4,934 matches
-
într-un exil, Până-n luna lui april, Să mă-ntorc la începuturi Și să-mi construiesc pe scuturi Floarea florilor ce scuturi. Mă retrag în cânt de nai, Până-n lunile de mai, Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască - Timpu-ncearcă-o cheie-n broască. Mă retrag în nod de funii, Până-n luna unei iunii, Să mă-ntrec în salt de ciutur Și în zborul unul flutur, Când aripa mea i-o flutur. Mă retrag pe cer, în nor, Până-n luna
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
luna lui april, Să mă-ntorc la începuturi Și să-mi construiesc pe scuturi Floarea florilor ce scuturi. Mă retrag în cânt de nai, Până-n lunile de mai, Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască - Timpu-ncearcă-o cheie-n broască. Mă retrag în nod de funii, Până-n luna unei iunii, Să mă-ntrec în salt de ciutur Și în zborul unul flutur, Când aripa mea i-o flutur. Mă retrag pe cer, în nor, Până-n luna lui Cuptor, Să mă
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Mă retrag într-un exil,Până-n luna lui april,Să mă-ntorc la începuturiși să-mi construiesc pe scuturiFloarea florilor ce scuturi.Mă retrag în cânt de nai,Până-n lunile de mai,Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască -Timpu-ncearcă-o cheie-n broască.Mă retrag în nod de funii,Până-n luna unei iunii,Să mă-ntrec în salt de ciuturși în zborul unul flutur,Când aripa mea i-o flutur.Mă retrag pe cer, în nor,Până-n luna lui
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
exil,Până-n luna lui april,Să mă-ntorc la începuturiși să-mi construiesc pe scuturiFloarea florilor ce scuturi.Mă retrag în cânt de nai,Până-n lunile de mai,Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască -Timpu-ncearcă-o cheie-n broască.Mă retrag în nod de funii,Până-n luna unei iunii,Să mă-ntrec în salt de ciuturși în zborul unul flutur,Când aripa mea i-o flutur.Mă retrag pe cer, în nor,Până-n luna lui Cuptor,Să mă-ntrec
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
celelalte îmi e mai ușor. Ajunsă în față ușii pe care scria :”ing. Augustin Zincă”, a scos cheia din geantă și a încercat să o introducă în yală, cheia refuza să intre, pe partea cealaltă mai era o cheie în broască, a bătut ușor în ușă, din interior s-a auzit un :”intră, e deschis”. -Nu vreau, să vă deranjez, pot veni mai târziu, spuse Olga, când s-a aflat în fața inginerului. -Vă rog, să rămâneți, nu m-am simțit bine
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
adusă aici, la Felix, pentru a fi salvată, într-un lac special creat de mâna omului. Fiindcă lacul cu nuferi termali de la Petea (care găzduieste și melcul supraviețuitor erei glaciare precum și peștele Roșioara lui Racoviță, unic în lume, dar și broasca de lac și tritonul crestat, extrem de rare pe glob) este în pericol de dispariție. Monument al naturii, nufărul termal este un dar al tuturor simțurilor oferit vizitatorului, care îmbogățește priveliștea cu piscine și flori minunate mărginite de stejari, goruni, frasini
Felixul, minunea de la capătul ţării, vă aşeaptă… [Corola-blog/BlogPost/92357_a_93649]
-
asociat cu începutul verii pastorale și credincioșii sărbătoresc așa cum se cuvine acest eveniment, iar sezonul se încheie în ziua de Sfântul Dumitru. Potrivit tradiției populare, există o ”înțelegere cosmică”între Sân-George și Sânmedru: în prima zi din an, când cântă broaștele pentru prima dată, Sân-George primește cheile de la Sânmedru și astfel el ”deschide” calea vegetației care revine la viață. Sursa - click.ro
Sâmbătă, praznicul Sfântului Gheorghe. Tradiții pentru noroc și sănătate – De ce e bine să ne cântărim în această zi [Corola-blog/BlogPost/92824_a_94116]
-
pradeCa o salvare veche, dintr-un tomnatec pat.... VIII. RUFE PE SÎRMĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017. Suflîndu-și nasul în bucățile de pînză heraldică date la sfințit prin biserici, aducătorii de ploaie cu broaște și pești navighează și ei prin porturile speranței, înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselor ideologii, mai trăgînd pe vîrful unghiei vreo două, trei icre de știucă, mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscat al băcanului miop, în timp ce guvernantele alunecă din ce
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
speculației, tot țesînd faldurile istoriei la nemuritoarele mașini Singer, tot depilînd fecioarele de pericolul împotmolirii în ideal, deși în orice epocă, în ... Citește mai mult Suflîndu-și nasul în bucățile de pînză heraldicădate la sfințit prin biserici,aducătorii de ploaie cu broaște și peștinavighează și ei prin porturile speranței,înjurînd de mama focului maeștrii puturoaselorideologii, mai trăgînd pe vîrful unghieivreo două, trei icre de știucă,mai silabisind piperul din cîrnăciorul uscatal băcanului miop,în timp ce guvernantele alunecă din ce în cemai sigur pe
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
inventat lucruri multe, Chestii vrute și nevrute, Dar nu-mi sunt recunoscute. Ca să-ți dau exemplu, uite: Am inventat scărpinatul, Mersul pe jos și căscatul, Ața pentru mămăligă, Dinții de la săpăligă, Țărușul, urechea acului, Curba și pe Muma dracului, Coaja oului de broască, Râsul, moțul de la bască, Apa călduță și scrumul, Privirea spre stânga, fumul, Spuma ieșită din lapte Mătreața și multe alte... Toate -jur!-, absolut toate De mine sunt inventate. Mi-au furat idei și alții, Fel de fel de inovații, Și-
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
pe Actor cu Darling, să-l pui pe Filozof să-l ucidă pe Romancier sau viceversa. Poți să-l mai învii o dată pe Astrolog: să reiasă că, de fapt, el este Castelanul. Și Intendentul, totodată. Poți să trimiți ploi cu broaște sau cu pești, un uragan devastator, o molimă necunoscută de care să nu mai scape nimeni, nu o rabie oarecare. Poți să aduni simultan, în Piață, pe Isus, pe Mahomed și pe Buda. Să inventezi un nou Profet. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Închisă printr-un lacăt de siguranță cu cheie dublă, aidoma celor de la sipetele celor mai mari agenți de schimb valutar din Florența. Spițerul scoase dintr-un scrin două chei de fier și se apropie de ușița blindată, introducând una În broasca superioară. Chiar pradă chinurilor care acum aproape că Îl orbeau, Dante observă cu uimire acea capodoperă a artei mecanice. Încuietoarea era concepută În așa fel Încât, pentru a o deschide, trebuia să se acționeze În mod alternativ cu fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
către el inelul, lovindu-l peste gură, În timp ce, cu ochii săi aprinși, Îi impunea să i-l sărute. Dante sărise și el În picioare, cu mâinile Întinse spre grumazul celuilalt, care Își retrăsese instinctiv capul Între umerii masivi, ca o broască țestoasă care se apără de un corb. Degetele priorului nu izbuteau să deschidă o breșă printre pliurile cărnii, În timp ce prințul Bisericii, depășind stupoarea inițială, Începuse să-și tragă suflarea ca să cheme ajutor, cu ochii sticloși de groază. Poetul Își slăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
totuși, În pofida eșuării tentativelor anterioare, ușa cu numărul 3 mă atrăgea prea intens ca să-mi mai caut și justificări pentru gest. Am Întins mâna, privind ca un animal hăituit În jur, și am Început să Învârtesc Încet mânerul rotund al broaștei spre dreapta. Mergea. Când rotația s-a terminat, am Împins lent dreptunghiul metalic al ușii, ca și când mi-ar fi fost frică să nu scârțâie, și miracolul s-a produs: nu era Încuiată și nici nu scârțâia. Am pășit Înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vulgul bălții. Frumoși și flegmatici, lini multicolori înotau într-un dolce far’niente spre ape mai limpezi. Pe margini, în propria lor mătasă, tânjind după amintirea zilelor când, cu oarecare efort, puteau deveni reptile și apoi - de ce nu? - chiar păsări, broaște evlavioase ridicau ochii spre cer, intonând inutil imnuri imploratoare. Le răspundeau, de peste șapte specii și trestii, pescărușii, îndepărtatelor lor rude care plecaseră în aer cu mult timp înainte și reveneau în apă numai după hrană. Pretutindeni se năștea, colcăia, îmbătrânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
arătă o ușă cam jerpelită și le întinse o ditamai cheie. Dragii mei, veți sta aici - le spuse ea. Peste o jumătate de oră puteți coborî la cină, jos, în sala mare. Și plecă. Iovănuț luă cheia, o vârî în broască, deschise ușa și intră. Un excepțional miros de femeie solidă, matură, îi izbi de cum trecură pragul. Călugării se opriră speriați și parcuseră rapid odaia cu privirile: nimic — E cineva aici? - întrebă politicos Metodiu. Mirosul nu răspunse. Luându-și inima în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Moldova? Din care Moldovă?” „Din toată Moldova”, răspunse cu nedumerire feciorul. „Păi în ce an suntem?”, întrebă Sfântul Petru. Iovănuț îi spuse. „Atunci intră”, zise Sfântul și Iovănuț auzi cum zornăie cheile, o caută pe cea potrivită, o răsucește în broască și deschide poarta. înainte de a-l lăsa să treacă, Sfântul Petru’ îl mai întrebă: „Și ia spune-mi tu mie, Iovănuț, vrei să-l vezi pe Domnul?”. „Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la atâta, șopti smerit novicele, mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pretutindeni a mucegai și a lucru făcut de mântuială. Ajunseră jos și Ximachi își ridică anteriul, desprinzând de la brâu o legătură de chei. Numără cheile de la dreapta la stânga și pe-a șaptea o scoase din mănunchi și-o potrivi în broasca unei uși mici, pecetluită cu fier. Descuie ușa și intră aplecat, urmat de Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-se unii de alții În camioane cu destinație necunoscută, aud sunetul strident al sticlelor goale cum se ciocnesc În navete. Voi păsări, voi cerbi, - aici nimic nu scapă de uscăciune. „Am văzut un pui de drac / lîng-o trestie pe lac / broasca face oac, oac, oac / mîine pornim la atac...“ Oare degetele cîtor mîini trebuiesc pentru un scut și gîtlejurile cîtor oameni pentru un tun? Vreau o rochie lungă, neagră, de dantelă, cu decolteu adînc la spate, o pereche de pantofi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
majorității asta i-a grăbit descurajarea retragerea totală absența acum stăm unul În fața celuilalt ca doi roboți programați pe cîteva propozițiuni invariabil aceleași. Ai plătit telefonul? E gata masa? Nu mai fuma. Ți-ai luat medicamentele?) Se răsucește cheia În broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură. Doamna E. se duce la bucătărie să Încălzească mîncarea. Deodată fața i se crispează de durere. Simte În partea dreaptă, sub coastă, o Înțepătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lume. Te poți Îndrăgosti de un punct necunoscut pe o hartă, de un nume exotic fără nici o semnificație, de lumina ciudată a unui bec fluorescent Într-o gară. Poemele mele, hieroglifele lor anacronice sub ochii voștri - mușchiul acestui picioruș de broască conectat la o sursă electrică, țopăiala lui caraghioasă producîndu-vă brusc o bună dispoziție, o Îngăduință, un fel de iubire. Poate atunci, din acea depărtare, o mînă răsfoind o carte va trece prin părul meu ca adierea unei Îndelungi așteptări. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pun de mâncare la ușa bisericii din Piața Moartă. Și nu e adevărat nici un cuvânt din tot ce spune Egon și alții ca el, că, până se crapă de ziuă, șobolanii din biserică mănâncă toată carnea. Practica e pe dinafară broască și pe dinăuntru diavol. Apoi mai sunt pietrele, Luna și Ființele. Dintre pietre, Hematitul, dintre Luni, Luna noastră, iar dintre ființe, imposibil de știut care ar fi cea mai importantă. Iar Dumnezeu nu iartă vrăjitoriile, așa că doctorul Egon o să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cadă fac baie, paginile cărților le privesc. Le folosesc pe fiecare după destinația lor. Mănânc. Când mă trezesc, uit mereu toate cele câte s-au întâmplat în timp ce am dormit. Din afară nu mă tem de nimic, așa că nu repar vechile broaște. Privesc luna. A scăzut deja de patru ori, dar degeaba. Sunt eu și altcineva în același timp. Cea pe care o văd e tânără și străină, cea pe care o simt e temporară. Rugăciunea mea e fără nici un Dumnezeu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
întrebându-mă dacă sunt pregătită să fac față provocării unei petreceri în toată regula. Aveam dubiile mele. Oamenii puteau să mă întrebe cum îmi merge cu munca. Iar la mine în studio, făcându-și culcuș pe podea ca o malefică broască râioasă argintie, era sculptura pe care ar fi trebuit să o termin acum câteva luni, dar de care nu m-am atins de nu mai țin minte când. Eram prinsă de ea; nu puteam să o termin, nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cablu gros de oțel. Am ars cablul din loc în loc, am scos afară firele și am lucrat cu fire de lână până când bucăți din el ajunseseră să strălucească de parcă erau de argint. Chestia își făcuse culcușul acolo ca o imensă broască argintie, ținută de frânghie. Nu părea fericită; voia să fie terminată și știam că încă nu este gata. Am cochetat scurt cu câteva idei. Poate i-ar trebui un stativ, să o ridice puțin de la sol. Brusc invadată de emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]