924 matches
-
om înalt și slab, îmbrăcat în negru, cu guler tare. Are mijlocul capului chel și două smocuri de păr gri în dreapta și în stânga. Niște ochi mici, rotunzi și aspri, un nas subțire și o gură orizontală îi dau aerul unei bufnițe binecrescute. Sosește totdeauna primul la ușa restaurantului, se dă la o parte, o lasă să treacă pe nevasta lui, mărunțică, asemenea unei șoricuțe negre, și intră atunci și el, urmat imediat de un băiețel și o fetiță îmbrăcați ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să spună ceva la masă: ― Nu se vorbește de șobolani la masă, Philippe. Îți interzic pe viitor să pronunți acest cuvânt. ― Tatăl dumitale are dreptate, a zis șoricuța cea neagră. Cei doi căței și-au lăsat nasul în farfurie și bufnița a mulțumit cu o mișcare a capului care nu spunea mare lucru. În ciuda acestui frumos exemplu, se vorbește mult în oraș de această poveste cu șobolanii. Ziarul s-a amestecat și el. Cronica locală, care de obicei e foarte variată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de ani, cu păr roșcat și rar, părea atât de hotărât să recunoască totul, atât de sincer speriat de ceea ce avea să i se facă, încât după câteva minute nu m-am mai uitat decât la el. Avea aerul unei bufnițe speriate de o lumină prea puternică. Nodul cravatei lui nu se ținea exact în unghiul gulerului. Își rodea unghiile de la o singură mână, dreapta ... Pe scurt, nu insist, ai înțeles că era un om viu. De aceasta eu, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nimeni nu va mai fi ucis. Era adevărat într-un anume fel și, la urma urmelor, poate că nu sunt eu capabil să mă mențin în acest gen de adevăruri. Ceea ce e sigur, este că șovăiam. Dar mă gândeam la bufniță și puteam să continui. Până în ziua în care am văzut o execuție (era în Ungaria) \ și aceeași amețeală care cuprinsese copilul de altădată mi-a întunecat privirea de bărbat. N-ai văzut niciodată cum se împușcă un om ? Nu, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oprești. Se pare că istoria mi-a dat dreptate, astăzi se întrec toți cine să omoare mai mult. Sunt toți cuprinși de furia uciderii și nu pot să facă altfel. Ceea ce mă interesa în orice caz, nu era raționamentul. Era bufnița roșcată, această murdară aventură în care murdare guri ciumate anunțau un om în lanțuri că o să moară și aranjau tot ce trebuia ca el să moară cu adevărat după nopți și nopți de agonie în timpul cărora aștepta cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
soarele prin ei, tot ca pe o lumină încețoșată. Oh, vulturul! Ce și-ar spune vulturul din Patmos, cel ce privește soarele față către față și nu vede în întunecimea nopții când, fugind de lângă Sfântul Ioan, s-a întâlnit cu bufnița Minervei fugită din Olimp, cea care vede în bezna nopții, dar nu poate privi soarele!“ Ajuns aici, Augusto trecu pe lângă Eugenia fără a o fi observat. „Cunoașterea vine după aceea ... - urmă el să-și spună -. Dar ... ce-a fost asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
împotriva lui Pompei (49 î.Cr.). „Nu vrei nimic fără să-l fi cunoscut mai înainte.“ „Nu cunoști nimic fără să-l fi vrut mai înainte.“ Vulturul e simbolul Sfântului Ioan Evanghelistul, care a scris Apocalipsa pe insula Patmos din Marea Egee. Bufnița este pasărea Minervei, zeița romană a înțelepciunii și-a artelor. Cf. Mt., 6, 34: „I-ajunge zilei răutatea ei“. Vezi mai sus, p. ..., nota 19. Periodic local. Așezare spaniolă din provincia La Coruña (Galicia). În text: bable (< rădăcina onomatopeică babl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-l reformulez, să tai și să adaug întrebări pe margine. După care mă opresc brusc. Ce naiba fac aici ? Iau o gumă și-mi șterg iute toate amendamentele. Iau un pix și mă duc drept la sfârșitul paginii, unde o bufniță ca din desene animate, în ținută de avocat, îmi arată spre o linie punctată. Nume : Samantha Sweeting Ocupație : După o clipă de șovăială, scriu „ajutor domestic”. În clipa în care scriu cuvintele, clipesc de uimire. Chiar fac asta. Chiar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mele. Mă arcuiesc toată în clipa în care trupul meu răspunde, dar fac eforturi să nu-mi țin respirația. Nici unul dintre noi nu spune nici un cuvânt. Nu se aude nimic în afară de pașii noștri pe drum și de un țipăt de bufniță undeva în depărtare. Mâna lui Nathaniel e sigură și fermă în jurul mâinii mele. Îi simt bătăturile aspre din palmă ; degetul mare mângâindu-mi-l pe al meu. Continuăm să nu rostim nici un cuvânt. Nici măcar nu știu dacă pot să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trasee luminoase ale ochilor lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din cabina mașinii. Veghea îndârjit și cu ură, de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada sprâncenei. Orașul anihilat. Noaptea, mâluri putrede. Rareori, cadența păzitorilor... Spasmul câte unei bufnițe, lovind antenele clădirilor. Zbârnâie îndelung, cu fulgere iuți, cucuvele electrice. Hodoroaga se spulberă, scufundată, undeva, în adâncul tenebrei. Văzduhul deschide imense aripi negre și, simultan, uriașe plase de pradă, să adune liliecii și avioanele și fantomele brusc întinerite. Avionul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rama de lemn nu mai era nimeni. Șoferul privi, buimăcit, prin geamul murdar al cabinei. Cicatricea deasupra sprâncenei stângi ardea, dureroasă. Stinse din nou farurile. Pândea întunericul. Se auzea respirația speriată invadând, acoperind strada în beznă. Rondul, toxinele, surdina, spasmul bufniței lovind antenele de televizor. Văzduhul negru, uriașele sale plase perfide. Avionul se legăna calm. Un interior curat, funcțional, geometrie și luciu. Pasagerul se apleca spre fereastra din stânga, dar nu vedea decât noaptea compactă. Ochii lui mari, albaștri, se întoarseră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poți, că nu vrei, că nu știi, ca orice ai spune în vânt spui, că nu te simți racordat la nici un timp, că umbli brambura prin împărăția firelor de iar bă, că știi sau nu esența tămăduitoare a osului de bufniță, că poți sau nu copleși apele cu un surâs diluat , că iarăși vei veni pe la sturioni să‐ i grupezi după detalii că da, că nu, că da. că nu... CECILIA •(rime în ʺaiʺ) Cecilia, ce nume ai! Parcă‐ i parfumul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
afară. O țineam ziua pe gard. Nu era o coastă din carne și os, asemenea coastei lui Adam (pe aceea o păstrez pentru eternitate). Era o coastă demontabilă, un scut, dăruită chiar în noaptea nunții, ca semn de jurământ. O bufniță lacomă, tenace, cu ochi de licurici cu cioc adulmecând coaste trădătoare, s-a camuflat în noapte, s-a înfruptat degrab’ și dus-a fost cu jurământul mirelui, cu tot... Și ca o morală în versuri albe eu vă zic: Păziți
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
bucată mătrăgună, unu plus zece bucăți ochiul boului (numai pistilul), treisprezece fatidice tulpini de santal cu sulf, amestecate în același mojar în care a pisat, bob cu bob, petală cu petală, culoare cu culoare, geamătul tuturor la un loc, strigătul bufniței de la fermele din Vădeni ca legato, zborul liliecilor din viitor, bântuind trecutul, prezentul spațiului în care ondula dragostea dintre Gustav și Any. Plastica melosului simfonic fiind înnobilată cu germinarea semințelor în curcubeul muzical. La partea a II-a, Allegro, Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cămăruță. La masă stătea un bărbat în vârstă, într-un costum cu dungulițe, și un puști într-o giacă Dodgers, cu un laptop în fața lor. Puștiul avea ochelari cu rame groase, din baga, care îl făceau să semene cu o bufniță. Sau cu Harry Potter. Se ridicară amândoi la intrarea lui și îi strânseră mâna. Nu le reținu numele. Dar știa că erau de la firma de avocatură a unchiului său. — Ce se întâmplă aici? îi întrebă. Avocatul mai în vârstă deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Apoi, ușor Îmbujorată, arunc În geantă și câteva prezervative. Doar fiindcă e bine să fii Întotdeauna pregătită. Asta e o lecție pe care am Învățat-o pe la unsprezece ani la Brownies și nu am uitat-o niciodată. OK, poate că Bufnița Maro vorbea despre batiste de rezervă și truse de cusut, nu despre prezervative, dar principiul e același, nu-i așa ? Mă privesc În oglindă, Îmi acopăr buzele cu un ultim strat de gloss și Îmi dau din belșug cu Allure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Fluturele negru, roman, Ed. Imago, Sibiu, 1994; Neliniștea cuvintelor, versuri, Ed. Imago, Sibiu, 1995; A doua neliniște, versuri, Ed. Imago, Sibiu, 1997; Stacojiu, versuri, Ed. Imago, Sibiu, 2000; Și va fi ziua a opta..., roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001; Visul bufniței, versuri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003; Commentarius perpetuus 2, în colaborare cu Mircea Ivănescu, Ed. Imago, Sibiu, 2003; Anul 2000, simple exerciții de sinceritate, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005; Făptura de raze, versuri, Sibiu, Ed. Imago, Sibiu, 2007; Adagio, roman, Cluj-Napoca, Ed.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de toamnă vine coasa brumei peste plante. N-ai prieteni, n-ai copii, n-ai avut, nu ai un crez ai o casă titirez țigănesc cu-odăi pustii. Viața, care este-o trântă te-a rostogolit în vale, și-acum bufnițele cântă pe obsesiile tale. 2011 Cântând, cum cântă-n cer zefirii Există, orice-am spune, -un dor să facem peste goluri saltul, și soarele din tot înaltul să ne surâdă protector. Să fim aceiași, de-altădată: festivi, aprinși de idealuri
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
multe exemple de acțiune umană în scopul protejării valorilor pe care istoria ni le lasă moștenire. Le Rocher des Aigles (Stânca vulturilor) este, în acest sens, un exemplu ilustrativ. De fapt, aici trăiesc și alte păsări de pradă. Șoimii și bufnițele, de exemplu. Toate aceste păsări trăiesc într-un fel de semicaptivitate, dar în condiții naturale, și se înmulțesc precum cele în deplină libertate. Mai mult decât atât: lucrează în acea rezervație dresori special pregătiți, care oferă vizitatorilor felurite spectacole cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
ultimul șaișpe noiembrie portretul de bătrân cu mustață. Pe prima față a felicitării era o compoziție mai elaborată în culori, o vrăjitoare cu tot arsenalul, globul de cristal, retortele, căminul, o poliță cu cărți, opaițul și sus, la galerie, o bufniță - uite, dragă (mama de colo, când a descoperit în camera mea de lucru felicitarea), pe-o față Cristi m-a desenat și pe mine; mi-o arată amuzată pe hârcă, care n-are nimic din trăsăturile mamei, decât eventual bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fost și model, și, deși nu cred în metempsihoză, convingerea lui Pitagora că, într-o viață anterioară, fusese o vestită curtezană, apoi Euphorbos, erou al războiului troian, mi l-a făcut mai apropiat decât teoremele sale. M-am lămurit că bufnița, gravată pe monedele de argint, era, la Atena, simbolul înțelepciunii, că "sofist" însemna la început "maestru de înțelepciune", abia mai târziu a devenit un cuvânt de ocară, și că tăcuta zeiță a înțelepciunii s-a certat cu Poseidon, când olimpienii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o vară“ și „Un căscat în amurg“ (Vinea). Ele au fost scrise însă în vacanța de vară a lui 1915, undeva la proprietatea familiei Rosenstock din Gîrceni (județul Vaslui): „seara slei drumurile cu metal/și podurile răsunară ca lemnul viorilor/bufnițele vechi scăpară beznele din gheare,/ce romantic am trecut pe cal/printre mestecenii cu brațe de fum/către casa de grinzi cu perdelele albe.// Era cald și sofale adînci și pe masă cafea/ Tristan Tzara, cînd ai ascultat întîmplarea,/pădurarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar supăra dacă ați supralicita. Fiind un om viclean și alăptat cu sârg la sânul mahalalei, cunoscând poporul român foarte bine, el n-o să spună niciodată Dan Voiculescu, ci Felix Motanul, nu Sorin Vântu, ci Nuș, nu Ion Iliescu și Bufnița de la Cotroceni (deși nu mai este acolo) și tot așa mai departe găsind pentru fiecare adversar un nume în derâdere care în mod cert la psihologia lejer miștocărească a românului obișnuit se lipește de respectivul în conștiința mulțimii ca marca
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și Phlox tenuifolia. Și, în fiecare an în care ia foc, apare tot mai multă anizantă, și dispar toate celelalte ierburi. Și au dispărut și căprioara și antilopa, care depindeau de plantele celelalte. Ca și iepurii. Ca și ulii și bufnițele, care mâncau iepuri. Șoarecii nu mai au ce mânca, deci nici șerpii. Astăzi, anizanta domină preriile din Canada până în Nevada, acoperind un areal de două ori cât Nebraska și răspândindu-se într-un ritm de mii de hectare pe an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
art op art minimalismul fuxus equipo cronica cooperativa de la malasis bmpt lyrical abstraction atenție se închid ușile de piatră a crescut iarba pe morminte și garnitura de metrou a ruginit urmează stația anii șaptezeci cu peronul pe partea stângă o bufniță cu ochelari ține un curs de paleontologie din caietul de impresii extragem elementele noul subiectivism anacronismul bad paiting performance instalațiile transavangarda italiană atenție se închid ușile de piatră în budoarul său prințesa își aranjează decolteul urmează stația noile tendințe în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]