1,895 matches
-
în grabă, Aura mai că nu s-ar fi desprins de teracota fierbinte, a cărei căldură i-a dezmorțit șalele, scoțînd-o din tremuratul continuu, ce nu s-a potolit nici cu paharul de rom, singura băutură mai de Doamne-ajută din bufetul gării. Un rechizitoriu întreg s-a desfășurat în capul ei, sfîrșind prin cîteva blesteme la adresa lui Radu, pe care și-l închipuie în brațele vreuneia dintre paciente, de la care n-a mai vrut să primească plicul, convingînd-o să cheltuiască banii împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ajunsesem la gară destul de bine. Mă interesasem deja ce întârziere avea trenul, ceea ce nu părea să știe nimeni, examinasem pe îndelete standurile de cărți și cumpărasem o carte ieftină despre tehnici de luptă în jungla din Burma. Acum ședeam la bufetul gării, bine luminat prin comparație, și sorbeam un ceai rece. Îmi scosesem fularul atât de îmbibat de umezeală încât aș fi putut să-l storc. Eram înghețat până în măduva oaselor și copleșit de amărăciune, într-o stare de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spus: — Nu știu, nu știu nici măcar dacă te consider capabilă de dragoste. Te vreau pe tine. A râs și apoi a spus: — Spui prostii, Martin. S-a întors și și-a scos brusc paltonul și s-a îndreptat spre un bufet pe care erau așezate sticle și pahare. A turnat lichior în două pahare. Am observat cu o fericire imensă că-i tremură mâna. Nu mi-am părăsit postul. Ea a pus unul dintre pahare pe o măsuță, la jumătatea distanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cei care se Înapoiau să Încerce să cumpere alimente, la „prețuri astronomice”. Evreilor li s-a interzis să coboare În stații, cumpărarea produselor alimentare și a țigărilor facându-se prin intermediul soldaților care Însoțeau trenul - „Distanța de câteva zeci de metri Între bufet și vagon a ridicat valoarea lor de câteva ori.” Șefii de gară nu dădeau cale liberă trenului supraviețuitori - „până nu mituiam șeful, trenul nu se mișca”. Rămășițele umane ale „trenului morții” au sosit la Iași la 6 septembrie 1941: „Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
abătuți de raportul medical (sau poate, mai curând, nici nu auziseră de el), continuau să revină, periodic, în număr mic. Unii erau încurajați să vină chiar de medicii practicanți locali. Nu beneficiau de restaurante, dar se putea comanda mâncare de la bufetul de pe promenadă. Și mai existau câțiva fideli care veneau în pelerinaj la marele izvor din Ennistone. Dar spre surprinderea și oroarea Comitetului, beneficiile aduse de Camere proveneau, în măsură tot mai mare, de la localnici, care considerau că-i nostim, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se înghesuiau din nou, obsesiv, în minte. George își luă curajul în mâini și se scutură ca un câine. Făcu un pas înainte. Nu exista prea mult spațiu de mișcare, camera era foarte mică și ocupată de un birou, un bufet și două fotolii. — Mă bucur să vă văd, spuse în sfârșit. — Ah, da, făcu John Robert, continuând să se uite pe fereastră. — Sperăm cu toții că veți rămâne în Ennistone. — Da... — Rămâneți într-adevăr cu noi? John Robert se răsuci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bătrân. Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert. Atunci ce doriți? Doresc să te căsătorești cu ea. John Robert se ridică în picioare, iar Tom, când forma uriașă a filozofului ajunse să obtureze lumina ferestrei, sări de pe scaun și se retrase câțiva pași, rezemându-se de bufetul lucios, instabil. Rămaseră în această poziție, John Robert, cu gura deschisă, fixându-l pe Tom, iar Tom holbându-se la imaginea tulbure a capului filozofului, îndărătul căruia soarele rece, radios, sclipea pe ramurile frământate ale mărului. După aceea, ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se evapora în tăcere, ca o explozie de artificii ce se dezintegrează. Se simțea schimbat? Nu. Asta să însemne o iluminare? Nu. Atunci ce e? O diversiune personală, inofensivă, care nu-l costa absolut nimic. Acum, venind de la fereastră spre bufet, se opri la masa unde ședeau Brian și Gabriel. Bună dimnieața. A, uite-l pe Omega. Ce dovadă a iubirii divine ne înfățișează acest animal, ce umili ar trebui să ne simțim... De ce, mă rog? întrebă Brian. Câtă izbucnire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și patruzeci și cinci de minute, coborâse și făcuse pregătirile pentru micul dejun, o masă pe care el nu o lua în mod obișnuit, rezumându-se doar la o ceașca de ceai și nimic altceva. Găsi într-un sertar al bufetului o față de masă brodată de mama lui, o așternu pe măsuța pliantă din camera de zi, și făcu preparativele pentru a servi cafea, ouă fierte și pâine prăjită. Îl săgeta o ciudată tristețe la constatarea că încerca o plăcere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ești întreg, Tom? — Da, haide să intrăm aici. Intrară în camera de zi și închiseră ușa. E ceva de băut în casa asta? întrebă Tom. — Nu, e o casă antialcoolică. Nu-i decât niște Coca-Cola. — Toarnă-mi puțin. Emma deschise bufetul și turnă Coca-Cola în două pahare. Îi tremura mâna. — Ce absurditate, să ne bușim în halul ăsta! spuse Tom. Emma tăcu. — Emma, îmi pare rău. — O.K. Tom îl măsură pe prietenul lui cu îngrijorare, apoi își mută privirea. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sacoului, scoțând la iveală un pumn de bucăți de pesmet și de firimituri de pâine, numai bune de asortat la gogonea. Ce tot mesteci, tu, acolo, băi, eschimosule? salivează Dănuț. Faci pe nebunul? Ziseseși că n-ai nimica de potol! Bufet rece! Niște anafură de la biserică. De la Sf. Georgică. Astăzi e vineri și am dat un tur de control, la prima oră. Am tolba plină. Vreți? Aa..., ca să nu scăpăm din vedere, la noapte ar cam fi cazul să mergem și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bogată unde totul este exact ceea ce pare a fi. Elaborații trandafiri Tudor incrustați în tavan sunt de ghips, nu de tinichea presată, nu de fibră de sticlă. Busturile nudurilor grecești zgâriate sunt din marmură, nu din plastic marmorat. Cutiile din bufet nu sunt smălțuite în stilul lui Fabergé. Cutiile sunt cutiuțe pentru pilule Fabergé, și sunt unsprezece de toate. Broderia de sub cutiuțe n-a fost făcută la mașină. Nu doar cotoarele, ci și coperțile din față și din spate ale tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și Îl trase de mânecă. — Ce cauți aici? Îl apostrofă Elio deloc Încântat că Îl vede. Un pianist, dotat cu un talent nebănuit, Începu o piesă de Fred Bongusto, iar organizatorul le spuse celor adunați că puteau să meargă la bufet, căci acum se mânca Într-adevăr. — Am avut o idee, spuse Zero. Nu acum, Îi răspunse Elio ștergându-și transpirația de pe frunte. Era epuizat. Dăduse totul. Liniște - i-ar fi trebuit doar o clipă pentru a se reîncărca. Dispăru după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și nu e așa veche, Îmi aduc aminte când a cu-cumpărat-o. — Se vede treaba că a cumpărat-o la mâna a doua, comentă băiatul cu ochii albaștri care nu mai simțea nici un interes pentru Kevin și se prefăcea interesat de bufetul pe care erau așezate pizzele, pentru a nu lăsa să se vadă că era Îngrijorat din cauza faptului că nici el nu era ales. — N-nu e adevărat, protestă Kevin. — Ba-i adevărat. Polițiștii câștigă puțin. Tatăl meu zice că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e acolo, am zis eu, arătând spre desenele animate care se vedeau pe ecran. Ben a răspuns ceva ininteligibil. — Poftim? Polly a ridicat ochii spre mine. — Mama e în bucătărie, a zis ea. Am găsit-o pe Sheba rezemată de bufet, uitându-se disperată la bucățile de carne pe care le cumpărase pentru cină. — Arată groaznic, nu? a zis ea. Le-am cumpărat ieri doar. Crezi că sunt stricate? Carnea care stătea întinsă pe tocător chiar arăta groaznic. Era lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ruptă de tot ce avea în jur, că probabil am lăsat vigilența să se înmoaie. Cu o seară înainte, în loc să iau manuscrisul în pat cu mine și să-l pun sub saltea ca de obicei, l-am lăsat pe un bufet, într-unul din albumele mari de fotografii ale lui Eddie. — Tu i-ai spus lui Bangs, a zis Sheba când am intrat. Vocea îi tremura ușor. Am lăsat jos plasele. — Poftim? — Tu i-ai spus lui Bangs despre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mea mică, cu pantalonii care nu reușesc să stea În bocanci și lasă manșeta izmenelor la vedere. Nu prea știu la ce să mă aștept, poate că exagerez, poate că nu am nici un motiv să-mi fac griji. Există un bufet al gării, dar nu am ce să caut acolo. Iese din el un grup de bărbați rumeni, vorbind tare și cu chef, aleargă printre călători spre trenul care s-a pus deja În mișcare și se suie În el, amuzîndu-se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din Verlaine și Baudelaire, iar inflexiunile vocii căpătară tandreți și capcane în care se rotiră toți musafirii acelei nopți, acum plecați (dansând, pălăvrăgind sau jucând cărți), fiecare mai bun decât era în realitate, ea se sculă, deretecă niște nimicuri în bufetul din față, se reîntoarse, și-n timp ce se așeză în fotoliu, comod, picior peste picior, ferestrele fură inundate de lumina pală a primei zile de Crăciun. O oră după aceea, și ea și doamna Pavel se ridicară de la locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ea, c-o să se reformeze și învățământul. - În ce sens? întrebai, desfundând o sticlă de coniac, rătăcită în rafturile unui negustor armean, rămasă nici el nu știa de când. Ea luă singură, ca și cum ar fi fost la ea acasă, păhărelele din bufetul de lângă fotoliu; cineva dacă ar fi filmat scena, un ipotetic spectator, ar fi jurat că pelicula a surprins un moment din viața unei tinere familii, abia înjghebate, atât de naturale îi erau gesturile, comportările la care adăuga o vagă tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că răsărise special pentru mine, pentru revigorarea trupului acesta ieșit cu abia o lună în urmă din iarnă. Avocatul bătu la ușă, o femeie de statură mijlocie, puțin grasă, ne deschise, intrarăm în antreul dreptunghiular, cu un scaun și un bufet, iar pe dușumea un covor oarecare, se vedea: „casă de oameni săraci”, apoi furăm poftiți - deschise ușa aceeași femeie - în odaia din stângă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu lemnul scrijelat, vopseaua - în parte căzută. În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să facă nici o schimbare în timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care trăiseră în odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese înlocuită, nici un amănunt al așezării, până și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată în varii culori din sufragerie erau nemișcate. În afară de asta, prezența fizică de acum șapte ani a lui Keti se simțea în preajmă atât de firească încât mă miram că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la comandă, mirate: - Aaa! Domnul Pavel! - Și dumneavoastră care serviți șerbet: e opera soției! Sărut mâinile tuturor! Apoi se aplecă pe rând și sărută mâna fiecăreia. Doamna Pavel, aflată în picioare lângă ușă, se întoarse cu spatele apropiindu-se de bufet, făcându-se a neglija lauda soțului, mimând stângaci o modestie vizibil jucată. După scurt timp, în care schimbă, cu aplomb bineînțeles, câteva vorbe de clacă, el se retrase în camera de alături, unde, așezat în fotoliu, rămas singur, deschise unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
jos făcînd, chipurile, autostopul. Căderea nopții Îl găsi pe șosea, În plin cîmp, la vreo douăzeci de kilometri sud-vest de Baakho. După cîteva ore de așteptare, văzînd că nu apare nici o cisternă, porni Înapoi spre oraș. Se opri la un bufet sătesc, făcînd destul de inabil pe beatul, cheltuind ceva bani și Încercînd, fără nici un succes, să-i tragă de limbă pe țăranii care beau bere așezați la niște mese de tablă ruginite. Bieții oameni ar fi fost În stare să jure
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
faptul că ceremonia Încă nu a Început. După un mic suspin de ușurare, a pășit Înăuntrul casei, unde nasul i-a fost asaltat instantaneu de aroma de delicatese proaspete. În ciuda mulțimii de oamenii adunați În sufragerie, a putut să Întrezărească bufetul. Era Încărcat cu munți de covrigei, fără a pune la socoteală platourile de aperitive, somonul afumat, salata de varză și heringul murat. Inițial, Ruby a avut impresia că invitații erau doar rudele evreiești vârstinice ale lui Saul. Doamne micuțe, văduve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]