927 matches
-
albia goală a șalelor, peste care căzui, mai apoi, amorțit, culcându-mi obrazul pe spatele ei, de unde îi puteam auzi puternica bătaie a inimii. „Am să sfârșesc la balamuc!” strigai apoi dezmeticit, după ce olandeza plecă din cameră, trântind ușa și bombănind, supărată de întârziere, în coridorul ce se cutremura sub pașii ei. Abia la sunetul de gong care vestește ora prânzului, m-am surprins adâncit într-un poem de Rilke. ...„O cafea turcească trebuie să mai bei”, stărui Ferdinand Sinidis, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de robot să facă inaugurarea? — Da' ție chiar Îți lipsește instinctul de conservare? replică Barnes. Mă opun categoric, căpitane Barnes! — Am luat act, zise Barnes, Întorcându-i spatele. Acum să trecem la treabă. Tina, dă-ne semnalul video. Ted mai bombăni ceva, dar se potoli În momentul În care pe monitoare apărură primele imagini. Pe cel din stânga se vedea schela metalică complexă, de formă tubulară, ce susținea robotul. Acesta, cu motoarele și angrenajele la vedere, se găsea În fața peretelui metalic cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-ți mai ascult manipulările, așa că nu-ți mai răci gura de pomană. Norman opri banda. Monitorul o arăta acum pe Beth la consola din camera de jos, acționând tastatura. — Beth? Ea nu-i răspunse; continua să lucreze la consolă, bombănind ceva În surdină. — Ești un mare ticălos, Norman, știai? Cred că te simți atât de oribil Încât simți nevoia să-i aduci pe toți cei din jur la nivelul tău. Desigur că despre ea vorbea, Își zise el. — Te dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
simți ca mine” -îi spun-“ai face din decedații tăi doar călători pe care i-a furat somnul prin vre-o sală de așteptare. Și ai constata cu surprindere cum cei vii se trezesc și surîd.” Dar prietenul meu, preocupat, bombăne: „-Da. Și n-ar mai avea nevoie de mine! Vei fi căzut în altă adulație fiindcă la tine entuziasmul se schimbă mereu cu disperarea și tot așa... Cum vine asta?” V. scriitorul văd cum, ciudat, cuvintele nu mă ajută. Mi-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e nebun. E un taximetrist. Trezește-o pe Anna. Pun pariu că e pantoful ei. — Aha, deci în sfârșit s-a deranjat să mai dea pe-acasă? a urlat mama din camera ei. Tata s-a dus spre camera Annei bombănind: — Ar fi trebuit să-mi dau seama că Anna e băgată-n chestia asta. Anna a fost trezită imediat. Și s-a dovedit că bărbatul de la ușă era taximetristul care o adusese pe Anna noaptea trecută. Când își terminase tura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
țineau plămânii. Mama a urcat scările în goană și după ce a consultat-o pe Helen, am auzit-o zicându-i supărată: —Helen, nu ai o gâlmă la sân, gâlma asta e sânul tău. După care mama a coborât bocănind și bombănind de una singură: M-a speriat de moarte, să-mi sară inima din piept, nu alta... O s-o ucid cu mâna mea! Helen s-a îmbrăcat și a plecat la facultate. Iar eu am făcut un duș. Ba chiar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prietena ta, dar ei nu-i smulgi hainele de pe trup de fiecare dată când o vezi și, te rog să mă anunți dacă greșesc, dar nu exact asta e ceea ce vrei să faci tu cu Adam?“ —Taci din gură, am bombănit. — Poftim? a zis Adam uitându-se îngrijorat la mine și gândind: „Of, Doamne, iar a luat-o razna“. —Nimic, i-am răspuns eu un zâmbet. Chiar nimic. —Ei, a zis el, de vreme ce am lămurit toată neînțelegerea, când pot să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
falusuri artificiale și zgărzi de cîine țintuite. Jack găsi telefonul și căută În agenda telefonică informații despre furnizori, dar nu avu baftă. Dinăuntru căzu o carte de vizită: „Fleur-de-Lis. Douăzeci și patru de ore pe zi. Orice vă doriți.“ Sid Începu să bombăne. Jack puse la loc cartea de vizită. — Ia s-auzim cum sună. Hudgens Își drese glasul. — „Este dimineața Crăciunului În Orașul Îngerilor și, În timp ce toți cetățenii cumsecade dorm somnul celor fără de prihană, toxicomanii umblă după marijuana, buruiana cu rădăcini În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
martori. Ed semnă și ciuli urechea spre sistemul de ventilație, În căutarea celei de-a treia versiuni. Inspirația i-a venit pe Îndelete. Glasuri care-l Îndemnau pe „Stens“ să se trezească „pentru Încă o repriză“. White plecînd din arest, bombănind că totul fusese degeaba. Krugman și Tucker strigau insulte, primind drept răspuns niște scîncete. Nici un sunet dinspre White sau Johnny Brownell. Lentz Huff și Doherty patrulau pe culoar. Și, repetate la nesfîrșit, suspine de Madre mia. Ora 6.14 dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dosarele și ajunse la „Cooley, Donnell Clyde“, pe care Îl aruncă pe masă. O fotografie căzu pe sugativă: Spade, cu patru inele pe cele zece degete. Foi roz, foi albe, apoi foi albastre - contractele de concerte În ordine cronologică. Penzler bombănea prin preajmă, În vreme ce Bud corela datele În gînd. Jane Mildred Hamsher, moartă pe 8 martie 1951 la San Diego - Spade se aflase acolo, la El Cortez Sky Room. Aprilie 1953, Kathy Janeway - Cowboy Rhythm Band au cîntat la Bido Lito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
paletă. Deschise trapa și Îl trase pe bătrîn În jos pe trepte. Fum: opiu, aburi. Bud Îl pocni pe Papa-san, lăsîndu-l fără grai. Prin pîclă: sugători de drog Întinși pe saltele. Bud Începu să Împartă șuturi la nimereală. Toți chinezoi. Bombăneau, Încercau să riposteze, apoi trăgeau iar din lulele și se Întorceau În lumea lor de vis. Fum: În față, În nări. Respira greu - Îi intra În plămîni. Ca o baliză de semnalizare, niște aburi scoase la iveală o saună din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
radioul micuț care hârâia îngrozitor când schimba posturile și-o enerva groaznic, dar s-a hotărât probabil să nu schimbe postul și în toată casa a răsunat un marș de zăngăneau geamurile, până a reușit să-l potrivească în surdină. Bombănea abia auzit, în timp ce își întindea brațul să miște butonul de volum. Acum a răsuflat a ușurare, s-a așezat și a poftit-o să se așeze într-un fotoliu și pe vecina rămasă în mijlocul încăperii, urmărindu-i cu privirea mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care a crescut atâta și face și drege.“ S-a uitat în fugă peste hârtiile lui orânduite pe masă. „Doamne, cât mai ai de învățat! Cum de poți? Fă-mi te rog și mie o cafea.“ În timp ce-i pregătea cafeaua, bombănea deja în sinea lui. Am așteptat-o atâta și-mi făcusem planuri c-o să stea până seara târziu și uite că trece în fugă - se gândea. Putea să care întâi torturile alea și pe urmă să vină aici și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șosea trecând peste fața mamei. Lumină, întuneric. Lumină, întuneric. — Acum n-o să știm niciodată ce s-a mai întâmplat, spuse bunicul. — Hai, taci din gură! spuse bunica, din spate. Și îl lovi pe umăr. Nu mai plâng, nici măcar nu mai bombăn. Cât despre Iuri, l-am dat uitării și îmi amintesc cu greu filmul care mă emoționase atât de mult cu două ore în urmă. Nu mă mai pot gândi decât la atmosfera înfricoșătoare de la Blackshaw Towers și la inexplicabila scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se zvârcolea de durere, George stătea acolo încremenit, tremurând din toate mădularele. Dorothy a adus până la urmă o scoabă cu care a imobilizat nările vietății care urla și a omorât-o cu o singură lovitură zdravănă de baros. „Bărbații ăștia!“ bombănise ea cu dispreț, după care intrase în casă să se schimbe pentru a se bucura de un gin cu apă tonică înainte de masă. Într-o seară, când aveam aproape douăzeci și patru de ani, m-am dus să văd un program de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe Graham îl pufni râsul de uimire. — Gașca aia de vampiri? Trebuie să fii sărit de pe fix, atâta pot să spun. Dispăru în bucătărie cu farfuriile și cu resturile excelentei parmigiana preparate de Phoebe. În timp ce ieșea, l-am mai auzit bombănind: Familia Winshaw deci! E tare! Joan îl urmări cu privirea, făcând ochii mari, total nedumerită. — Nu înțeleg ce-a vrut să spună. Ce-i cu familia Winshaw? Se întoarse spre mine ca s-o luminez, dar reacția lui Graham mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de ani. Prima țigară pe care am aprins-o a aterizat direct pe botul noilor mele cizme Jimmy și, În loc se se rostogolească pe pardoseală, a rămas acolo timp suficient cât să facă o gaură frumoasă și rotundă. Minunat, am bombănit eu. Al dracului de minunat. Suma totală a mărfurilor pe care le distrusesem pe ziua de azi ajunsese la cifra rotundă de patru miare - un nou record personal. Poate o să moară Înainte de mă Întoarce la birou, am gândit eu, socotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
motel indian soios, dar l-am implorat pe Alex să nu mă lase nici moartă În infernul acela. Patru zile mai târziu aterizam În Newark, iar Îngrijorata mea mamă m-a Întins pe bancheta din spate a mașinii și a bombănit tot drumul până acasă. Într-un anume fel, ăsta e visul oricărei mame evreice: să aibă un motiv serios să alerge de la un doctor la alt doctor, la alt doctor ca să se asigure că toți mizerabilii de paraziți au părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și simplu nu puteam. Îmi venea să Îl lovesc pentru că mă ținea pe loc În timp ce toți celilalți, de-a dreapta și de-a stânga mea, intrau În hol. — If you don’t give me proper credit, I just walk away-ay, am bombănit eu și am lungit cuvintele, ca să sune cam cum le cânta Madonna. A ridicat din sprâncene. — Dar unde ți-e entuziasmul, fată dragă? Mi-am dat seama că voi comite o violență dacă-i mai aud o dată vocea, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
păcate. Avea pe față o expresie de regret și, pentru un scurt moment, mi‑a părut mai rău pentru el decât pentru mine. Era clar că nu‑i plăcea cine știe ce să‑mi dea o asemenea veste. — Grozav al dracului, am bombănit eu, după care am observat ce nefericit a părut Monseur Renaud. Mi‑am lipit pe față un zâmbet cuceritor și am Început din nou: — Vă rog să mă scuzați, a fost un zbor teribil de lung. Îmi poate arăta cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
discrete. Haide, a zis ea și a Înhățat cârjele care se sprijineau de perete peste tot unde se ducea. Pleacă toți astăzi, așa că poate o să dormim ca lumea diseară. — Mama nu o să Înceteze cu zbieretele până nu coborâm, este? am bombănit eu și am ținut‑o de cot ca să o ajut să se ridice În picioare. Ghipsul de pe glezna ei dreaptă fusese semnat de toată familia mea, iar Kyle chiar făcuse niște desene enervante, ca din partea lui Isaac. — Nici vorbă. Soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mergea pînă acolo Încît Îngenunchea pe covor, Își ținea părul cu mîna și-și lipea urechea de podea. „O să sfîrșești ca eunucele alea cretine de la etaj!“ Îl auzise proferînd Într-o zi. Nu-i spusese asta niciodată Juliei. Astăzi mai bombăni un minut-două, apoi renunță. Se auzi o ușă trîntită. Lucrurile pe care Helen și Julia le aduseseră În baie - foarfeca, penseta și aparatul de ras În cutia lui - săriră din loc. Era unsprezece și jumătate. Își propuseseră o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prins la-nghesuială. Cristoase, ce jidan afurisit! Trebuia să mă mențin pe poziție mai cu forță. Pentru două ace... — Taci odată! spuse ea În cele din urmă, nemaiputînd să suporte. — Nu, dar pe bune, Viv. Ce escrocherie. El continuă să bombăne. La Cricklewood Broadway așteptară zece-cincisprezece minute, apoi luară un taxi. Mergeau Într-un loc pe care-l aranjase Reggie, un apartament, undeva În mijlocul orașului. Avea adresa respectivă pe un alt petic de hîrtie. Șoferul cunoștea adresa, dar le spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
în spate o voce: - Fă... ai greșit ușa la dormitor ! Ha ...ha..ha... Mă opresc și privesc preț de câteva secunde, șocată, la grupul de tineri care se hlizesc cu gurile pâna la urechi.. - Ce o mai fi cu ăștia?, bombănesc printre dinți. Însă mă grăbesc să intru , îmi văd mai departe de treaba mea, răscolind cu privirea rafturile.Vânzătoarea vădit mirată de apariția mea, cu un zâmbet malițios abia schițat în colțul gurii, mă întreabă dacă am găsit ce doream
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
privesc spre ea, plătesc și mă reped ca o apucată, să ies cât mai repede pe ușa deschisă. O iau la fugă prin bălți dar cu toate că simt umezeala până la piele, nu mă opresc . - Și ploaia asta , care nu mai stă....bombănesc nervoasă , strângând la piept sacoșa cu "bun". Intru ca o furtună în casă și strig: - Gata, am venit, Dadice! Te-ai trezit? Mă întâmpină doi ochi impresionant de frumoși , iar mânuțele se întind spre brațele mele, care se deschid la
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]