2,230 matches
-
obligatorie din punct de vedere juridic) Text liber Acest câmp se utilizează pentru a indica dacă persoana se află în închisoare/centru de detenție sau instituție medicală, în arest la domiciliu, dacă este eliberată în regim de liberare condiționată/cauțiune, supraveghere cu brățară sau dacă este în libertate. Se furnizează informații cu privire la modul în care va fi garantată cooperarea persoanei la predare în cazul în care aceasta nu se află în detenție. 354 - Persoana care va fi predată se află în
ANEXE din 26 martie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/280621]
-
egale între femei și bărbați, Și-apoi ne văităm de șale și de ochi încercănați * De nesomn și oboseală că muncim cât un robot. Nici nu ținem socoteală, pentru munca cot la cot! Nu e bai, munca, se știe e brățară de valoare Nici n-o poartă orișicine, pierde vremea în parcare. - Ba mai mult, ne e ușor să alegem joburi grele, Nici nu cerem ajutor, cu ei, să ne știm egale. Ne-am obișnuit cu toate meseriile din lume, Că
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
mult Ne-am cerut drepturi egaleîntre femei și bărbați, Și-apoi ne văităm de șaleși de ochi încercănațiDe nesomn și obosealăcă muncim cât un robot.Nici nu ținem socoteală,pentru munca cot la cot! Nu e bai, munca, se știee brățară de valoareNici n-o poartă orișicine,pierde vremea în parcare.- Ba mai mult, ne e ușorsă alegem joburi grele,Nici nu cerem ajutor,cu ei, să ne știm egale.Ne-am obișnuit cu toatemeseriile din lume,Că suntem femei stilateși
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
din 23 mai 2016. . orice femeie care se respectă cere să fie în pas cu moda nu-i așa? purtând la ținute elegante un pantof de marcă (sunt destule ca să nu fac reclamă) însoțite de accesorii de rigoare colier, cercei, brățări, inele toate veritabile sau nu unele se împodobesc și-n viața de zi cu zi la serviciu, pe stradă... altele, când sunt invitate la operă, la teatru la seri dansante, etc dar cele mai autentice accesorii le poartă cu demnitate
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
ci întorcându-se din muncile câmpului Citește mai mult orice femeie care se respectăcere să fie în pas cu modanu-i așa?purtând la ținute eleganteun pantof de marcă(sunt destule ca să nu fac reclamă)însoțite de accesorii de rigoarecolier, cercei, brățări, ineletoate veritabilesau nuunele se împodobesc și-n viața de zi cu zila serviciu, pe stradă...altele, când sunt invitate la operă, la teatrula seri dansante, etcdar cele mai autentice accesoriile poartă cu demnitate femeia de la țarănu doar aceea care a
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
obiecte folosite în actul încoronării, precum: Globul Crucifer, Coroana Sfântului Eduard Confesorul, Coroana Imperială, Sabia de Stat (a Justiției Spirituale, a Justiției Temporale, a Milei), Sabia cu Nestemate, Fiola cu Sfântul Mir, Lingurița Mirungerii, Pintenii, Inelul Suveranului sau al Încoronării, Brățările Înțelepciunii, veșminte de natură sacerdotală (Dalmatica, Mantia Imperială), Sceptrul Regal, Sceptrul Porumbel. A fost descris ceremonialul încoronării reginei Elisabeta și a fost vizionat și un film cu încoronarea acesteia, atrăgându-se atenția asupra faptului că regina nu a acceptat să
FESTIVALUL „CONŞTIINŢA”, EDIŢIA A IV-A, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381009_a_382338]
-
-n lumină ca într-o haină, cu chipul Lui Dumnezeiesc de Taină: „Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, în gânduri, doar Alfa- Omega.../ și Craii suiră spre <>...// Brățara luminii le joacă pe glezne/ cu sprintene-ntreceri de mult întrecut-au.../ Pofti-i-aș s-adaste căci lung drum bătut-au.../ La țărmul doririi să-i poarte mai lesne,.../ Cometa se face când Cruce când iesle!...” (Virgil Maxim, Nuntașul
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
făcuse milă de el, și, după ce și-a însușit aproape toată averea lui, îl lua cu ea ca pe un cățel. Nu degeaba. Din când în când îl trimitea să intre câte într-o casă, ca să-i aducă ba o brățară, ba cercei, ba un colier. Îi plăceau. Emil, fost secund pe vasele lui, un fel de Sancho Panza ardelean, era un slugoi perfect. El s-a ocupat de toate pregătirile excursiei. A cumpărat alimentele necesare, inclusiv câteva sticle de whisky
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
ale gândului fuior Mirări de stele îmi mai cântă-n strună Și mor talazurile-mi într-un nor În seara răstignită-n Universuri Poiene murmură un verde rătăcit Parfum de vise terne și eresuri Îmi pipăie refuzu'-ncremenit Mai am brățara de nisip rămasă Pe glezna încălzită-n al tău chip Și valul se așterne în urma ce o lasă Pe focul ce-ai ales să-l faci tertip Mai am inelul agățat de-o rază Și-n strălucirea lui mai am
ORAȘUL DE PE DEGET de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373524_a_374853]
-
toate șantierele mari ale țării. Erau calificați pentru munca lor, datorat și unui mediu școlar corespunzător. Câștigau o avere cu mușchii brațelor lor. Unde or fi rămas în negura vremii? Calificarea este astăzi un factor strict necesar. Calificarea, o meserie brățară de aur, nu un bacalaureat. Este drept că multe din actualele îndeletniciri necesită o pregătire medie. Foarte multe locuri de muncă, considerate cândva muncă de jos precum electrician, mecanic sau magaziner se oferă în multe uzine numai unor titrați universitari
DE CE NU! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371556_a_372885]
-
că trecuse, De fapt nu știu nici astăzi decât că dispăruse! Pe cerul dinspre mare o pasăre cânta, I-am prins în mâini aripa și-am scris ceva cu ea. Știam că printre zboruri, toți ghimpii de oțel Vor fi brățări de aur și-or străluci la fel. Am așezat-o-n calea bătută de tăcere, Avea în ea culoare și multă mângâiere, Când m-am întors, spre seară, să-i duc un gând senin, Străinul o sfințise c-o lacrimă
STRĂINUL de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371580_a_372909]
-
șoptii tot la ureche: - Închide ochii! - De ce? -Ai să vezi! Îi închise. Scosei bijuteriile din buzunar și începui s-o împodobesc cu ele. Șiruri-șiruri de mărgele i le prindeam de după gât, strălucind peste pielea ei roză, pe mâini îi puneam brățări și inele de aur și de argint, în piept i-am prins un colan mare de aur, i-am atârnat în urechi cercei de safire și topaze, o diademă i-o prinsesem pe cap, peste părul ei auriu. Apoi am
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
frate! -La fel cred și eu frate Mâțan, răspunse celălat. -Ce vom mai caută așadar? -Păi..niște greci. Fiindcă nu mai avem nici o pistă. -Acum devine clar că grecul care i-a ieșit în cale lui Baraba cu mărgelele și brățările alea ieftine i-a spus acestuia ceva foarte important fiindcă chiar atunci din clipă aceea a disparut tâlharul. Nu e o coincedență. -Am impresia că ne scăpa ceva frate Maydan. Să mergem la Caiafa și să mai punem niște întrebări
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
îngălbenită de timp purta un chenar de vignete migălos și estetic desenate. Titlul? "SIMBOLURI (explicarea lor)". Fără autor, însă. Atenția îi fu distrasă de gesturile precipitate ale ciudatului anticar. Scotea pe masă cu mâinile amândouă ceasuri, multe ceasuri, unele cu brățară, altele de buzunar, chiar și mici ceasuri deșteptătoare. Le văzu azvârlite de-a valma printre volumele îmbătrânite. Negustorul mărea tentația: fiecărui cumpărător de carte îi revenea ca bonus un ceas! Oricare, după preferință! Ca prin farmec, taraba fu asaltată. Tineri
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
definiții extreme nu pare a avea nimic cu munca, sursa avuției cinstite. Munca este legată de un loc de muncă, iar acesta de meserie. În general un om sărac este prea sărac ca să-și cumpere o meserie ca pe o brățară nu neapărat de aur. Bogăția cinstită este legată de muncă. Muncă trudnică, de zi cu zi, cu abnegație. În general omul bogat nu are timp să-și serbeze noul milion dobândit. Nu că n-ar avea mijloacele să-și, permită
OM BOGAT, OM SĂRAC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372043_a_373372]
-
ea dă limbă dă fo doo zâle-ncoa’! Obiectivul telefonului G3 al șefului aduse în prim plan, o balenă neagră eșuată pe nisipul de un auriu strălucitor al plajei. Balena cu turban roșu își flutura aripa dreaptă încărcată de inele și brățări către Costel. - Săru-mâna, tanti, și să știi că am dat de mâncare la rațe, iar la noi, la Fâlfani totu-i bine, rosti directorul general formula consacrată pentru comunicarea cu teribila lui mătușă dinspre mamă. Mulțumită de rezultat, balena se
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
a sudoare, agitat, lacom, lipsit de orice urmă de cultură sau moralitate șiii, aici-i aici, îmbrăcat întotdeauna adecvat! Adică: aceleași bermude viu colorate, maieu cu găurele din model, dar și spontane, papuci de plastic, lanțuri și cruci la gât, brățări, ceas Bvlgari cu diamante din sticlă de sifon, plus, evident, incisivi auriți. Era nemilos cu subordonații și numai doamna Anghila Swordfish, născută Barracuda, putea să spele podelele cu el, de câte ori voia mușchiul ei de mare doamnă. La modul cel mai
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
prin podețe peste lagune. Cineva, hotarât să-și petreacă sejurul, se simte acolo în al nouălea cer. Asta presupune să plătească “all inclusive” -mâncare, băutură și o parte din servicii la discreție- și să poarte în permanență la mână o brățară din plastic pentru a semnala acest lucru. Noi, având numai demipensiune, nu purtam brățări, dar nici n-aveam nevoie, am stat acolo numai 4-5 zile cu totul, două la sosire și două la plecare. Iar în timpul ăsta am făcut excursii
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
al nouălea cer. Asta presupune să plătească “all inclusive” -mâncare, băutură și o parte din servicii la discreție- și să poarte în permanență la mână o brățară din plastic pentru a semnala acest lucru. Noi, având numai demipensiune, nu purtam brățări, dar nici n-aveam nevoie, am stat acolo numai 4-5 zile cu totul, două la sosire și două la plecare. Iar în timpul ăsta am făcut excursii care asigurau masa de prânz. În Hurghada e plin de ruși, cred că peste
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
N-AR CÂNTA, TOT UN OM FRUMOS AR FI... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1762 din 28 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Cel mai frumos om e omul bun. Toate celelalte calități sunt culori și accesorii ca brățara, cercelul, inelul... Bunătatea umană întrece în frumusețe un zăcământ de aur, o garderobă imperială, un lanț de bijuterii! Lăsându-le deoparte pe toate, după ce dăm ochilor ce e al ochilor, de față cu interpreta de muzică folclorică oltenească Mariana Ionescu
MARIANA IONESCU CAPITANESCU. ŞI DACĂ N-AR CÂNTA, TOT UN OM FRUMOS AR FI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344798_a_346127]
-
și o trag în fața oglinzii și desfac legătura cu bijuterii și încep să i le agăț de gât, de mâini, șiruri întregi de mărgele, lănțicuri cu medalioane, cercei, icușari bătuți cu pietre de ametist, salbe de mahmudele, ca pe timpuri, brățări groase din aur masiv, aur curat care strălucea în lumina becului pe pieptul femeii...Și ea tăcea și mă privea, întrebându-mă: <Marine, Marine, ce e cu tine? Ce-ai făcut tu, ai spart vreo casă?> Și eu am luat
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
femeilor, Cu decolteuri mari și largi, lăsând să iasă afară, Ceea ce noi, putem numi plăceri carnale... Sunt, în sfârșit aici, unde n-am vrut ca să mai fiu, Cu gesturi tremurânde, m-așez,la masa ta, pe care, Printre cerceii ieftini, brățări roșii-albastre și pahare goale, Stă neatinsă, inca otrava-mi, într-o cupă ruginita Și mă gândesc, of, iată...că dintr-o sorbitura, am băut-o toată... Mi-a fost atât de dor, acum sunt lângă tine, am dat viața morții
AM DAT VIAŢĂ MORŢII.(MI-A FOST ATAT DE DOR.) de COSTI POP în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347749_a_349078]
-
Tiibi le spusese la telefon că ar fi vorba de inimă și au adus „ultima realizare tehnică” un aparat electronic de măsurat tensiunea, cam de-o tonă. Suntem doar în 2014. În timp ce unul tot trebăluia la aparat celălalt îmi pune brățara la „plica cotului” și mă întrebă unde mă doare. I-am indicat un loc, undeva în coșul pieptului. Sobru constată: „Nu acolo-i inima!”. Încălzit, pe cale a exploda din nou, i-am spus că, nefiind medic, pot spune precis doar
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
mirat la mine. Erau tineri, n-aveau de unde știi. Le-am precizat: „Asociația Română de Strângere a Legăturilor cu Uniunea Sovietică”. O întrebare mută se citea pe toată atitudinea lor. Între timp ditamai aparatul începuse să zbârnâie și simțeam umflarea brățării. Le-am răspuns: „Zăroni susținea că pe acolo iese mâncarea mistuită în stomac” Începuseră să râdă fără măcar să-i gâdil când amândoi s-au îngălbenit . Citiseră 24 pe aparat. Abia atunci au devenit medici! Nu aveau nitroglicerină la ei și
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
trecerii mele timpurii, prin aceste locuri. După ce m-am mai înălțat, elev fiind la școala primară, obișnuiam să vin la patinaj pe lacul înghețat bocnă de gerurile altor vremi. Aveam niște patine care se atașau de talpa ghetelor cu două brățări strânse cu o cheie tubulară pătrată. Spre disperarea părinților mei, aproape de fiecare dată mă întorceam acasă cu tălpile dezlipite. Singurul care se bucura, beneficiind din aceste pățanii, era pantofarul de pe strada Moților, care își avea atelierul nu departe de locuința
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]