1,329 matches
-
precipită pe întrebare. —Face parte dintr-o afacere mai mare. Un întreg proiect, care e de mult timp în faza de schiță. Orașul Păsărilor. Profit de pe urma animalelor. E o mare afacere de viitor, înțelegi tu? Să afle cum să mișculeze bucățelele încoace și încolo. De la cocori la oameni. Invers. Cum spui tu: cu un Cercetaș Junior în plus sau în minus, trupa tot aia rămâne. Tot ca înainte te simți. Și la mine ar fi funcționat, doar că ceva n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să aștept. Eu m-am așezat pe marginea patului, căci n-aveam cum să stau în picioare și mă apucase și amețeala din pricina foamei, a goanei bezmetice prin încăperi și a tot ce văzusem în ele. Podeaua era făcută din bucățele de lemn și se chema parchet, covoarele groase, ca o iarbă deasă de lână, se numeau persane, iar mobilele erau din lemn de nuc, închis la culoare. În vitrina cu geamuri glisante stăteau puse la vedere figurine de porțelan chinezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
oglindă și așezi lama lângă ureche. Pe urmă o faci să alunece până jos, la bărbie, apoi o iei iar de la capăt. E ciudat că atunci mâinile tatei nu tremurau. Cunoștea mișcările pe de rost. Dacă se tăia, apăsa deasupra bucățele mici de hârtie subțire. În emisiunea Teleenciclopedia povestiseră că omul se trage din maimuță. Înseamnă că bărbații sunt niște maimuțe cu un păr provizoriu. Întâi firelor de păr le iese culoarea, după aceea ies și ele din cap și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
le încurcase pe toate, cornurile cu chiflele și amandinele cu feliile de tort cu pireu de castane. La sfârșit, fiecare din noi primea pe sub bancă ce comandase. În fundul clasei, Adina și Dan schimbau între ei cuvinte de amor, scrise pe bucățele de hârtie. Asemenea cuvinte de amor sună astfel: „Mă iubești?”, „Cât de tare mă iubești?”, „Ce iubești mai mult la mine?”, „Ce ai face din dragoste pentru mine?”, „Ce mi-ai săruta mai întâi?” Adina punea așa de multe întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pentru prima oară În viața lui se mânie și ia ciobul și-l azvârle ca pe o zburătură În iarba din grădiniță, și ciobul se desface În alte zeci de cioburi, și aleargă puii Într-acolo crezând că-s grăunțe bucățelele mici de oglindă În care abia Încape seninul cerului. Bum-budubum-budubum-budubum-bum! Se dă de știre! Tăăăt omu’ s-auză mâne de dimineață! Toți ficiorii să fie la sfat! Tăt omu s-auză! Bum-budubum-budubum-budubum-bum! Și aude și acum cum bate Folea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
toți în vârful stâncii. Jos se zbăteau apele Văii lui Coman și ale Dâmboviței, mai ții minte, neică Mihai? — Cum să nu?! Vă așezați voi fetele la rând să beți mai întâi agheasmă și starețul vă miruia și vă frângea bucățele de busuioc pe care le băgați în sân ca să aveți noroc la măritiș. Apoi ne așezam să mâncăm la umbră de fagi și, dacă nu ar fi fost sfinția sa, am fi ținut-o așa până seara. Dar ne zorea să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
corpului, nu cumva să umblu jegos. Îmi draghează până și firidele mai îndepărtate ale urechilor, turnându-mi apă oxigenată rece în cap. E pișcăcioasă și cu bășici, de zici că-i suc de ghimbir, și aduce la suprafață fărâme și bucățele din depunerile tainice de ceară galbenă care, pare-se, reprezintă un pericol pentru auz. O procedură ca asta (cât ar părea ea de excentrică) ia, desigur, ceva timp; și, cu siguranță, înseamnă și efort - dar, când vine vorba de sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nașterii în iesle - zău că-i de-ajuns ca să ți se facă greață. Cum e cu putință să creadă toate tâmpeniile astea? Nu numai copiii, ci și adulții se adună în cerc pe pajiștile acoperite de zăpadă și zâmbesc la bucățelele de lemn înalte de-o șchioapă, numite Maria și Iosif și pruncul Iisus - și văcuțele și căluții miniaturali, până și ei zâmbesc. Dumnezeule mare! După idioțenia de peste an a evreilor, acum urmează idioțenia de sărbători a acestor goimi! Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Am stat la pat vreo două zile, timp în care, din nara dreaptă mi-a curs un lichid subțire maroniu, foarte iute, care mi-a provocat durerea urechii drepte și a amigdalei drepte, iar din nara stângă mi-au ieșit bucățele roșii, cu foarte puțin sânge. A fost o stare de boală destul de incomodă, dar am suportat-o și am lăsat organismul să evacueze tot ce are de aruncat. Și într-adevăr, scurgerile s-au oprit, starea de boală a dispărut
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pleoapa ochiului stâng închis, fără a apăsa. Tratamentul cu cristalul îl fac șezând culcată, în pat. Am constatat că a dispărut total rozeta neagră din ochiul stâng. Ultimele bucăți de retină s-au eliminat pe nara dreaptă, sub forma unor bucățele roșii însângerate, la suflarea nasului, acestea au ieșit ca niște dopuri, antrenate de sânge lichid. Opalescența din ochiul stâng a devenit uniformă. Temperatura aerului exterior tinde spre plus 40 o Celsius, la umbră, ziua. Ducându-mă cu nepoțica mea la
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
la culcare, intru în starea alfa (de calmare și de liniștire a creierului), după indicațiile lui Dan Seracu, din cartea „ Autocontrolul pas cu pas”. După câteva zile, din nara stângă, mi s-a scurs un lichid subțire și apoi și bucățele grena. Cu ochiul stâng văd, dar cu foarte puțină lumină, ca și cum m-aș afla, noaptea, într-un spațiu foarte slab luminat. Continui să-mi spăl ochii cu suc de castraveți proaspeți. În plus, mănânc două lingurițe de gem de afine
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Am fost și la consultație la medicul ORL-ist. Mi-a indicat antibiotice, dar eu i-am spus că prefer piperul, ca antibiotic. Ca tratament local, am introdus în ureche frunze de varză zdrobite (din care să nu se rupă bucățele, să rămână în ureche). Am aplicat și tratamentul REIKI: am lipit palmele de maxilarele inferioare, cu degetele spre ureche. Degetul arătător, l-am introdus în ureche. Durata tratamentului cu palmele era în funcție de timpul disponibil. Cu piper, cu frunze de varză
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cu gura plină, mestecând acum cu nădejde, în credință, bogdaproste, Getuțo, cu cârnații ăștia. Îți merg la casa sufletului... Dă-i și lui Petrișor puțin, aha, ai văzut că-i place? Tu n-ai postit, Petrișor? întreabă Geta, îndesându-i bucățele de cârnat și pâine în gură, jubilând: îi place, oho, ce-i mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe cine zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Narcisse Bleu. Parfumul lor. Mic amănunt ce-i aduce aminte de felul cum părăsea întotdeauna patul, martor al amorului fierbinte, nudă și splendidă, surâzând ciufulită peste umăr cu oboseala plăcută a dăruirii în priviri. O privește cum taie friptura în bucățele mici, pe care le mestecă în tăcere. Smaranda simte privirile lui și buzele ei se modelează într-un zâmbet fermecător. Te-ai gândit că tot ce pare acum solid și sigur, ar putea dispărea ca și cum nu ar fi existat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-mi mai dai o șansă. Ea zâmbi trist: E simplu să spui am greșit, gata, mergem mai departe... Te-ai gândit ce-am simțit eu, după o dragoste de o viață, când am văzut că totul se sparge în bucățele, că lumea mea s-a prăbușit?... Mai există oare mai departe? Eu cred că nu. Cred că din bucăți trebuie să refacem ceva... Niciodată, însă, nu va mai fi ca înainte... Nu e vorba de iertare, te am iertat de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ochi verzi foarte mari, pe care îi garnisea cu straturi abundente de fard liliachiu. Își evidenția obrajii printr-o dâră lungă de roșu aplicată cu o pensulă groasă și moale. Nu purta deloc cercei obișnuiți, ci numai câteva clipsuri din bucățele lustruite de lemn, care sunau ca tamtamul îndepărtat al unui trib. De regulă, purta părul strâns într-o coadă la spate și-l dezlega arareori, lăsându-l să-i cadă pe umeri; asta n-o avantaja cu adevărat decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
strada noastră nu era decât un stâlp cu un bec chior, cam în dreptul lui Piucă. Mergeam la școală. Dimineața, mama îmi dădea douăzeci și cinci de bani, să-mi iau de la prăvălia lui Ursu un covrig. Eu preferam, de aceeași bani, două bucățele de rahat, sau câteodată, când pofta era prea mare, un măr murat. Avea băcanul ăsta multe bunătăți, și un coleg de-al meu, Grigorescu, fiul librarului, își cumpăra de la el bomboane de ciocolată umplute cu cremă, așa, de-al dracului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui, pe care le vindea, erau pentru noi atunci, când banii erau rari, merele murate, rahatul, covrigii calzi, cu mac, stafidele, merele, perele, smochinele și migdalele, dar acestea costau un leu și preferam să dau douăzeci și cinci de bani pe două bucățele de rahat sau pe un măr murat, iar cei mari, și ne uitam noi, puștii, cu admirație la ei, cumpărau de la Ursu scrumbii de Dunăre ambalate în staniol albastru, cu nuanțe portocalii, icre negre, cine avea bani mulți - prin cartierul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care pot exista. Acum, dacă ne-am privi într-o oglindă, ne-am vedea altfel. Ne-am maturizat și fiecare a apucat pe câte un drum, într-o realitate crudă care se numește viață. Viața, după mine, este făcută din bucățele mici sau mai mari, care se numesc necazuri și niște picături, așa numitele bucurii. Viața ne oferă multe. Noi le luăm cum sunt, căci momentele grele nu pot fi ocolite și dacă încercăm să le ocolim, mai dihai cădem în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
serios de semnalat, vestea noastră sa dus, nu știu cum, în toată garnitura compusă din vreo cincisprezece vagoane și bineînțeles, bucuria tuturor recruților nu a fost mică. Când am văzut luminile capitalei, când în valize mai rămăseseră doar niște capete de salam, bucățele de pastramă și ghiudem, ici, colo câte un pui fript pricăjit, alături de ciorapi și vreun pulover de lână, căci știam că în unitate se confiscă aceste alimente și obiectele de îmbrăcăminte civile, l-am trezit pe bravul nostru caporal, am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acasă, imaginându-mi că această pâine era o cobză, o ciupeam și iar o ciupeam, începând de la cojițele din cele două laturi ale pâinii și continuând cu coaja din jurul ei. Normal că înghițeam totul, nu înainte de a ține acele minuscule bucățele îndelung în gură, să-i simt gustul dulce, gustul pâinii de grâu bun, iar aroma ei mă făcea să amețesc, nu de foame, bineînțeles. O ciupeam din lipsă de ocupație, iar când ajungeam acasă, se cunoștea că s-a mâncat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care-și pregătise castronul. - Un bob zăbavă, mâncăilor. Până una alta, ia poftiți la o gură de tărie și la o tartină cu friptură, că mai avem și trebuie s-o terminăm. Pe urmă o să mâncați supă de pachet cu bucățele de crap fript și saramură. Eu eram bucătarul, și șef și de toate și eram mândru de asta. Și exact ca mama, care nu știa ce mâncare să mai facă pe a doua zi, așa și eu cădeam pe gânduri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ceaunul acela mare cu apă, să fiarbă. Mi-am pregătit peștele, legumele și zarzavatul. Când a început să clocotească apa, am băgat peștele mic, curățat, spălat și fără capete: carași și pui de crap, roșioare, bibani, mari cât palma și bucățele de știucă. Era de unde! Apoi am băgat legumele: ardei gras, țelină, morcov rondele, pătrunjel rădăcină și ceapă. Când au fiert bine, am acrit-o cu sare de lămâie și am adăugat peștele mare, bucăți de crap. Între timp, peștele mic
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din mână și am băut cu sfințenie puțin din ea, puțin, pentru că mai mult nu se putea, îți tăia respirația. Apoi, dând sticla cu tărie lui Gabi, i-am chemat la masă. Au mâncat câte două castroane, cu pâine introdusă bucățele în ciorbă. Făcuseră niște burți, că omorai puricele pe ele ca pe o tobă. I-am întrebat dacă mai vor și saramură, dar ei m-au refuzat politicos, doar o cafea și ciocolată, a zis Gabi. Când au venit băieții-ghid
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-l ia. Și atunci, când ultimul plescăit de ramă s-a stins în stufăriș, ne-am lăsat la hodină în cort. Completasem masa cu supă de la pachet făcută în ceaun și cu șalău și bibani fripți pe tablă. Cele câteva bucățele de zahăr au încheiat meniul de seară. M-a întrebat cum naiba de ne-am întîlnit, tocmai acolo, în acea sălbătăcie. I-am răspuns că am venit în liniștea Deltei pentru a mă relaxa. - Îmi dai voie să-ți tulbur
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]