1,882 matches
-
era însă ușuratic. Auzind o călcătură îndesată în urmă, iuți pasul. În zadar, căci fu strigat. În silă, Neculai se opri. Chipul lui pe care niciodată nu se citea nimic arăta de data asta contrariat. Îl urmărise un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua adesea pe la colțul meselor la care găsea resturi într-o farfurie. Pe drept cuvânt filosoful era neliniștit. Și altădată i se interzisese să cânte sau să cerșească. De data asta însă omulețul cu labe de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
căpătă un nou automatism : o dată pe săptămână, tânărul lua autobuzul ca să coboare în fața sediului de la raion. Se prezenta la comitet și, întrebând pe ofițerul de serviciu dacă este vreo treabă pentru dânsul, lua apoi la cutreierat orașul. Îmbătându-se prin bufete, nu bea niciodată atât cât să cadă pe stradă. Mergea doar șovăind pe trotuar, cu capul gol indiferent de vreme și cu grumazul șiroind de apă. Cu o expresie de beatitudine, Neculai apostrofa pe toți cei care îi ieșeau în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
izbucnesc în plâns în clasă. Cred că-mi ardeau obrajii de rușine și de ciudă. Mă simțeam foarte nenorocit, jignit până în adâncul sufletului. Întâmplarea aceea venea după alta, ia fel de neplăcută. Cum nu-mi permiteam să fiu client al bufetului de la liceu, îmi înfundam în buzunare, la internat, dimineața, două felii de pâine ca să le am în recreații. Spre ghinionul meu, "unchiul George" s-a plantat, într-o zi, la intrarea liceului, poruncindu-le tuturor elevilor să-și întoarcă buzunarele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de gol inapetitul pentru alcool, de parcă era vorba de o boală rușinoasă, urâtă, de care nu vroiam să afle nimeni. Balurile aveau loc, săptămânal, sâmbăta noaptea, și se organizau în cantina "Casei studenților", de pe Plevnei, scoțîn-du-se mesele și amenajîndu-se "un bufet". Cum nu prea dispuneam de bani, întrucît posibilitățile de a ieși din jena financiară se mărgineau la nopțile în care făceam pe hamalul în Gara de Est, nu puteam oferi eu, aproape niciodată, băutura. Însă nu mă lăsam rugat prea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Într-o parte, ferindu-și privirea și simțea că prezența lui era o permanentă insultă pentru Guadalupe, pentru Arminda și poate chiar pentru Carlos, fiindcă era pămînt pe jos și era frig, fiindcă bucătăria e de chirpici, fiindcă În micul bufet cu vitrină, care nu seamănă de loc cu bufetul enorm din bucătăria palatului, sînt doar trei solnițe care au prins cocleală, fiindcă nu sînt de argint și o ceșcuță crăpată și o portocală și trei banane În jurul cărora roiesc muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prezența lui era o permanentă insultă pentru Guadalupe, pentru Arminda și poate chiar pentru Carlos, fiindcă era pămînt pe jos și era frig, fiindcă bucătăria e de chirpici, fiindcă În micul bufet cu vitrină, care nu seamănă de loc cu bufetul enorm din bucătăria palatului, sînt doar trei solnițe care au prins cocleală, fiindcă nu sînt de argint și o ceșcuță crăpată și o portocală și trei banane În jurul cărora roiesc muștele și din cele patru scaune din jurul mesei nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clipa aceea bunica le Întinse două pahare, de fapt păhărele, trebuia să recunoască și astupă sticla, pentru data viitoare cînd o să vii, băiețel și o duse la bucătărie. Se Întoarse cu niște chifle care fără Îndoială fuseseră ținute Într-un bufet care te făcea să-ți pătrundă frigul În oase, niște chifle unse cu marmeladă care lui Julius o să-i cadă greu. Îi trecu somnul complet cînd Cano Îi spuse că vrea să-i Împărtășească taina și planurile lui, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de turiști a intrat până la urmă pentru cină la Klezmer Hois, un restaurant „de-al lor“ care mi-a adus în minte imediat adevă rații Arnoteni ai lui Mateiu Caragiale: o casă de mari burghezi, pereți tapetați cu poze îngălbenite, bufete baroce cu vitrine pline de vase ciudate, afișe de cabaret... Sala, cu stâlpi centrali ca aceia de care s-a sprijinit odinioară Samson, era impregnată de spirit evreiesc. La fe res tre - perdele cu ochiuri mari, făcute de mână, ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un timp, observă un firicel de sânge care i se prelingea pe degetul arătător, acolo unde-și mușcase cuticula. Se pomeni că se ridică și că se repede la baie, unde vomită. Mai târziu, mâncă ceva cald și lipicios de la bufetul spitalului. La un moment dat stătu pe una dintre scările alea pe jumătate terminate, care ar trebui văzute doar în caz de incendiu și sună la Sioux City, uriașa companie de computere și produse electronice, unde ea lucra la relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai mică. Ea era cine era; el va fi nevoit să înțeleagă asta, pe măsură ce i se limpezeau lucrurile. Luă situația așa cum îi spuseseră terapeuții, pas mărunt după pas mărunt. Lucră cu Mark, fără să forțeze lucrurile. Îl duse jos, la bufet. Îi răspunse la întrebările lui bizare. Îi cumpără cele două reviste preferate despre camioane. Îi încurajă și îi împrospătă amintirile, cu aluzii vagi la istoria familiei. Dar trebuia să simuleze că nu știa prea multe despre el. Încercase o dată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar tu mi-ai zis că pe tine te-au lăsat. Nu se leagă, nu-i așa? Ea clătină din cap, capitulând în fața legilor lumii lui. — Nu, Mark. Într-adevăr nu se leagă. O oră, cât dură ședința, stătu la bufetul spitalului, calculând gradul în care se autoiluziona. Terapia nu-l ajuta cu nimic. Ea se agăța de știința medicală așa cum mama ei se agăța de Apocalipsă. Asigurările științifice ale lui Weber păruseră atât de raționale. Dar până la urmă, și Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spiritual, că-și reîncarcă bateriile, că face tabula rasa. Mesajele din camera lui îl îndemnau în continuare să se milostivească de prosop și să salveze lumea. Așa făcu și se duse la culcare ciudat de liniștit. Se trezi revigorat. La bufetul de la micul dejun - o abundență sănătoasă de Midwest, cu trei feluri de cârnați - realiză brusc că scrisul lui n-ar fi trebuit să devină niciodată altceva decât o meditație intimă, un ritual zilnic pentru el și câțiva prieteni. Putea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
profite în nici un fel de pe urma vizitei. De fapt, toată deplasarea îl costase o grămadă de timp și de bani. Dar încă nu-i venea să plece. Încă nu era chit cu Mark. Se întoarse la hotel, luă la repezeală de la bufet un obiect ce părea să fie pentru micul dejun, se urcă în mașina închiriată și plecă spre Farview. La trei kilometri de oraș, pe un câmp, trecu pe lângă o combină verde și masivă ca un brontozaur, care făcea ravagii printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bucătăria are un serviciu pentru o singură persoană și o colecție jerpelită de tigăi strâmbe și borcane de gem. Masa și scaunele din camera din față trebuie să fi fost cumpărate la licitație. O carpetă ovală și perdele croșetate. Un bufet rustic, masiv și vechi, din lemn de stejar, și un birou din același set. Deasupra biroului, lipită de perete, e o notiță uzată, scrisă cu cerneală: „Deși nu ridic mâna asupra-mi, sunt propriul meu Călău 1“. Pe birou e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ridica printre rasteluri, înspre grinda acoperișului. Alți vîslași priveau vremea rece ca pe un bonus, o binevenită prelungire a repausului hibernal. Clubul era vizitat doar pentru jocul de cărți, pentru întîlniri sau dineuri cu carafe mari de vin roșu și bufet abundent. Uneori, un petrecăreț cobora pentru puțin timp, ademenit de zgomotele și lumina din partea liniștită a clădirii. Se făceau auzite comentarii afurisite. David rînjea și dădea o replică mult mai spirituală. În vestiar, apa era oprită, așa că, după ultimul exercițiu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cel de al doilea. "Pe amîndoi!" a strigat primul vorbitor peste umăr în vreme ce se îndepărta, ca să fie amabil. Apoi și-au pus mîinile unul pe umerii de un albastru deschis ai celuilalt și s-au îndreptat țintă spre unul din bufetele din apropierea restaurantului. L-am privit pe David. "Pleci?" l-am întrebat precaut. "Te muți?" Aproape mă înecam. Pentru prima dată devenise clar pentru mine că pentru David aventura noastră ar putea să fie nimic mai mult decît un episod, un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
știința și toată iscusința. Ce să-ți spun, fecior de Ferentari? Hai să o ascultăm pe doamna Agatha cum ne explică în jurnal despre sănătatea poetului care era staționară în anii cincizeci, cum stătea el și zgâria în lemnul de la bufetul din bucătărie în timp ce privea în grădină și se gândea la ceva vin tare mult îi plăcea un vin și-o țigară, asta e clar și rămâne ca atare pentru posteritate, așadar pe când stătea la bufet și se uita la grădină
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și zgâria în lemnul de la bufetul din bucătărie în timp ce privea în grădină și se gândea la ceva vin tare mult îi plăcea un vin și-o țigară, asta e clar și rămâne ca atare pentru posteritate, așadar pe când stătea la bufet și se uita la grădină s-a apucat cu arătătorul mâinii drepte, cu ascuțișul unghiei, să taie linii care, spune Agatha, au rămas și astăzi și pot fi vizitate în grup cu clasa la Casa Memorială. În 1954, doamna Agatha
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să se vadă podul imens și bătut de vînturi. Cînd deschise ușa de la dormitor, proprietăreasa strigă din bucătărie: — Tu ești, Lanark? Da, doamnă Fleck. — Vino să vezi chestia asta. Bucătăria era o încăpere curată, supraîncărcată de diverse obiecte. Fotolii, un bufet, o masă albă curățată bine, un aragaz grosolan, cu rafturi deasupra, pe care erau tot felul de oale și crătiți. O mașină de gătit din fier ocupa aproape un întreg perete, iar sub fereastră erau o chiuvetă și un suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
însuți ești o probă în acest sens. O fetișcană într-o fustă și bluză stacoji îl luă pe Lanark de braț și coborîră niște trepte. — Salut, mă cheamă Libby. Bănuiesc că doriți niște gustări. Să vă aduc un sanviș de la bufet? Pateu sau altceva? Piept sau altceva? Lăcuste cu miere? — A fost Ozenfant...? E Ozenfant...? — Noul lord președinte director, da, n-ați auzit? Nu-i așa că e într-o formă nemaipomenită? Mă întreb de ce nevastă-sa e îmbrăcată în fusta aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unul din capete, era o orchestră din doisprezece instrumentiști, cu toate că în acel moment erau doar un clarinetist care cînta o piesă comică și un baterist, care atingea încet cinelele cu baghetele de sîrmă. Mai sus cu un etaj, erau patru bufete bine aprovizionate și la ultimul etaj se aflau multe scăunele și măsuțe libere și cîte un bar la fiecare capăt; patru fete stăteau pe scaunele înalte de lîngă unul din baruri. Libby îl duse pe Lanark la ele, și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
opt conferințe, cu trei filme artistice, patru documentare educative, nouă dezbateri și mai multe competiții sportive. Trebuia să țină seama și de oamenii care rămâneau de obicei în camerele lor ca să citească, sau care se duceau la bar ori la bufet, precum și de cei ce preferau să stea la taifas, între prieteni. Totuși, avea convingerea că anunțul lui va fi citit. Spre deosebire de celelalte anunțuri, al lui nu era o simplă foaie de hârtie, ci un mic panou, gros de un centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Nu-i oferi nici un fel de altă protecție. Este absolut pe contul lui. Mai ai vreo problemă? - Nu, mulțumesc. - Atunci, la revedere. CAPITOLUL VI PRIMA SEARĂ petrecută de Cayle în Orașul imperial fusese îngrozitoare. După o masă costisitoare, la un bufet automat, se întoarse în camera pe care o închinase. Simțindu-se teribil de stânjenit, dormi doar pe furate și a doua zi dimineață se trezi obosit și nefericit. Ieși în oraș și se plimbă fără țintă pe străzi. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
culoarea și apoi se iviră strălucind aprins literele care formau inscripția: PARADISUL GALANTERIEI. Cayle spuse: - Phii, am văzut aseară reclama lor. Uitase, dar acum își aminti fâșiile de lumină care se înălțau spre cer în seara trecută, când pleca de la bufetul automat către camera închiriată de el. PARADISUL RECLAMELOR îi informa pe bărbații de toate vârstele ca aici era locul ideal pentru cumpărături, aici era magazinul de vânzare cu amănuntul care-i putea oferi oricărui bărbat orice articol de îmbrăcăminte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
i-o amintea pe cea a olandezului Van der Hoph. * Aprinse lampa cu abajur de mătase bleu și trandafiri mici din catifea. Din patul de bronz, pictat cu îngerași, te așteptai să răsară o scufiță cu panglici și dantele. În bufetul vienez cu două vitrine, modern prin anii '80-'90, un instantaneu al epocii ar fi surprins sticle de apă de Vichy, flacoane de colonie Cuir de Russie, pastilele întăritoare ale doctorului Blow sau elixirul bunicilor Cristal de munte. Berzele de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]