989 matches
-
greutatea cuiva. Trăând cu ochiul, am văzut că Jerome Îmi făcea o vizită. Stătea Întins pe spate și se simțea În largul lui, gata instalat. În loc de halat avea pe el o haină de vânătoare din doc. Dedesubt se vedea marginea boxerilor lui jerpeliți. Avea o cană de cafea Într-o mână și am observat că Își vopsise unghiile cu negru. Lumina dimineții, care intra pe geamul lateral, Îi scotea În evidență barba și mustața nerase. Alături de părul lins, răvășit, vopsit, acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintre șosetele pe care mi le luasem aveau o culoare nepotrivită - roz, albe sau cu mici balene imprimate. Nici chiloții mei, nu erau adecvați. La un Woolworth’s din Nebraska City mi-am cumpărat un pachet cu trei perechi de boxeri. Ca fată, aveam mărimea L. Ca băiat, eram M. Împingeam căruciorul și prin raionul de cosmetice. În loc de mulțimea de rafturi cu produse de Înfrumusețare, era unul singur, cu produse de igienă de bază. Explozia din domeniul cosmetic pentru bărbați Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
obiectat față de prezența mea. Așa că Îmi căutam o cabină cât de cât curată. Trebuia să mă așez ca să urinez. Și acum mai trebuie. Noaptea, pe mochetele jegoase din camerele de motel, făceam exerciții fizice: flotări și abdomene. Îmbrăcat numai cu boxerii cei noi, Îmi examinam corpul În oglindă. Nu de mult mă frământasem din cauză că nu mă dezvoltam. Acum grija asta dispăruse. Nu mai trebuia să mă aliniez standardului. Pretențiile imposibil de satisfăcut dispăruseră și simțeam o mare ușurare. Dar mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că-mi va rămâne întotdeauna onoarea lucrului bine făcut. 77 "Asta nu e poezie' Să ne imaginăm că asistăm la o gală de box în cadrul căreia nu se mai ține seama de categoriile de greutate în care sânt tradițional, încadrați boxerii. Că sânt puși să boxeze, sub ochii noștri, matahale de supergrea cu prichindei rapizi ca țânțarii. Ba, și mai ciudat, că un boxer e pus să lupte în ring cu un spadasin, cu un jucător de ping-pong sau cu un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
box în cadrul căreia nu se mai ține seama de categoriile de greutate în care sânt tradițional, încadrați boxerii. Că sânt puși să boxeze, sub ochii noștri, matahale de supergrea cu prichindei rapizi ca țânțarii. Ba, și mai ciudat, că un boxer e pus să lupte în ring cu un spadasin, cu un jucător de ping-pong sau cu un șahist. Situația pare fantezistă și din altă lume. Doar în străvechile arene romane mai întîlneai luptând gladiatori ce se bazau pe arme dintre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nou și plânse ca un copil. Și tot așa, toată noaptea. Fața i se umflase, iar până dimineață nasul Îi părea turtit, din ochi nu mai rămăsese decât o dungă neagră pe o bucată umflată de carne, arăta ca un boxer care-a Încasat prea multe lovituri la cap. Efectele adverse ale pasiunii, se gândea Kitty Întinsă În pat, uitându-se cu mâhnire la fața desfigurată, răvășită, a prietenei sale. Arunci cu cea mai mare nesăbuință bogățiile sufletului tău Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
primele trepte și oprindu-se pe primul palier, așa cum făceau de fiecare dată. În curînd, m-am gîndit, va deschide ușa și, dacă nu e prea mangă, o să aprindă lumina, o să se dezbrace, o să se așeze pe marginea patului În boxeri și o să vorbească un pic cu mine. Aproape ajunsese sus, cînd am auzit zgomotul. Nu mai auzisem niciodată pînă atunci cum se aude cînd se prăbușește un corp, Însă am știut imediat, chiar În timp ce se Întîmpla, că acesta este zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
proces al infernului totalitar, ca loc de unde nu există scăpare. Sau, mai știi? Dacă Ulise s-a rătăcit în drumul spre Itaca, cel puțin un Telemah se află în căutarea lui... Drumul către Rai trece prin Iad Bogdan Romaniuc Fost boxer, Radu Aldulescu este în prezent unul dintre cei mai originali romancieri din literatura română contemporană. Aldulescu este singurul scriitor român cu un scenariu premiat la Festivalul de la Veneția: scenariul filmului Terminus Paradis, regizat de Lucian Pintilie. Radu Aldulescu a debutat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
din Alexandria. Îmi dădea de mâncare, un ban de buzunar, se purta ca un părinte. Știam că binele va învinge și că nu degeaba am mirosit atâta transpirația altora. Apoi, voiam să fiu recunoscător cumva în fața antrenorului. S-a îmbolnăvit boxerul de la categoria semiușoară și trebuia să participe la Mănușa Deltei la Tulcea. M-a supus antrenorul la probe. L-am pus pe unul în cap de două ori. M-au trimis. O săptămână a durat. Am boxat cu unul Ionescu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Caterinca lumii a fost!" A primit viză pentru Statele Unite ca om de afaceri onorabil! Ce om de afaceri eram eu care cumpărasem două cisterne de rahat? Dar eram biznismen! Comedie americană, nu alta!" Ajuns peste Atlantic, l-a căutat pe boxerul Daniel Dăncuță, care avea un contract pe cinci ani. "Eu l-am promovat pe Daniel Dăncuță în 1990 în lumea astlaltă." Nu l-a găsit pe nicăieri. A plecat cu bani puțini, chiar dacă avea destui acasă. Ca un "producător" care
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
8211. Partenerul temporar al lui Jack: sergentul Cal Denton, brigada Bunco, fost gardian la Penitenciarul Statului Texas. În mașina lui Denton, spre Darktown, cu radioul zumzăind: gălăgie pe tema „Masacrul de la Nite Owl“. Denton mormăia: Leonard Bidwell era un fost boxer de categoria semimijlocie. Îl văzuse rezistînd zece reprize În fața lui Kid Gavilan. Era un negrotei dur. Jack se gîndea la biletul lui de revenire la Narco: Bobby Inge și Christine Bergeron spălaseră putina, iar ceilalți colegi din echipă nu descoperiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să adopte o hotărîre definitivă, putea el spune cu adevărat că luase o decizie În ziua aceea, Într-un cimitir În care nu se mai Întorsese niciodată de atunci, cînd se Îndepărtase cu inima strînsă de mormînt, năuc precum un boxer care nu s-a așteptat la lovitura pe care a primit-o, Închizîndu-și paltonul și veghind asupra mamei sale pe care o văzuse gata să se prăbușească și care era susținută de fetele ei? Nu era un tip care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o făcu generalul Ivolghin de la distanță îl indignă din nou; se încruntă și se decise îndârjit să tacă. Dintre cei patru tineri vizitatori, unul avea, de fapt, vreo treizeci de ani și era „locotenentul în retragere din ceata lui Rogojin, boxerul, cel care dădea câte cincisprezece ruble celor care-i cereau“. Se putea observa că-i însoțea pe ceilalți numai ca să le dea curaj, în calitate de sincer prieten și că, dacă va fi nevoie, îi va susține. Însă, dintre ceilalți, primul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
însă, brusc, se grăbi atât de tare cu vorbele, încât, după primele zece cuvinte, nimeni nu mai înțelegea ce spune. — A fost o atitudine de prinț! strigă Ippolit cu voce țipătoare, spartă. — Dacă mi s-ar fi întâmplat mie, mârâi boxerul, adică, dacă aș fi fost implicat direct, ca om de onoare ce sunt, în locul lui Burdovski... eu... — Domnilor, doar acum un minut am aflat că sunteți aici, zău așa, repetă iar prințul. — Nu ne temem, prințe, de prietenii dumneavoastră, oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
primele clipe nu îndrăznea să-i privească. Ptițân, Varia, Ganea, chiar și Lebedev - toți arătau întrucâtva derutați. Cel mai ciudat era că și Ippolit, și „fiul lui Pavlișcev“ păreau surprinși de ceva; și nepotul lui Lebedev era evident nemulțumit. Numai boxerul stătea absolut calm, răsucindu-și mustățile, dându-și importanță; avea privirea puțin aplecată în jos, dar nu din jenă, ci, dimpotrivă, parcă îndemnat de modestia lui onestă și de triumful său prea evident. Se vedea clar că articolul îi plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întreb, stimate domn, cum puteți să ne jigniți cu asemenea prezumții? declară Ippolit și începu să tremure din tot trupul. — Asta, asta, asta, pentru un om de onoare... fiți de acord, generale, dacă omul are onoare, e deja jignitor! mârâi boxerul, care și el, cine știe de ce, tresărise. Continua să-și răsucească mustățile, smucindu-și ușor umerii și torsul. — În primul rând, pentru dumneata eu nu sunt „stimate domn“ și, în al doilea rând, n-am intenția să vă dau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
josnicie. — Dați-mi voie!... — Stimate domn! — Asta... asta... asta... se auzi corul musafirilor surescitați. Cu privire la articol, spuse Ippolit cu voce țipătoare, cu privire la acest articol v-am spus deja că eu și alții îl dezaprobăm! El l-a scris (arătă spre boxerul care ședea alături), l-a scris indecent, de acord cu dumneavoastră, l-a scris agramat și într-un stil în care scriu inși ca el, trecuți în rezervă. E prost și, pe deasupra, cârpaci, sunt de acord, și în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și mai multă claritate. — E adevărat, așa ne-am înțeles, confirmă nepotul lui Lebedev. — Atunci, dacă așa ați vrut, de ce adineaori, de la primele cuvinte, s-a lăsat cu strigăte și larmă? se miră prințul. — Și în privința articolului, prințe, se amestecă boxerul, care ținea foarte mult să strecoare și el o vorbă și de aceea acum se simțea plăcut înviorat (se putea bănui că asupra lui acționa vizibil și puternic prezența doamnelor), în privința articolului, recunosc că într-adevăr eu sunt autorul, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eu, poate, m-am decis să-i satisfac lui Burdovski pretenția. Declar acum de-a dreptul, de față cu toată lumea, că îi voi satisface... — Iată, în sfârșit, o vorbă inteligentă și generoasă, rostită de un om inteligent și generos! proclamă boxerul. — Doamne! lăsă să-i scape Lizaveta Prokofievna. — E insuportabil! mormăi generalul. — Dați-mi voie, domnilor, dați-mi voie, voi relata faptele, îi imploră prințul. Domnule Burdovski, acum cinci săptămâni, în Z., a venit la mine Cebarov, mandatarul și împuternicitul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dați-mi voie, voi relata faptele, îi imploră prințul. Domnule Burdovski, acum cinci săptămâni, în Z., a venit la mine Cebarov, mandatarul și împuternicitul dumneavoastră. L-ați descris în termeni foarte măgulitori în articol, domnule Keller, i se adresă prințul boxerului și izbucni în râs, dar mie nu mi-a plăcut deloc. Din prima clipă mi-am dat seama că acest Cebarov a inițiat toată tărășenia, că el v-a sfătuit, domnule Burdovski, profitând de naivitatea dumneavoastră, să începeți toată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mine... — Cum? Numai zece mii? strigă Ippolit. — Ei, prințe, nu sunteți prea tare la aritmetică sau, dimpotrivă sunteți foarte tare, dar o faceți pe neștiutorul! strigă nepotul lui Lebedev. — Cu zece mii nu sunt de acord, spuse Burdovski. — Antip! Acceptă! îi șopti boxerul, vorbind repede și deslușit, aplecându-se din spate peste spătarul scaunului lui Ippolit. Acceptă și pe urmă mai vedem noi! — Stați puțin, domnule Mâșkin! strigă strident Ippolit. Pricepeți odată că nu suntem niște proști, niște proști triviali, cum ne cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și astfel să vă susțină interesele. Domnul Keller spune că v-a citit în prealabil articolul, chiar dacă nu în întregime... și nu mă îndoiesc că nu v-a citit până la pasajul respectiv... — Într-adevăr, nu i-am citit, îl întrerupse boxerul, dar toate faptele mi-au fost comunicate de o persoană competentă și eu... — Scuzați-mă, domnule Keller, îl opri Gavrila Ardalionovici, dați-mi voie să vorbesc. Vă încredințez că voi ajunge și la articolul dumneavoastră, la momentul oportun, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
însoțească; acesta, deși nu-și pierduse capul și curajul, era, probabil, foarte contrariat. Ippolit era încruntat, trist și parcă foarte uimit. În tot cazul, în aceste clipe începu să tușească atât de tare, încât chiar își pătă batista cu sânge. Boxerul era aproape speriat. — Eh, Antip! strigă el cu amărăciune. Și doar ți-am spus atunci... cu trei zile în urmă că, poate, nici nu ești cu adevărat fiul lui Pavlișcev. Se auzi o rumoare reținută de râs, doi-trei râdeau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe la spate. Smulgându-și brațul, ofițerul îl lovi puternic în piept; prințul zbură vreo trei pași și se prăbuși pe un scaun. Dar, între timp, Nastasiei Filippovna îi săriră în ajutor încă doi apărători. În fața ofițerului care o ataca stătea boxerul, autorul articolului pe care cititorul îl cunoaște deja, membru titular al fostei cete dimprejurul lui Rogojin. — Keller! Locotenent în retragere, se recomandă el, făcând-o pe grozavul. Dacă doriți să luptați corp la corp, căpitane, mă pun eu la dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcut Împuțiții ăștia acu? Dacă nu m-aș fi dus acolo și rămâneam la Londra În poliție, probabil că acum aș fi fost deja Comisar Șef Într-un departament mic spre mediu. Simt o mâncărime nasoală În cur. Chiloții ăștia boxeri s-au ridicat și s-au frecat de coaja rănii. Curul meu n-ar trebui să transpire atât de-al dracu de mult. Stres, asta e, așa cum a zis Rossi, și e din cauza puțoilor ălora de la Resurse umane care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]