3,270 matches
-
poate avea trei picioare, dar eu am o pisică fără coamă și leul poate fi tuns și atunci trebuie să spui că e pisică și să ți-l pui pe canapea și să-l mîngîi În aplauzele generale, să pupi botul acela care peste două minute Îți va trozni țeasta și va plescăi cu creierul tău Între fălci. Creierul tău, această mică delicatesă, acest mizilic În care se reconstituiau toate jocurile de scrabble ale unui Dumnezeu-copil, sunetele care mișcau caruselul eternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mă, dându-mi dureri cumplite, și în același timp îi simțeam prezența de netăgăduit, acolo, la ușa apartamentului meu, având forma unui individ necunoscut și nemaivăzut. Un om înalt de doi metri îmbrăcat în haine de piele, cu picioare și bot de cal, cu părul lung și negru, mirosind puternic a teamă, măști moarte, scenă de teatru, fum demonic și carne de gagici. - Nu-nțelegi, a conchis Bogdan. Văd că nu-nțelegi. Eu nu puteam scoate un sunet. Mi-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
văzând printre lacrimi cum apa, acum calmă și liniștită, pleoscăind vesel, înghite absolut totul. Toți ajung la curtea lui Aquarelin odată și odată, asta e, nu ai ce să faci, sunt din ce în ce mai conștient de gândul ăsta. Acum întorc covorul cu botul în sus, strunindu-l cu maneta de direcție, ca pe un cal nărăvaș. Pregătesc mai bine căderea care va urma. Pentru o clipă doar, încremenim în aer, covorul nechează și se cabrează sau poate doar mi se pare, ca apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare ca hulubele lor să lovească botul calului nostru; și „cioc, cioc, cioc“ sunând partea metalică a saniei, bombardată de zăpada aruncată înapoi de copitele cailor; și tremurul saniei, și tremurul inimilor noastre. Ah, ce bine e! șopti lângă mine un glăscior de copil încântat în ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vorbească atunci. Ileana îl luă de mână și porniră încet spre poalele Muntelui Rău. 17 Moș Calistrat locuia într-un cătun situat la numai doi kilo metri de Baia de Sus. Drumul îngust de pământ se termina brusc într-un bot de deal. Un spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai cât să permită unei căruțe să întoarcă. De jos, până la casa bătrânului, nu puteau urca decât pe niște ulițe abrupte ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atmosfera redeveni curată. Negura trecuse peste ei și acum se târa repede pe drum în cealaltă direcție, la deal. Calistrat porni și el după ea, îndemnându-l pe inspector să-l urmeze. Ești bun de momeală, spuse el, a pus botul. Acum crede că am fugit în partea cealaltă. Va trebui să ajungem din nou în fața ei, ca s-o atragem după noi. Ăsta fusese deci planul bătrânului. Îl lăsase pe el descoperit, astfel încât vâlva să-l poată vedea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de instinct. Acesta să fi fost adevărul? Nu cumva situația era cu totul alta? Bătrânul îi spusese că până atunci așa o amăgise, iar bestia se lăsase de fiecare dată păcălită. Până acum când iată, nu mai voia să pună botul. Asta dacă avea un bot, nu se putu abține Cristian să zâmbească, nevoind totuși să cadă din nou în eroare și să facă aprecieri pripite. Hai! strigă Calistrat. Nu mai e vreme de pierdut! îl îndemnă el pe inspector, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fost adevărul? Nu cumva situația era cu totul alta? Bătrânul îi spusese că până atunci așa o amăgise, iar bestia se lăsase de fiecare dată păcălită. Până acum când iată, nu mai voia să pună botul. Asta dacă avea un bot, nu se putu abține Cristian să zâmbească, nevoind totuși să cadă din nou în eroare și să facă aprecieri pripite. Hai! strigă Calistrat. Nu mai e vreme de pierdut! îl îndemnă el pe inspector, văzând că acesta nu este atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în viteză până în garajul subteran și se opriseră în fața unei uși masive de metal. Când săpaseră fundațiile cazinoului găsiseră o galerie veche. O exploraseră împreună și constataseră că, după ce merge câteva sute de metri pe sub pământ, iese undeva pe un bot de deal, chiar deasupra șoselei ce ducea spre port. Tunelul se prezenta bine, pereții săpați în rocă nu se prăbușiseră și nu avea nevoie de reparații majore. Probabil că fusese construit de patrioții greci în timpul celui de-al doilea război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de căldură. Nici la peșteră nu observă nimic neobișnuit. Și aici, totul părea în regulă, aceeași pace netulburată a naturii domnea în jur. Se oprise chiar în fața intrării, după ce făcuse un tur al platoului, având grijă să lase mașina cu botul spre podul de pe care tocmai venise. Asta pentru cazul în care ar fi trebuit să plece în viteză de acolo. Privi în interiorul grotei, încercând să zărească ceva dincolo de prag. Razele soarelui nu pătrundeau mai mult de câțiva pași înăuntru. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apropie repede de el. Grăbit, ridică geamul portierei și se ghemui în scaun. Negura îl înconjura deja din toate părțile, după care începu să se întindă peste capotă. Simțea cum vehiculul se lasă sub greutatea valului de ceață, mai întâi botul, apoi întreaga caroserie. Era imposibil, știa foarte bine că așa ceva n-ar fi trebuit să se întâmple, ceața nu avea greutate, era practic imponderabilă. Și totuși, asta se petrecea acum. Prin fantele de aer începu să se strecoare în interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl văzu și pe buza chepengului, formând împreună o pereche de belciuge. Boris voise să se asigure astfel că, după închiderea capcanei, va putea să o și încuie. Se lipi de marginea exterioară, scoțând numai puțin capul afară. În dreapta, vedea botul vehiculului de teren în care desigur că se afla Godunov, care supraveghea atent capcana. Nu prea știa ce ar fi putut face. Dacă sărea din remorcă, Boris l-ar fi văzut fără îndoială. Știa foarte bine că acesta nu glumise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
către Pohoață. Știi de ce l-am trimis pe șeful tău acolo, la peșteră? Ei, dar văd că tu nu pricepi românește! se enervă Vasilică, văzând că prizonierul nu vrea să își țină gura. O să-ți pună mandea un căluș în bot. În buzunarul de la spate avea o batistă. O purta acolo tot timpul, așa cum îi spusese inspectorul Toma că trebuie să facă. Nu o folosise niciodată, lui nu-i trebuia așa ceva dar, nu renunța la ea. O muta dintr-un buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
hidronime se păstrează: Dunaviciorul a devenit Pârâul Roșu, Runcu, Zarea Ungurenilor, Valea Boțului, Dealul Pârliții, Zarea Bârnii și Poienilor sun completate de altele, mai noi: pe dreapta Pârâului Roșu, de la nord spre sud: Pe Șes (izlaz unde pășteau oile), Bușaga (botul de deal, în dreapta, cum urci în Tochile, abrupt, pe care te urci de-a bușilea), După Vie (deal cu expunere la soare, prielnic pentru cultura viței de vie, era plantat cu nuci și alți pomi fructiferi); După Vie este un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care vine dinspre Runc numit „Pe Cal”, care se aplatizează la capătul dinspre sud. în acest loc trebuie să fi fost primele case și prima curte boierească, după care satul sa extins dincolo de pârâul Sălașu Roșu, ocupând intrândul dintre două boturi de deal care duce la locul numit Tochile, pe drumul care ducea la Pârlituri, Zlătari și Parincea. Presupunerea că la locul arătat a fost vatra inițială a satului Filipeni are la bază ideea de continuitate; tot acolo au fost conacul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în belșug și bunăstare. „Capra” era confecționată dintr-o bucată de țol mai rezistent peste care se aplicau felurite accesorii, în special hârtie colorată, încrețită din tăierea cu foarfeca. Capul caprei era confecționat din lemn, și se aplicau două coarne. „Botul” caprei avea partea de josă mobilă, acționată de o ață de către cel care juca capra, sărea în ritmul muzicii, imitând capra adevărată. În joc, botul caprei, lovit în ritm, făcea un zgomot specific, se auzea de departe. Preotul Gheorghe Antohi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din tăierea cu foarfeca. Capul caprei era confecționat din lemn, și se aplicau două coarne. „Botul” caprei avea partea de josă mobilă, acționată de o ață de către cel care juca capra, sărea în ritmul muzicii, imitând capra adevărată. În joc, botul caprei, lovit în ritm, făcea un zgomot specific, se auzea de departe. Preotul Gheorghe Antohi ne spune că în Fruntești se organiza de Anul Nou, pe lângă Plugușor și Capră, „Mocănașul”, fără să ne spună în ce consta acest „joc” și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se presupune, din debili mintali. Aceste biete făpturi uitate de Dumnezeu, evadate În aceeași după-amiază din ospiciul unui ordin religios, Își dăduseră pantalonii jos În frenezia spectacolului și dănțuiau fără nici o jenă, bătînd din palme, cu catargul ridicat și cu boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această hoțomănie, au făcut reclamație pentru scandal public și atentat la morala cea mai elementară. Presa, pasăre de pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bruscă, fiind precipitată, ca toate cele care sunt rodul fricii, avu rezultatul că, practic pe toate itinerariile, ici un pic mai în față, colo un pic mai în spate, se produseră mici coliziuni, în general automobilul din spate dădea cu botul în cel din fața lui, din fericire fără consecințe de mare gravitate pentru pasageri, a fost o tresărire de sperietură și cam atât, un hematom pe frunte, o zgârietură pe față, o sucitură de gât, nimic care să justifice mâine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bune ca acestea aș da ordin să se atace, dar cu toate acele automobile care umplu șoselele e imposibil, Să se atace, cum, De exemplu, aș ordona să se avanseze cu tancurile, Foarte bine, și când tancurile ar atinge cu botul prima mașină, știu bine că tancurile nu au bot, e doar un mod de a spune, în opinia dumneavoastră, ce credeți că s-ar întâmpla, Normal e ca oamenii să se sperie când văd un tanc avansând spre ei, Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dar cu toate acele automobile care umplu șoselele e imposibil, Să se atace, cum, De exemplu, aș ordona să se avanseze cu tancurile, Foarte bine, și când tancurile ar atinge cu botul prima mașină, știu bine că tancurile nu au bot, e doar un mod de a spune, în opinia dumneavoastră, ce credeți că s-ar întâmpla, Normal e ca oamenii să se sperie când văd un tanc avansând spre ei, Dar, după cum am auzit adineauri din gura dumneavoastră, străzile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am spus ca să spun ceva. Comisarul mințea, fraza completă căreia nu i-a permis să-i iasă din gură ar fi fost alta, Dea domnul ca albatrosul să nu-ți găurească ochii. Câinele se apropiase gata gata să atingă cu botul genunchii comisarului. Se uita la el și ochii lui spuneau, Nu-ți fac rău, nu-ți fie teamă, nici ei nu i-a fost în ziua aceea. Atunci comisarul întinse mâna încet și-l atinse pe cap. Îi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era decât o halucinație. Și dacă... dacă sienezul Îl urmase anume În capcana aceea ca să se descotorosească de el? Purtarea necioplită, sporovăiala, lașitatea amestecată cu o aparentă smerenie n-ar fi putut fi toate doar o mască menită să ascundă botul unei bestii asasine? Era pe cale de a-și pierde controlul mișcărilor, când Începu să simtă În față un ușor curent de aer, mai Întâi abia perceptibil, iar mai apoi din ce În ce mai puternic. În cele din urmă, dădu peste prima treaptă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de mătase și făcuse pe importantul în tăcerea lui, aruncându-ne din când în când câte o privire întunecată care, fără îndoială, voia să spună „Ce faceți voi aici, și ce vreți? Mai bine v-ați căra, în loc să vă lipiți boturile de noi“. Dar niciunul dintre cei care sorbeau scena din priviri ca pe un vin rar nu pleca. Tânăra făcea prin clasă pași mici, la stânga și la dreapta, pași care o conduseră la pupitrele pe care încă tronau caiete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se uită împrejur, și iar tremură, pereții sunt reci, urcă frigul de jos, de la subsolul plin mereu cu apă. Și oamenii sunt buni ca niște rahați, ca frigul, te lovesc atunci când îți e mai bine. Harști!, la picioare!, pac!, peste bot!, ești tu mai deștept?, tranc!, un rahat peste fruntea aia mare, ești tu mai sensibil?, pleosc!, peste inima subțire ca un cuvânt... Mi-a fost atât de bine în cadă, nu vreau să ies din pat, vino tu aici! Maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]