836 matches
-
medii artistice diverse (cuprinzând artiști plastici, cineaști etc.) și în mai toate țările Europei, dar cunoaște convulsii interioare care duc la noi separări din pricina vederilor social-politice. Astfel se delimitează două direcții: cea anarhistă, "ortodoxă", de la revista "Révolution surréaliste" a lui Breton (care, în manifestul "Legitimă apărare" respinge ideea "oricărui control, chiar marxist asupra experiențelor vieții interioare") și cea "comunistă" reprezentată de revista "Claire" (director Jean Berbier) spre care vor gravita, până la urmă, majoritatea suprarealiștilor cu excepția lui Breton (care aderă, în 1927
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
Révolution surréaliste" a lui Breton (care, în manifestul "Legitimă apărare" respinge ideea "oricărui control, chiar marxist asupra experiențelor vieții interioare") și cea "comunistă" reprezentată de revista "Claire" (director Jean Berbier) spre care vor gravita, până la urmă, majoritatea suprarealiștilor cu excepția lui Breton (care aderă, în 1927, la Partidul Comunist Francez, dar vrea să păstreze o totală independență artistică). Disensiunile politice survin și mai violent după 1929, când cazul Leon Trotzky produce noi scindări între suprarealiștii protestatari, așa-zis "staliniști" (Louis Aragon, Paul
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
totală independență artistică). Disensiunile politice survin și mai violent după 1929, când cazul Leon Trotzky produce noi scindări între suprarealiștii protestatari, așa-zis "staliniști" (Louis Aragon, Paul Éluard, Pablo Picasso, P. Naville, George Sadoul etc.) și cei trotzkyști, susținuți de Breton, sau cei reprezentând un crez exclusiv artistic (Roger Desnos, G. Ribemont-Dessaignes, Antonin Artaud, Roger Vitrac etc.). În 1929, la data de 15 decembrie, Breton publică Al doilea manifest al suprarealismului, în care încerca să stabilească incidența dialectică între vis și
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
Louis Aragon, Paul Éluard, Pablo Picasso, P. Naville, George Sadoul etc.) și cei trotzkyști, susținuți de Breton, sau cei reprezentând un crez exclusiv artistic (Roger Desnos, G. Ribemont-Dessaignes, Antonin Artaud, Roger Vitrac etc.). În 1929, la data de 15 decembrie, Breton publică Al doilea manifest al suprarealismului, în care încerca să stabilească incidența dialectică între vis și acțiunea socială, între activitatea poetică, psihanaliză și actul revoluționar, iar în 1933 se rupe total de comunism considerându-se reprezentantul autentic al suprarealismului "pur
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
vis și acțiunea socială, între activitatea poetică, psihanaliză și actul revoluționar, iar în 1933 se rupe total de comunism considerându-se reprezentantul autentic al suprarealismului "pur"(la care vor adera, între alții, René Char, Luis Buňuel, Salvador Dali). În 1938, Breton pleacă în Mexic, unde fundează împreună cu Leon Trotzky "Federația internațională a artei independente" și, alături de acesta și de Diego Riviera, publică al treilea "Manifest" al suprarealismului ( în realitate redactat de Trotzky). În timpul celui de-al doilea război mondial și al
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
Mexic, unde fundează împreună cu Leon Trotzky "Federația internațională a artei independente" și, alături de acesta și de Diego Riviera, publică al treilea "Manifest" al suprarealismului ( în realitate redactat de Trotzky). În timpul celui de-al doilea război mondial și al ocupației Franței, Breton este în SUA (va fi și acuzat de dezertare de către suprarealiștii din patrie, care participă activ la Rezistență). Breton se întoarce în Franța în 1946, încercând să reînvie un nou grup suprarealist, dar fără rezultate notabile. Se poate aprecia că
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
al treilea "Manifest" al suprarealismului ( în realitate redactat de Trotzky). În timpul celui de-al doilea război mondial și al ocupației Franței, Breton este în SUA (va fi și acuzat de dezertare de către suprarealiștii din patrie, care participă activ la Rezistență). Breton se întoarce în Franța în 1946, încercând să reînvie un nou grup suprarealist, dar fără rezultate notabile. Se poate aprecia că o dată cu al doilea război mondial suprarealismul, chiar dacă a supraviețuit în unele forme și aspecte epigonice, nu a mai constituit
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
grup suprarealist, dar fără rezultate notabile. Se poate aprecia că o dată cu al doilea război mondial suprarealismul, chiar dacă a supraviețuit în unele forme și aspecte epigonice, nu a mai constituit o mișcare cum fusese în perioada interbelică. Experiența suprarealismului - din care Breton a făcut o adevărată cruciadă pentru "recuperarea totală a forței noastre psihice" - depășea literatura și urmărea, în fond o modificare a sentimentului vieții, prin negarea distincției dintre existent, virtual, potențial și neexistent și printr-o abandonare totală față de "automatismul psihic
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
eu nu povestesc un vis (al meu sau al altcuiva), ci încerc să construiesc o realitatea analoagă visului. [...] Suprarealiștii s-au străduit și ei să detecteze aceste elemente stranii din realitate (e suficient să ne gândim la Nadja a lui Breton ori la Țăranul la Paris a lui Aragon); dar au procedat ca niște reporteri în căutare de insolit, adică fără voința de a construi cu aceste elemente o altă lume, o lume paralelă asemănătoare visului.” „S-a crezut multă vreme
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era și tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului ""391"" și ia parte la demonstrațiile dadaiste. În 1921 împreună cu Breton și cu alții se despart de dadaismul ortodox( majoritatea dadaiștilor ). Va participa la manifestările și va publica în ziarele suprarealiștilor. În 1949 a fost organizată o mare expoziție retrospectivă la "Galeria Drouin", din Paris. Catalogul expoziției a purtat numele de
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
la manifestările și va publica în ziarele suprarealiștilor. În 1949 a fost organizată o mare expoziție retrospectivă la "Galeria Drouin", din Paris. Catalogul expoziției a purtat numele de ""491"", de mărimea unei pagini de ziar. Conținea articole scrise de André Breton, Jean Cocteau, Robert Desnos, Michel Seuphor, Victor-Lucien Tapié și alții. Până la moartea sa, în anul 1953, nu va înceta să se opună - în spirit tipic dadaist - tuturor înregimentărilor într-o anume mișcare, nu numai pentru a-și păstra propria independență
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
lecturile pasionate din Freud treziseră vocația pentru manifestările inconștientului în artă. În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei Franței, în acel timp în plină efeverscență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată ""Dalí sau antiobscurantismul"" (1931). Dalí este entuziasmat de mișcarea suprarealistă, în care
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
o virtuozitate tehnică a desenului și culorii. Datorită comportamentului său, în 1934 este exclus din grupul artiștilor suprarealiști, ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o definește drept ""o metodă spontană a cunoașterii iraționale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante"". Astfel, imaginile pe care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
1789: bolșevicii au fost asimilați iacobinilor, Kerenski girondinilor, Albii vendeenilor, Troțki lui Lazare Carnot, „organizatorul victoriei” etc. Un istoric simpatizant ca făcea încă din 1920 analogia între Robespierre și Lenin, între Teroarea Roșie și Teroarea Iacobină din 1793. Poetul André Breton nu este singurul care a interpretat revoluția rusă ca o răzbunare pentru înăbușirea Comunei din Paris, el observând că ultimele cifre ale anului 1917 sunt ultimele cifre inversate ale lui 1871. Dar „marea lumină de la răsărit” (titlul unei cărți de
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
de regizor în Franța, SUA și Mexic (unde și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii. Cariera lui cinematografică începe odată cu intrarea lui în cercul suprarealiștilor, influențat fiind de prieteni ca: Salvador Dalí, André Breton, Max Ernst, Marcel Duchamp, Paul Éluard. Deși primește o educație religioasă, Buñuel își manifestă nonconformismul și tendința permanentă, declarată, spre a distruge mai degrabă decât spre a crea, adoptând ca revelatoare metodele suprarealiștilor (de care ulterior se desparte): exploaterea valențelor
Luis Buñuel () [Corola-website/Science/298343_a_299672]
-
Paris într-o încercare de a lansa Dada pe o scenă cu adevărat universală. Mulți critici consideră totuși că perioada cu adevărat inovativă a mișcării încetează odată cu acest „transfer”. Fiind la Paris s-a angajat în activități tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon pentru a șoca publicul și a dezintegra structurile limbii. Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: "La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine" (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine") și "Vingt-cinq poèmes
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuși, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru portret al acestuia. Participă la o mișcare de protest contra lui André Breton și în apărarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expoziție internațională a grupării „Contemporanul” din București. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziție personală a sa. Până în
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
va sta alături până la sfârșitul vieții. De la începutul anilor 1920, pictorul începe să întâlnească personalități marcante ale avangardei artistice, care în scurtă vreme va forma suprarealismul belgian. Printre aceștia se numără Paul Nougé, care la Bruxelles joacă rolul lui André Breton în mișcarea suprarelistă. Magritte se află la început sub puternica influență a cubismului și dadaismului, publică aforisme în revista ""391"", fondată de Francis Picabia. Pe la sfîrșitul anului 1925, pictează primele sale tablouri suprareliste. Prima expoziție individuală a lui Magritte are
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
ca reprezentant oficial și activ al grupului de suprarealiști belgieni. Magritte dobândește renume internațional. Participă la importanta expoziție ""Le Nu dans l'art vivant"" ("Nudul în arta vie", 1934), organizată la Bruxelles, execută compoziția ""Violul"" pentru coperta cărții lui André Breton ""Qu'est-ce que c'est le surréalisme?"" ("Ce este suprarealismul?"). În anii următori organizează o expoziție individuală la New York (1936) și participă la prima "Expoziție Internațională a Suprarealismului" la Londra (1937). Din anul 1940 participă în mod activ cu articole
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ș.a.). Ca și André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezia, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine. Majoritatea
Gellu Naum () [Corola-website/Science/297445_a_298774]
-
face în gură... Apriori, dada pune înaintea acțiunii și înainte de tot: Îndoiala. Dada se îndoiește de tot. (T. Tzara). Din martie 1919, odată cu Tristan Tzara, mișcarea se mută la Paris, unde se întâlnește cu scriitorii din grupul mișcării suprarealiste André Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault, cu A. Jacques Vachẻ. Mulți dadaiști publică în revista lui Francis Picabia „391” (înființată la Barcelona în 1917, transplantată la New York, Zürich, apoi la Paris). În revistă apar nume ca: Louis Aragon, Guillaume Apollinaire
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
scandal și în luna mai a anului 1921 se regizează procesul intentat lui M. Barrès acuzat de „delict împotriva securității spiritului”. După ce în 1921 Picabia se separase de mișcare, în 1922 se produce ruptura între dadaism și grupul lui André Breton, din care se va dezvolta suprarealismul. Dadaismul supraviețuiește încă datorită aproape exclusiv personalității lui Tzara și - ca o variantă - lettrismului lui Isidore Isou), abordând tendințe protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente” și „epatarea filistinismului” din „oroarea de academism” - George Călinescu), făcând
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
19 februarie 1896 - Paris, d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton conțin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării. s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme - l-a cunoscut pe poetul Paul Valéry. A
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
la suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soupault la revizuirea operei Littérature. Foarte importante pentru el au fost întâlnirile din timpul războiului cu Guillaume Apollinaire. Manifestele sale suprarealiste au fost publicate în 1924. Influențat de teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într-o altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului, în absența totală a controlului gândului, excludând orice preocupare morală
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
pur, prin care o încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într-o altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului, în absența totală a controlului gândului, excludând orice preocupare morală sau excentrică.” În Al Doilea Manifest, Breton afirmă că suprarealismul luptă să obțină „avantaj mintal, din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, înțelesul și neînțelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.” Breton și colegii lui credeau că izvoarele libertății personale și liberării sociale
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]