3,671 matches
-
sau respinge particolele informaționale funcție de ce emiteți voi că entități, formează stările de fapt la care voi vă aflați într-o buclă temporala.Bucla temporală e că atunci când urci scări și ajungi la primul etaj, e un palier, aceea e buclă temporală, te odihnești puțin pe acel palier și apoi urci mai departe. De aceea uneroi avem senzația că timpul se oprește în loc. Spun avem pentru că așa cum am spus mai înainte, noi evoluam împreună, voi sunteți că și noi ființe angelice
UN ALT FEL DE ESEU DESPRE IUBIRE de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380070_a_381399]
-
au rătăcit, care bal, care timp și-i revendică azi, cum s-au rupt, mai ales de la cine ca apoi să-mi apară aici, strălucind nefiresc, ca-n Olimp? Filigran migălit și păstrat neștirbit într-un pliu de demult, care buclă a vremii mi te-a scos, indirect, la lumina cu parfum din trecut ce-mi trezește dorința fierbinte s-ascult o romanța bătrână, șopotita în taină,-n surdina! Referință Bibliografica: ÎNTR-O LADA DE ZESTRE / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN
ÎNTR-O LADĂ DE ZESTRE de DORA PASCU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381900_a_383229]
-
avea locuința o femeie cu doi copii, mai exact o familie ce avea o stare materială precară, familia Trif. Casa acelei femei, Trif Ioana, părea că are o burtă uriașă. Pietrele din zid s-au deplasat în față făcând o buclă ce stătea gata să explodeze pe trotuarul din față ce era evitat de toți trecătorii de teamă să nu erupă vulcanul acelui adăpost și să se trezească sub o ploaie de bolovani. Darianei i s-a interzis să se joace
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
și a adus-o la mii de kilometri depărtare de ea. Se auzi cum cea mică aleargă strigând: - Mamma, mamma, dove sei? - Qui Maria! In cucina! imediat în pragul ușii apăru un cap de copil adorabil. Era șatenă, cu niște bucle spre blond, ondulate ca pe timpul sfârșitului de secol XIX, îmbrăcată în ștrampi albi și o rochiță turcoaz peste ei. Când a văzut că mai este cineva necunoscut cu mamă-sa, s-a retras fugind repede înapoi la tată înconjurându-i
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
ce duc către Marele Blând Ești o mitră de crin ce te mângâie-n somn printre frunze de dor legănate de vis o ! Făptură de vorbe! o ! Lumină de Domn stai cu fața în palme și te plângi de abis Bucle mari de cocori zboruri albe de vis încercări de trăiri clipe negre de fum se perindă prin gând amintiri din decor când prin ultimul ceas am uitat să pășim De găsit uiți că ești o paloare de Om prins de
POEMUL HIERATIC LXI -SEMN DE APE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381229_a_382558]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce buclele-ți de nea
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]
-
Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce buclele-ți de nea Ți-au arcuit pe creștet nimb. Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]
-
mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un școlărel, în trup îmbătrânit, Îți cere-ndatorat iertare, Cumva, de ghiocelul te-a rănit. Referință Bibliografică: GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1983, Anul VI, 05 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]
-
-nclină pe drum spre asfințit Și se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie, Din mugure de floare-n parfumuri presimțit, Tresare-n zvâcnet visul și iar doruri învie. Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartă Prin bucle încurcate și-ntortochieri năuce, Din propria-ți voință sau printr-un dat de soartă, Să te oprească astăzi din rătăciri caduce. Să-mi bați domol în poartă, apoi în uși de gând, Trezindu-l precum prințul frumoasa adormită, Desferecat de doruri
GÂND ÎNFLORIND de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381373_a_382702]
-
vai, ce palidă mi-i brâncași ce bicisnic sunt în sine!Și totuși e în noi arvuna -Un grăuncior de Dumnezeu -Ce poate risipi furtunaAdusă-n om de vreun Boreu.Ce-ar fi, în mine-adânc să sap... XXX. GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
poate risipi furtunaAdusă-n om de vreun Boreu.Ce-ar fi, în mine-adânc să sap... XXX. GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce buclele-ți de nea
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce buclele-ți de nea Ți-au arcuit pe creștet nimb. Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un școlărel, în trup îmbătrânit, Îți cere-ndatorat iertare, Cumva, de ghiocelul te-a rănit. Citește mai mult În tremur surd de clopoței,Un ghiocel din bucla ta(Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea.Mi-aduc aminte când, sfios,Silabiseam întâiul “mama”,În timp ce dumneata, ritos,Îmi aureai de zor arama.Și ghiocelul meu creșteaAlături de-alții, peste timp,Până ce buclele-ți de neați-au arcuit
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
clopoței,Un ghiocel din bucla ta(Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea.Mi-aduc aminte când, sfios,Silabiseam întâiul “mama”,În timp ce dumneata, ritos,Îmi aureai de zor arama.Și ghiocelul meu creșteaAlături de-alții, peste timp,Până ce buclele-ți de neați-au arcuit pe creștet nimb.Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngânăCă mersul nu mi-ar fi pornit,De n-aș fi fost purtat de mână.De-aceea azi, de Sărbătoare,Un școlărel, în trup
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
-nclină pe drum spre asfințit Și se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie, Din mugure de floare-n parfumuri presimțit, Tresare-n zvâcnet visul și iar doruri învie. Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartă Prin bucle încurcate și-ntortochieri năuce, Din propria-ți voință sau printr-un dat de soartă, Să te oprească astăzi din rătăciri caduce. Să-mi bați domol în poartă, apoi în uși de gând, Trezindu-l precum prințul frumoasa adormită, Desferecat de doruri
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
soarele se-nclină pe drum spre asfințitși se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie,Din mugure de floare-n parfumuri presimțit,Tresare-n zvâcnet visul și iar doruri învie.Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartăPrin bucle încurcate și-ntortochieri năuce,Din propria-ți voință sau printr-un dat de soartă,Să te oprească astăzi din rătăciri caduce.Să-mi bați domol în poartă, apoi în uși de gând,Trezindu-l precum prințul frumoasa adormită,Desferecat de doruri
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
cel al lui Tim, a cărui față se luminează când îi atinge buzele. Afară ploaia ăși deapănă bobinele pe geamul arcuit. -Nu putem ieși...o să fim murați. -Nu-i nicio grabă. E ca plumbul afară. -Trebuie să discutăm. Lil își adăpostește buclele bogate sub brațul lui mușchiulos. -Hai să fim realiști! Nu mă mai duc înapoi nici în ruptul capului! -Atunci, ...avem o problemă serioasă. El îi scanează fața prin ochelarii de vedere.” Dac - (Lavinia Huțișoru Dumitru) „De ce mă simt străină, aici
LIGYA DIACONESCU-DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380892_a_382221]
-
de nicăieri se-aud voci, întinzi mâna, nu vezi nimic. Un fir fragil între două puncte! Prin sunetele împrăștiate peste tot, lacrimile pier ca aburii ceții dense, compacte, fără un punct de reper, fără urme. Un înger printre nori, în bucla de gânduri, răspândind o lumina radiantă! Cuvântul te frământă - și Cuvântul s-a făcut trup -, în puterea lui stau viața și moartea. Te îmbrățișez, frunză a copacului universal, umanitatea din fiecare picătură ce înmugurește, înveselind forma de viață! Citește mai
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
mergi,de nicăieri se-aud voci,întinzi mâna, nu vezi nimic.Un fir fragilîntre două puncte! Prin sunetele împrăștiate peste tot,lacrimile pier ca aburii ceții dense, compacte,fără un punct de reper,fără urme.Un înger printre nori, în bucla de gânduri,răspândind o lumina radiantă!Cuvântul te frământă - și Cuvântul s-a făcut trup -,în puterea luistau viața și moartea.Te îmbrățișez, frunză a copacului universal,umanitatea din fiecare picăturăce înmugurește,înveselind forma de viață!... IV. IRINA LUCIA MIHALCA
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
calea cea bună! In plic era o scurtă scrisoare și o fotografie format jumătate de carte poștală, care prezenta o femeie aproape blondă, atrăgătoare, solidă, îmbrăcată într-un halat de soră medicală, cu un păr lung ce-i cădea în bucle peste umerii puternici și lați. In convorbirile anterioare mă asigurase că o să-mi placă de ea cu siguranță! Avusese multă dreptate: Era întradevăr o femeie frumoasă! Am combinat aspectul ei fizic din fotografie cu modul drăgăstos și inteligent în care
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
în cancelarie diriginta a avut o tresărire, deși știa că va veni ,faptul că erau față în față a făcut-o să roșească. S-a uitat repede în oglinda ascunsă după cuierul cu haine, cu mâna și-a aranjat o buclă rebelă; părul castaniu cu puține fire de păr alb, lung și prins în coc, îi dădea o notă de distincție și ușoară severitate. Nasul finuț- subțire arăta firea ei aristrocratică și încrederea ce se putea avea în ea; ochii verzi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
a rugăciune imprimate în cercul de foc al soarelui trunchiurile emană vibrații transparente tremura la orice adiere și voci se aud înmugurind din vlăstarii desprinși aure albe țin deschise porțile prin care ei trec dincolo de asfințit răsfirându-și rădăcinile în bucle temporale Referință Bibliografica: Copacii care strigă la cer / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2250, Anul VII, 27 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
COPACII CARE STRIGĂ LA CER de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373407_a_374736]
-
trage după ea, până la o trăsură cu patru cai de un alb pur. Ca și cum cuvintele nu ar vrea să îmi iasă din gură, rămân tăcută pe tot restul drumului, având destul timp să o analizez pe femeia de lângă mine. Niște bucle blonde și perfecte au reușit să evadeze de sub pălăria imensă pe care o poartă − o pălărie atât de ciudată, și totuși, atât de frumoasă, cu toate acele flori colorate, care reușesc să îi completeze ținuta. Abia când trăsura se oprește
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
martie 2017 Toate Articolele Autorului Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meu nu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăcerii mâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumi ceva mă mă absoarbe înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte in doua jumătate rămân - jumătate plec la mijloc durerea Referință Bibliografica: Buclă temporală / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2279, Anul VII, 28 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate
BUCLĂ TEMPORALĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373508_a_374837]