5,885 matches
-
surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemîna lui, nu, Într-adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa, focul, poți visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormînt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea de zori, amintirea de nălucire? Oare cine va pune un Însemn clar Între vis și moarte? Oare cine, Doamne, va pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu marginile ridicate, Înfășurate Într-o cergă călduroasă, prefăcîndu-se că moțăie, căci erau tare abătute. VÎntul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din cînd În cînd ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr-un tunel. Din cînd În cînd vîntul le sufla cîte o frunză pe bancheta din piele. Frunza se așternea cu un ușor fîșÎit, ca un șoricel. Și ce-aveau să-i spună mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din Lunca care are hramul la 8 noiembrie, „Sfinții ierarhi Mihail și Gavril”. Unele dintre aceste obiective au fost deja îndeplinite (apa și Monumentul Eroilor de la biserica din Lunca, iar biserica nouă din Fruntești era în faza de turnare a bolții la 21 august 2009, când autorul a fost în documentare în satul Fruntești. O „anafora” (raport către domnitorul țării) târzie, din 1803, în legătură cu un procesă dintre răzeșii din Fruntești și moșierul Rosetti în care sunt înregistrate actele doveditoare, se referă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
consacru. Preot ss. Gh. Chirilă.” Bisericuța modestă din lemn tip navă, fără pridvor, cu pronaosul și naosul formând o singură încăpere, cu altarul despărțit de o catapeteasmă din lemn, cu icoanele împărătești, avea tavanul căptușit cu scândură în formă de boltă, la fel și pereții exteriori erau căptușiți cu scândură pentru a apăra pereții de intemperii. Acea biserică veche s-a păstrat după mai multe reparații și adăugiri, până la sfârșitul secolului al XX-lea, când a fost înlocuită cu o biserică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
locuințe, care presupun un anumit grad de confort. Locuința adăpost nu presupune nici cunoștințe, nici efort prea mare, putea fi abandonată fără regret, nu era o pierdere prea mare și trebuie să fi avut la origini o formă rotundă, copiind bolta cerească, astrele, în primul rând, soarele, alte elemente naturale cu această formă, cu care omul primitiv a luat contact chiar din clipa devenirii sale. Până la a se ajunge la locuința elaborată căreia îi spunem casă, cu funcții multiple, a trecut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fost o groapă săpată în pământ pentru a proteja alimentele păstrate pentru iarnă, dar și butoaiele cu vin. Groapa era întărită cu lemn, apoi și s-a adăugat un zid de piatră, apoi a fost zidit din piatră în boltă. În timpul regimului comunist, a fost înființată comisia centrală de sistematizare a satelor (1965), chestiune care a fost dezbătută la Conferințele Naționale ale PCR în 1967 și 1972. Primele studii pentru zona Colinelor Tutovei s-au făcut în anii 1963-1964, dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ieșit În poartă. Felinarele de pe Ramblas desenau un bulevard de aburi, clipind În timp ce orașul se dezmorțea și se desprindea din deghizarea lui de acuarelă. Ajungînd la strada Arco del Teatro, ne-am avîntat spre Raval pe sub arcada ce promitea o boltă de ceață albastră. L-am urmat pe tata pe drumul acela Îngust, mai curînd cicatrice decît stradă, pînă cînd luminile de pe Rambla s-au pierdut În urma noastră. Limpezimea zorilor se filtra de pe balcoane și cornișe În raze de lumină piezișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
marcanți observatori, vina a fost în întregime a președintelui republicii, pentru că întârziase aprobarea manifestului care, cu semnătura sa și spre edificarea morală a locuitorilor orașului, trebuia să fie aruncat din elicoptere. În timpul următoarelor trei zile după reuniunea consiliului de miniștri, bolta cerească se arătă lumii în splendida sa ținută făcută dintr-o singură bucată de albastru, o vreme calmă, fără pliuri, nici cusături, și mai ales fără vânt, perfectă pentru a arunca hârtii din aer și a le vedea coborând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ședea la o oarecare distanță, un bărbat palid, cu fața plină de pistrui și cu părul roșcat. - Mâna lui Dumnezeu, răspunse Întâiul printre Învățații creștinătății, fala curții sale, Michael scoțianul, cel subțire precum una din trestiile de râu care susțineau bolta de viță-de-vie. - Și cât de Înalte sunt cerurile unde locuiește Dumnezeu? Îmi poți spune, Guido? - Până Într-acolo unde ajunge lumina lor, maiestate, răspunse astrologul, culegând fructul cu mâna stângă. Care e lumina lui Dumnezeu. - Și ce este dincolo de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apuneau constelațiile Zodiacului. Înaltul zidurilor strălucea În razele soarelui timpuriu, de parcă ar fi fost alcătuite din aramă, nu din piatră și din cărămizi. Pe timpul nopții căzuse, În răstimpuri, o ploaie nisipoasă, Întreruptă de fâșii de senin. La o oră când bolta Înstelată era vizibilă, Dante Își ridicase ochii pentru a estima cât timp se scursese. În acel moment luceau pe cer Gemenii, semnul său natal. Dubla strălucire a lui Castor și Pollux părea să Îl călăuzească, insuflându-i tăria de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gândurile lui. Se pare că vreți să vă luați la Întrecere cu francezii În privința Îngâmfării, spuse sienezul, arătând spre zidurile noului Dom ce se clădea În spate la Santa Reparata. Acolo se clădesc catedrale imense, cu vârfuri Înalte și cu bolți ascuțite și nemăsurate. Parcă ar vrea să-l ia pe Dumnezeu cu asalt, În loc să Îl cheme printre noi cu umilință, ca În bisericile noastre. La această ultimă observație, Dante avu o tresărire. - De urcat până la Dumnezeu... Da, aici e problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pământurile dușmănoase ale maurilor. Iar apoi mai la sud, pe tărâmurile manticorei, dincolo de Îndepărtatul ecuator, până sub noul cer austral, nemaivăzut de vreun ochi de creștin. Acolo se povestește despre strălucirea stelelor necunoscute și despre noi constelații care Întipăresc pe boltă semnele unor destine incredibile. Aceasta e marea lipsă a catalogului lui Hiparh, pe care sper să o dreg măcar În parte. În timp ce vorbea, fața astronomului se luminase, ca și când ochii minții sale ar fi fost cu adevărat fulgerați de acele lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rănile devastării, după cruciada Împotriva catarilor. Dante izbucni În râs. - Nu, maestre, n-ai teamă. N-am devenit maniheist. Dumnezeu e Unul. Iar lumina harului său se Întinde În măsuri diferite În Întreg universul. Dar dacă În claritatea desăvârșită a bolților cristaline ale cerurilor ea pătrunde fără variații, ajunsă În lumea sublunară se articulează și se destramă precum valurile mării de stânci. Iar În fundul mâlos al sufletului nostru e cu totul absentă. Acela este infernul, ceea ce vreau eu să reprezint. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
naștere o facultate superioară a sufletului rațional. Un om a cărui matrice să fi fost iluminată de o scânteie a luminii de sus. - Un om ca domnia ta, messer Alighieri? Dante ridică din umeri nerăbdător. - Așadar, paradisul tău se Întinde dincolo de bolțile cristaline ale cerurilor. Și cum e alcătuit? - Pe scara care i-a apărut, Profetul - Dumnezeu să-l țină În slava sa - a urcat mai Întâi prin cele șapte ceruri ale celor șapte planete. În ordinea exactă În care le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lumina lui Dumnezeu. - Lumina Lui? - Desigur... spiritul Lui. Sau urmele trecerii Sale. În opera poeților pe care Îi prețuiești nu este oare scris că Graalul Însuși e păstrat Într-un octogon din piatră? Dante Își ridică privirile spre mozaicul de pe boltă, apoi Își roti capul de jur Împrejur. - Și Baptisteriul e un octogon, observă el. Celălalt Îi urmărise privirea. - Așa e, zise. - După domnia ta, de ce ar trebui cineva să construiască un mare edificiu octogonal, În ținuturile noastre? Nu mai e nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e prea multă risipă de marmură și de mozaic pentru o Închisoare. Și apoi, Frederic mai dispunea de așa ceva, În toate orașele sale. - E prea mare, o singură celulă circulară, adăugă maestrul Matteo. Nu pentru asta era, murmură el. O boltă Întunecată, o potecă infinită... - Dar dacă trebuia să rețină ceva nemăsurat? stărui Dante, urmându-și firul ipotezelor. Un cerc continuu, văgăuna secretă nu a Minotaurului, ci a unui Uroboros, marele șarpe al timpului care Își mușcă propria coadă pentru eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Acum pricepu ce sens aveau toate. Iată de ce fusese construită copia după Castel del Monte și de ce fusese chemat Fabio dal Pozzo, matematicianul, să calculeze... Asta voise să Îi spună Arrigo lângă zidurile Baptisteriului, prețios numai pentru bezna Închisă sub bolta sa. Un lac de beznă de care filosoful avea nevoie pentru a transpune În faptă vechiul vis al tatălui său. Nu renașterea imperiului, naufragiat În furtuna vremurilor. Acesta era planul celor de la miazănoapte, de la Veneția, al templierilor. Arrigo luase doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să rămână în micul lor regat, în umbra fragilă a monarhului lor de operetă. Procurorului i se aduse la cunoștință, cu destule plecăciuni și cuvinte alese, că nu avea să mai vină nici un locatar. Vara se anunța la fel de fierbinte sub bolțile de verdeață ca și în capetele multor patrioți care fuseseră remontați în masă precum frumoasele mecanisme ale unor orologii. Peste tot, se strângeau pumni și amintiri dureroase. Ca peste tot, și aici rănile s-au închis cu greu, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
semăna cu zgomotul unei pietre lovite de un zid. Matziev scoase un trabuc, vru să-i dea unul și judecătorului, care îl refuză. Pentru câteva momente, ținură în continuare discursuri despre astre, despre lună, mișcarea planetelor, cu capul întors spre bolta îndepărtată. Apoi, ca și cum ar fi fost înțepați cu un ac, se întoarseră spre prizonier. Erau trei ore de când stătea în frig. Și nu orice fel de frig. El unul avusese tot timpul să se uite la stele, înainte ca pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai mare dintre ele, fata cea mare a împăratului (și uite că în Regele Lear mi-au dat să o joc pe Cordelia). Ei, eu, de pe la opt ani, tot prima vroiam să fiu, ne întreceam care se pișa mai cu boltă, care stropea cel mai departe... — Doamna Loredana, asta e de nepovestit, că nu se spune orice la un străin. — Dumneavoastră nu mai sunteți un străin. În momentul ăsta, sunteți egală cu mine, că nu degeaba v-am ales. Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la clubul Minnehaha! a strigat ea prin tubul acustic către șofer. Cu un suspin de ușurare, Amory s-a lăsat pe spate, pe pernele banchetei. „Pot s-o sărut“, s-a gândit el. „Pariez că pot. Pariez că pot!“ Deasupra, bolta era pe jumătate cristalină, pe jumătate Înnegurată. Întunericul din jur era rece, dar vibra de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
FATA MINUNATĂ În februarie steaua sa a strălucit puternic. New York-ul s-a năpustit pe el de Ziua lui Washington cu strălucirea unui eveniment Îndelung anticipat. Ceea ce văzuse În fugă din metropolă - o pată albă, vie, pe albastrul adânc al boltei - Îi gravase În minte un tablou de o splendoare ce rivaliza cu orașele de vis din O mie și una de nopți. De data asta Însă a văzut New York-ul scăldat În lumină electrică, iar romantismul i-a tras cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
SIMBOLIC Peste noapte s-a lăsat ceața. Curgea În jos din luna de pe cer, se aduna În jurul turnulețelor și fleșelor, iar la urmă s-a așezat la un nivel mai coborât, așa că vârfurile visătoare continuau să se avânte maiestuos către bolta cerească. Siluetele care punctau ziua ca un roi de furnici se mișcau acum grăbite, ca niște fantome subțiratice, intrând și ieșind din prim-plan. Clădirile gotice și chiliile erau infinit mai misterioase, așa cum se iveau brusc din pâclă, conturată fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]