1,819 matches
-
război. Afară, tancuri ”Tigrul” se retrag, Cu crucea-ncârligată și scuipată Și-n mieii albi cu furie mai trag Războiul lor s-a-ntors spre ei și-i cată. Dar din coloană, unul se desprinde Să facă-un gest , de-aleasă-nțelepciune Și a strivit bordeiul cu copiii Și cu bunica prinsă-n rugăciune.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93454]
-
vremea construirii celor 7 minuni ale lumii, piramide, coloși, grădini suspendate etc. gândirea profetului a fost un factor de progres. În lumea aceea primitivă se încerca instaurarea unei morale, a unei protecții sociale a individului cu locația în peșteri sau bordeie. Text preluat din Jurnal tardiv început și fără sfârșit 20072010, vol.II, Editura PIM Iași, 2011
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93046]
-
ăsta-i exact urletul leninisto-nazist care a condamnat la moarte sute de milioane de ființe numai pentru că purtau pal toane și căciuli de blană, ochelari, manșoane, mitene, ghete din piele, aveau pian, cai, cabriolete, amante și servitori, nu locuiau în bordeie, dădeau baluri de caritate, cultivau filantropia, își permiteau să fie nași la zeci de nunți și botezuri „în sat“ ș.a.m.d. Mugur Ciumăgeanu a insistat asupra necesității de redistribuire benefică a bogăției. De iradiere, cum i-aș spune eu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
școli. Nu știu ce l-a făcut pe bunicul Ion Mihai să se grăbească cu plecatul, că era de felul lui calm și liniștit, dar de părere de rău s-a împotrivit parcă și iarna, c-a trebuit să-l scoată din bordei prin tunel de zăpadă și să-l poarte până-n cimitirul din Piscu printre aracii de vie, acolo unde zăpada nu era prea troienită. Am mers cu tata la Galați, la seminarul Sf.Andrei și am dat examen de admitere. Aveam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în fața gropilor unde erau puși câte cinci numai în cămașă și izmene. Biserica era o fostă magazie de cereale, nu mai era biserică. Locuitorii în marea lor majoritate nemți deportați stăteau în locuințe de câte o singură cameră, din pământ. Bordeie. La întoarcerea la regiment am fost oprit la trenul regimentar unde am lucrat cu plutonierul activ Cocuz Vasile din Vaslui și plutonierul T.R. Krefe Otto, un neamț-austriac care era sigur de pierderea războiului. După căderea Odesei, regimentul nostru fiind aproape
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
erau fericiți, căci era Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos! Sărăcuții Cu mulți ani în urmă, la marginea unui sat din Vrancea, sub poala unui deal împădurit, se găsea o căsuță umilă, făcută din lut și paie, un bordei, cum i se spune prin acele locuri. Casă de oameni nevoiași, atât de săraci, încât le-a ieșit în sat o poreclă: Sărăcuții. Din tată în fiu, nu s-au mai numit familia Popa, ci Sărăcuții. Părea că un blestem
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
-mi termin eu vorba, călugărul a și pornit-o, cu pas mărunt, privind din când în când înapoi, să vadă dacă-l urmez. Ajunși la chilie, bătrânul s-a întors spre mine și a spus curtenitor: Bine ai venit în bordeiul meu, fiule! Din această clipă, îți aparține. Poți să rămâi aici cât vrei - a sfârșit el vorba, făcându-mi semn să intru. Dar sfinția ta unde va dormi? am întrebat eu nedumerit. Am încă o cămăruță colea în curte. Chilia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Nu sunt eu omul care să facă nazuri, părinte - am răspuns eu, pornind spre chilioara-bordei a bătrânului. M-am oprit pentru un timp, să ascult cântecul păsăretului din pădure, care curgea ca o apă spre sălașul bătrânului. Am deschis ușa bordeiului și am tresărit...Mi s-a părut că am nimerit într-un cuib de rândunică...Totul era căptușit cu perne și pernuțe. Ți se părea că de peste tot năvălește asupra ta puful...O măsuță ca pentru pitici, cu un scăunel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
larg cunoscută, cu grijă încurajată și ocrotită de către colaboratori. Cel de sus, deie-ți sănătate, și multă putere,în toate! Și, bine-ai venit,în rândurile miliardarilor de început de secol al douăzecișiunulea! VRAIȘTEA Când Ion Antonescu a ordonat, din bordeiul militar, situat în vecinătatea localității Fălciu, armatelor române: TRECEȚI PRUTUL!, Maricel Dumistrăcel era copil de trupă,în una din unitățile de infanterie, de prin Moldova. Era cel mai mic soldățel din întreagă acea armată, care s-a aruncat, ca bleaga
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de fugise, de fată mare, cu mămuța. - Atunci era bătaie multă, păru convins celălalt. Dar lumea era mai cuminte. Țin minte, femeia purta fusta de șese lați, nu scurtă ca acuma. Și toți se mulțămeau cu puțin : fitecine făcea un bordei pe căpriori, îl acoperea cu gunoaie, mai trântea ș-un mal de cuptor. Nu-i păsa de nimică. Bag sama acum ce case boierești sunt pornite, cu patru odăi și cerdac ! Iar fetele n-au rușine, se uită peste umăr
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
drumuri pentru nimic În lume, băiatul ăsta e Încîntător... are niște ochi negri imenși și nespus de triști... N-o să uit niciodată curtea unde era șopronul: oamenii stăteau acolo claie peste grămadă, cărau apă de la un șantier din apropiere. Toate bordeiele alea, dintre care cele mai bune erau de chirpici, altele erau din păpuriș, bucăți de placaj, de calamină, de carton presat... CÎnd au fost alungați din curtea aceea, s-au aciuiat În niște grajduri și acolo unde mai Înainte fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grapa, cu sapa tot ce-i iese în cale. Bucătăriile s-au umplut cu fierturile acestor vremi de-a îndoasele, au fost decimate pădurile și acum oamenii trag ponoasele. Toți se vaită de-atâta gunoi, noroi intrat în case, n bordei; Doamne, -o fi vremea de-apoi... și bătrânele recitesc Evanghelia după Matei. După o jumătate de ceas țara e plină de-o nouă lumină; fiecare se uită la ce i-a rămas, femeile suspină, plâng și se-nchină. Ce multe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Repertoriul corului format din cinci inși era fix: O, ce veste minuna-a-a-tă, Trei păstori și cântecul de încheiere, care-i plăcea lui Nicu cel mai mult din cauza cuvintelor, că melodia era destul de grea. Nicu vibra mai ales la „dar sunt bordeie fără foc“ și la ultimul îndemn, „Nu uita când ești voios, româââne să fiiii bun!“, vorbe la care oamenii se duceau imediat în casă și aduceau bunătăți, unii le mai dădeau și bănuți. E bine să le amintești oamenilor ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
știu, zău! Când aude... numai dânsul își știa inima lui, 660Că, să iertați Dumneavoastră, de... era băietul lui. - Da mă rog, bade, ajută-mi să dau vitele-n ocol. Înserează... Stele împlu tot seninul lin și gol... Cu băiatu-n bordei intră și pe capătu-unei laiți Lumină mucos și negru într-un hârb un roș opaiț, 665Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă, Pin gunoi se primblă iute legănată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gur-afară. Unii află cumcă nasu. E cam strâmb, ca și la tat-so, Și că-și samănă cu soiul. Dar-pe când cu toți au ras-o Se-mprăștie tărăboiul. Nins lucește câmpul, teiul, Și trosnește cărărușa, Când se-ntorc și văd bordeiul Și deschide Mușa ușa. Când își pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n Planuri mari pe gâza mică. Dar de-odată din părete Es ursite ca pe-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
codri deși Nu-i cărare ca să ieși Ci-i o rariște de brazi Și un ochiu voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-te focul de vale, Nu găsesc o vrăjitoare Ca să-mi spue ce mă doare Mai curând să mă omoare. 151 Frunză verde trei ardei, Leleo, f... -ți dracii tăi, A seară ți-am dat cinci lei Să - nchizi ușa la bordei. Aolică, fa, ghiolbană, A seară ți-am dat o palmă - Toată noaptea m-am căit C-am dat de te-am prăpădit. 152 Frunză verde odolean, Ionică cel viclean Ș-a făcut cerdac în deal, Și l-o văruit cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nici putere să se mai întoarcă-napoi... - Făt-Frumos - zise el - aruncă-mă-n mare, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul racilor. Făt-Frumos îl aruncă în mare și-și urmă calea. Când în spre sară ajunse la un bordei urât și acoperit cu gunoi de cal. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite, din care șese aveau fiecare-n vârf câte un cap, iar al șeptelea fără, se clătina mereu în vânt și zicea: cap! cap
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vrei să-mi paști iepele poate? -Da. - Iepele mele pasc numai noaptea... Uite, chiar de-acu poți să pornești cu ele la păscut... Fată hăi! ia dă tu flăcăului demâncatul ce i-am făcut eu și pornește-l. Alături cu bordeiul era sub pământ o pivniță. El intră în ea, și acolo văzu șapte iepe negre strălucite - șapte nopți, care de când erau nu zărise încă lumina soarelui. Ele nechezau și băteau din picioare. Nemâncat toată ziua, el cină ce-i dăduse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stăpînu - său. Ehei! și când i-o luat [cheea, i-o luat] saracul, toată puterea lui. Îi dă. N-o apucat de-a vini el de la plimbare și palatul n-o mai fost. A rămas el săracul în câmp, nici bordeiul ce-l ave înnainte, nu era acu. Da-mpăratul i-a trimis așa răspuns pe un logofăt: că dacă pân în trei zile n-a face palatul cum a fost îi ia fata și nu i-o mai dă. Acu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fuseseră folosite În Evul Mediu pentru a fugi de năvălitori către codrii unde puteai fi În siguranță În brațele naturii și forma acelor ruine erau tot pe atît de fantastică precum legendele popoarelor voastre pe care le cîntau printre ruinele bordeielor lor pentru a pune lumea În cît de cîtă ordine după ce zeii cerului și pămîntului fii ai Dezastrului Își făcuseră pohtele cu lumea aceasta! Wakefield Își toarnă apă Într-un pahar din cana de sticlă de pe tribună și sunetul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să se știe că, dacă n-ar fi existat puținii negustori sirieni și evrei care mai aveau curajul să înfrunte marea, regatul longobard ar fi rămas în istorie ca unul al sărăntocilor, iar bisericile lor ar fi arătat ca niște bordeie. Iată de ce, bizuindu-mă pe sensibilitatea lui Rotari, l-am sfătuit să încurajeze la Brescia meșteșugurile și școlile, ca să poată dispune de oameni pricepuți în a-l sluji. Magister-ul ducal care fusese și în slujba unchiului său, un roman pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trebăluind și cântând. Casele, mărunte, săpate în pământ și acoperite cu paie, arătau ca niște ciuperci uriașe, cu tulpina rotunjită și pălăria țuguiată. Era un sălaș țigănesc tradițional. Femeile negricioase, cu fuste pestrițe și basmale de pânză albă, stăteau în fața bordeielor, dărăcind lână și amestecând în ceaunele puse la foc, pe pirostrii. Toată așezarea avea douăzeci de case, iar sălașul, cu țigani cu tot, pentru că îi aparținea unui boier de prin partea locului, se numea Țiganii lui Chicoș. Zogru a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vechilor samurai. Fereastra dublă nu are perdele și dă spre lacul Plumbuita. Pe peretele opus, spânzură un crucifix de ghips vopsit în auriu. Și din locul său de suferință veșnică, Iisus Hristos privește veșnic peste apele înconjurate de sălcii și bordeie. 7 februarie Mama lui Ilie rupe hârtia care se dezintegrează imediat, ca și cum moleculele s-ar mai fi ținut laolaltă doar din simpatia născută din conviețuirea comună în condiții vitrege. Din pachet răsare un teanc de bancnote purtând chipuri străine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
grămadă. Acum nu mai sunt bune de nimic, nici măcar de-o slujbă de pomenire. Acuma doar să aprinz focul în sobă cu ei. Arză-l-ar focu’ de prost! A trecut vremea proștilor, Sofronie! Gata cu prostimea, boule! Gata cu bordeiul, cu ziua de avans și de lichidare, cu viața ca-n palmă. Fă și tu ceva! De câte ori nu i-am spus! Cel puțin bine că s-a dus naibii și ne-a lăsat în pace. Se duce din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]