“ de teamă ca băieții să nu-i vatăme peștelui aripioarele sau să nu-l scape pe bolovanii ascuțiți. În cele din urmă, unul dintre băieți izbuti să prindă în mâini peștele aunecos, care se zbătea, și să-l azvârle (Gabriel închise ochii), peste muchea dințată a stâncii, drept în apa adâncă. Gabriel îl văzu pătrunzând în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la namilele alea de valuri și la stâncile astea. Cum crezi că le poate înfrunta? Emma nu înotase de dimineață, laolaltă cu ceilalți. Dar acum începu să se dezbrace, așezându-și haina și vesta și ceasul și pantalonii pe un bolovan. Nimeni nu se mai sinchisea de costumele de baie, care fuseseră lăsate pe undeva, la marginea plajei. Tom se năpusti în apă în chiloți. Emma îl urmă. Cele două fete, fără nici un moment de șovăială își scoaseră rochiile, își zvârliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Botezătorul.) — Și mie mi-e frig, spuse George. George, cam grăsun, gol pușcă și roșu de frig, stătea acolo, ca o focă stranie. Auzindu-l, se repeziră cu toții la el înarmați cu prosoape, pături, haine. George se așezase pe un bolovan, și ședea închircit, cu spatele cocoșat, ca un uriaș animal marin, ud; întregul grup îl înconjură, bătându-l pe umăr, mângâindu-l de parc-ar fi fost într-adevăr un monstru benefic. Tom își scoase cămașa și pantalonii, dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i penetraseră apărătorile omoplaților și plămânii, aducându-i șiroaie de sânge pe gât, până în pragul unei văgăuni adânci, crăpată strategic într-un mal de pământ, acoperit cu buruieni și tufărișuri. Continuînd a se târâi în grotă, cavalerul depusese, pe un bolovan aplatizat, cu pioșenie, o cutie cizelată în filigran de aur și argint, nădăjduind fanatic, cu ultimele sale forțe, că obiectul aflat în interior nu-l va lăsa să se stingă, susținându-i miraculos conștiința, după iminenta expiere. In nomine Patris
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu pistolul în mână, zdruncinând capsat clanța ușii, ca să se convingă în mod direct și nemijlocit, de respectarea cutumei. Atunci, pe unde naiba o fi pătruns arătarea asta?! În secunda doi, o pălitură zdravănă, ca de trovant sau ca de bolovan de râu, zgîlțâie din balamale ușa groasă, ranforsată cu șipci transversale, din platbandă de oțel! Poooc...! O altă izbitură viguroasă, berbecească, strașnică, zăngăne în fereastra dublă, de termopan. De asemenea, bine asigurată și închisă! Cine, dracului, se ține de trăznăi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cine știe când. Prova Încerca mândră să se opună cursului fluviului, iar Zero avea impresia că acea navă mergea, ca și el, Împotriva curentului. În zilele cu soare petrecea ore Întregi ghemuit la pupa navei, privind apa ce susura printre bolovani, și Își urma apoi drumul către vărsarea În mare. Dacă vreodată ar fi trebuit să se oprească, i-ar fi plăcut să se arunce În apele iuți, chiar acolo, și atunci corpul său ar fi navigat printre bolovani și trestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
susura printre bolovani, și Își urma apoi drumul către vărsarea În mare. Dacă vreodată ar fi trebuit să se oprească, i-ar fi plăcut să se arunce În apele iuți, chiar acolo, și atunci corpul său ar fi navigat printre bolovani și trestii până s-ar fi pierdut În mare. Dar era un gând stupid, având În vedere că nu intenționa să se sinucidă. Se gândise la asta, pe la optsprezece ani - căci lumea Îi părea un loc de nelocuit, o pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cap neștiutor. — M-am gândit să fac rost de un loc, undeva, la țară, pentru a-i putea adăposti pe toți, În casă nu mai Încap. Sâmbătă am mai găsit unul, Îl aruncaseră În Tibru, Într-un sac plin cu bolovani, să se scufunde mai repede. Și cum l-ai salvat? Întrebă Elio, prefăcându-se că-i pasă de soarta acestei noi javre râioase găsite de fiul său. Javră care avea să stârnească mila și dragostea Camillei - care și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dacă trebuie să dormim la tine, trebuie să ne cumperi periuțe de dinți. Nu le aveam la noi. Antonio simți că inima Începea s-o ia razna, se strângea ca un pumn și Îl apăsa pe mijlocul pieptului ca un bolovan. Se Întrebă de unde avea să găsească puterea. De unde atâta forță. — Bineînțeles, spuse. Se Îndreptară spre farmacia Tritone, dar când ajunseră acolo obloanele erau deja Încuiate cu lacătul. De-acum toate magazinele erau Închise. — Stați liniștiți, vi le cumpăr mâine, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fac să pară recuzite dintr-un SF horror. Pe bulevardele lungi, la fel de curate și de bine Întreținute, podoabele propagandistice ale regimului sînt discrete, În schimb poți vedea reclame comerciale colorate și semne ale unei vieți care poate să respire sub bolovanul ideologic - mergeți de aproape o jumătate de oră și Încă nu știți cum arată președintele acestei republici. Țiglele roșii sau cafenii ale clădirilor, fațadele lor colorate și vesele, vopseaua gardurilor, parcurile pline de o vegetație sănătoasă, neprăfuită, florile de pe tarabele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lîngă bunurile mai răsărite ale altora (mașini de ras, săpunuri, tacîmurile de argint de la bunica) cu o figură pioasă; Marcel - sondor, o huidumă Îngrozitor de tare de cap și cu o doză congenitală de agresivitate asocială, are două carabe ca doi bolovani, cu care e gata să facă dreptate (sau, mă rog, nedreptate) pe neașteptate, În baza unor rațiuni stranii; Patrana - un Rocky agricultor, aflat În permanență Într-o dispoziție sentimentală, Îl vezi cum Îi tremură mustața pleoștită, gata să te atace
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înconjurat de foarte mulți dușmani... — Oprește-te! Pablo tăcu, dar continuă să meargă. — Ți-am spus să te oprești. Am crezut că trebuie să mă opresc din vorbit. Ajunseseră Într-un loc pietros, unde arborii se răreau, iar printre ei, bolovani mari de calcar reflectau nefiresc, ca niște lampioane, lumina tot mai slabă a Înserării. — Unde e Christina? — Care Christina? Întrebă la rîndul său Pablo. — Nu face pe prostul! Te urmăresc de mai multe zile, pe cine cauți, cine te-a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bine putea fi un jandarm sau vreun agent silvic. După zgomotul pașilor, părea că distanța dintre ei devenise suficient de mare. Dacă s-ar fi trîntit la pămînt, pentru ca apoi, rostogolindu-se cu iuțeală, să se ascundă după unul din bolovanii de calcar... Dar după aceea? Urma să se mai gîndească. Încerca să cîștige timp, trăncănea verzi și uscate pentru a-și domoli teama. Deocamdată nu avea nici posibilitatea de a-l verifica pe celălalt, nici pe aceea de a se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la fel de Întuneric; luna Încă nu răsărise, sau poate că apusese deja. Pablo Îl urma pășind mult aplecat, Încercînd să se ferească astfel de tăișul rece al aerului. În cele din urmă, cărarea pietroasă pe care urcau se pierdu printre alți bolovani albi și umezi. Pesemne că mai devreme plouase. Curînd, ajunseră la marginea unui desiș de jnepeni, unde Vic se opri și așteptă pînă cînd Pablo, care rămăsese În urmă, se apropie Îndeajuns, ca să-i poată vorbi. Pentru a-l Încuraja
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mele vitrege. A doua zi târguiam de la Titel zgârciuri În valoare de doisprezece lei. Să mă Întorc de unde am plecat: din tufișurile de zmeură, dracii de copii mă pișcau cu invizibile. Cu toată demnitatea mea, am cules de pe jos câțiva bolovani de pământ și i-am azvârlit către zmeuriș. Ăia de acolo cântau și parcă vedeam cum băteau pumnii a sâc: „Repetentu’ după ușă bate toba la păpușă!”. „Repetentu’! Repetentu’!” se auzeau vocile ascunse dincolo de gard. În gând l-am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și i-a pus pe ceilalți să venereze o bucată din ciolanele colosalului animal. Așa se face că atunci când pământul a luat-o la vale cu tot cu casa rudarului, În rana aia care rămăsese În urmă Începuse să se zărească un bolovan aparte. Câțiva, văzând că era ceva neobișnuit la mijloc, l-au chemat pe Directorul școlii, care, În mintea lor, era, mă rog, persoana cea mai avizată și mai competentă să lămurească misterul ciudățeniei. Țin să vă dau amănuntul că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]