KorAP: Find »[drukola/base=bufon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...45 >

1,108 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui... (se uită întrebător spre culise. Mai apăsat) O fată frumoasă cum nu se mai povestește... Ai adormit, Nea Costică! CEZARA: Stai acolo, Nea Costică! Despre mine era vorba, Bufonule! Altceva? BUFONUL: De-aici încolo știe el mai bine ce urmează. Hai, spune-i, Ieronim, unde vrei s-o duci? IERONIM: Ascultă, Cezara, am un castel rămas din vremea lui "a fost odată..." Un castel răsărit din rădăcini de stâncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui... (se uită întrebător spre culise. Mai apăsat) O fată frumoasă cum nu se mai povestește... Ai adormit, Nea Costică! CEZARA: Stai acolo, Nea Costică! Despre mine era vorba, Bufonule! Altceva? BUFONUL: De-aici încolo știe el mai bine ce urmează. Hai, spune-i, Ieronim, unde vrei s-o duci? IERONIM: Ascultă, Cezara, am un castel rămas din vremea lui "a fost odată..." Un castel răsărit din rădăcini de stâncă... (spre culise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mai putem! La vedere, că altfel uită ce au de făcut... Gata. Ei, cred că de-acum am și eu timp să-mi termin partida cu Iordache. Pe-o bere, atât! Mai lungiți-o și voi până la următoarea "vedere". (iese) BUFONUL: Hotărât lucru, Nea Costică nu gustă modernitatea... IERONIM: Ce mai spune povestea, Bufonule? BUFONUL: Ochii lor străluceau ca doi stropi de întuneric topit... CEZARA (șoaptă către Ieronim): Începe să fie adevărat. (Bufonului) Mai departe! BUFONUL: Ea îl iubi, căci nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cred că de-acum am și eu timp să-mi termin partida cu Iordache. Pe-o bere, atât! Mai lungiți-o și voi până la următoarea "vedere". (iese) BUFONUL: Hotărât lucru, Nea Costică nu gustă modernitatea... IERONIM: Ce mai spune povestea, Bufonule? BUFONUL: Ochii lor străluceau ca doi stropi de întuneric topit... CEZARA (șoaptă către Ieronim): Începe să fie adevărat. (Bufonului) Mai departe! BUFONUL: Ea îl iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta... (Cei doi se îmbrățișează. Ies încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
că de-acum am și eu timp să-mi termin partida cu Iordache. Pe-o bere, atât! Mai lungiți-o și voi până la următoarea "vedere". (iese) BUFONUL: Hotărât lucru, Nea Costică nu gustă modernitatea... IERONIM: Ce mai spune povestea, Bufonule? BUFONUL: Ochii lor străluceau ca doi stropi de întuneric topit... CEZARA (șoaptă către Ieronim): Începe să fie adevărat. (Bufonului) Mai departe! BUFONUL: Ea îl iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta... (Cei doi se îmbrățișează. Ies încet. Intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
lungiți-o și voi până la următoarea "vedere". (iese) BUFONUL: Hotărât lucru, Nea Costică nu gustă modernitatea... IERONIM: Ce mai spune povestea, Bufonule? BUFONUL: Ochii lor străluceau ca doi stropi de întuneric topit... CEZARA (șoaptă către Ieronim): Începe să fie adevărat. (Bufonului) Mai departe! BUFONUL: Ea îl iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta... (Cei doi se îmbrățișează. Ies încet. Intră Nea Costică.) Ce cauți, Nea Costică? NEA COSTICĂ: Am terminat linia. Ceva decor? BUFONUL (încet): Nu, scoate tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
voi până la următoarea "vedere". (iese) BUFONUL: Hotărât lucru, Nea Costică nu gustă modernitatea... IERONIM: Ce mai spune povestea, Bufonule? BUFONUL: Ochii lor străluceau ca doi stropi de întuneric topit... CEZARA (șoaptă către Ieronim): Începe să fie adevărat. (Bufonului) Mai departe! BUFONUL: Ea îl iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta... (Cei doi se îmbrățișează. Ies încet. Intră Nea Costică.) Ce cauți, Nea Costică? NEA COSTICĂ: Am terminat linia. Ceva decor? BUFONUL (încet): Nu, scoate tot: și Barca, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Începe să fie adevărat. (Bufonului) Mai departe! BUFONUL: Ea îl iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta... (Cei doi se îmbrățișează. Ies încet. Intră Nea Costică.) Ce cauți, Nea Costică? NEA COSTICĂ: Am terminat linia. Ceva decor? BUFONUL (încet): Nu, scoate tot: și Barca, și Râul, și Castelul... Du-te, Nea Costică. Termină-ți liniștit partida și bea berea. Sau gândește-te la vremea când aveai 18 ani, Povestea lor e cea pe care ai trăit-o și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
liniștit partida și bea berea. Sau gândește-te la vremea când aveai 18 ani, Povestea lor e cea pe care ai trăit-o și dumneata cândva. Du-te, Nea Costică... (Nea Costică iese cu elementele de decor. Scade încet lumina.) BUFONUL: Ei au plecat spre povestea lor. Și-i învăluie timpul, domn tuturor celor trecătoare... (iese) ( Lumina scade total pe scena. Spot pe Regizor. Cât timp spune replica următoare, pe scenă vor fi aduse un scaun simplu și două pancarde, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit... // (Ies toți din scenă.) REGIZORUL: Nea Costică, scoate și teiul, și leagănul... Scoate tot... (Nea Costică vine, scoate pancardele și scaunul, iese. Lumina se împuținează. Fond muzical abia simțit. Intră, la arlechin, Bufonul.) REGIZORUL: Și astfel trec multe bucăți de vreme. Și feciorașul a crescut... BUFONUL: A crescut... Știm noi dacă e tot el sau altul... sau alții... Putem ști câți oameni sunt într-un singur om? Un univers într-o picătură trecătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Nea Costică, scoate și teiul, și leagănul... Scoate tot... (Nea Costică vine, scoate pancardele și scaunul, iese. Lumina se împuținează. Fond muzical abia simțit. Intră, la arlechin, Bufonul.) REGIZORUL: Și astfel trec multe bucăți de vreme. Și feciorașul a crescut... BUFONUL: A crescut... Știm noi dacă e tot el sau altul... sau alții... Putem ști câți oameni sunt într-un singur om? Un univers într-o picătură trecătoare... (Intră Ieronim. Pare trist, gânditor. Trece spre al doilea arlechin.) BUFONUL: Uite-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
a crescut... BUFONUL: A crescut... Știm noi dacă e tot el sau altul... sau alții... Putem ști câți oameni sunt într-un singur om? Un univers într-o picătură trecătoare... (Intră Ieronim. Pare trist, gânditor. Trece spre al doilea arlechin.) BUFONUL: Uite-l, e chiar Ieronim, Regizorule! Pare a se simți străin pe lumea asta. Tu ai puterea să-i arăți drumul cel mai potrivit. REGIZORUL: Și-l găsește singur, fii fără grijă. BUFONUL: Se poate. Tu ești regizorul, știi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
trist, gânditor. Trece spre al doilea arlechin.) BUFONUL: Uite-l, e chiar Ieronim, Regizorule! Pare a se simți străin pe lumea asta. Tu ai puterea să-i arăți drumul cel mai potrivit. REGIZORUL: Și-l găsește singur, fii fără grijă. BUFONUL: Se poate. Tu ești regizorul, știi că se poate orice. (Rumoare care se apropie, răpăit de tobă. Intră toată lumea.) TOBOȘARUL (continuă să bată toba câteva clipe): Să asculte fiecare, / Mic și mare, / Fie prost sau învățat! S-ascultați, că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mâna și gata! De unde-ai scos-o și cu oftatul? Iaca, să zicem c-aș vrea să te sărut. Bag sama când ești cu gândul în altă parte și... (Încearcă s-o sărute, fata se ferește, îl împinge, pare supărată.) BUFONUL: Ce știi tu, măi băiete, despre întâia sărutare? Dăruită, pare furată. Și cel care fură, și cel păgubaș, sunt în aceeași măsură fericiți, adică peste măsură... TOBOȘARUL: Eu n-am timp de palavrele voastre. Eu am misie de îndeplinit. Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
așa fel încât "schimbarea" decorului să nu necesite un timp prea lung. Cred că se poate folosi, ca alternativă, și proiecția. Realizatorii spectacolului vor alege, desigur, soluția cea mai potrivită. Important este ca Frumoasa să rămână mereu doar o iluzie.) BUFONUL (intră, se îndreaptă către Ieronim): Unde-a plecat șeful? IERONIM: Nu-l știi? S-a dus la cabine, frige rapid o țigară și o cafea... Vine el, nu te teme. BUFONUL: De temut nu mă tem, că nu de șefi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
este ca Frumoasa să rămână mereu doar o iluzie.) BUFONUL (intră, se îndreaptă către Ieronim): Unde-a plecat șeful? IERONIM: Nu-l știi? S-a dus la cabine, frige rapid o țigară și o cafea... Vine el, nu te teme. BUFONUL: De temut nu mă tem, că nu de șefi ducem lipsă. Te dirijează de-ți vine să-ți iei lumea-n cap și, până la urmă, chiar ajung să creadă că, dacă te-ar lăsa să răsufli, mori! IERONIM: Vezi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mă tem, că nu de șefi ducem lipsă. Te dirijează de-ți vine să-ți iei lumea-n cap și, până la urmă, chiar ajung să creadă că, dacă te-ar lăsa să răsufli, mori! IERONIM: Vezi să nu te-audă... BUFONUL: Că dacă m-o auzi... REGIZORUL (în timp ce intră în sală): Gata, băieți? NEA COSTICĂ: Păi cum altfel? (iese) BUFONUL: Gata. Te așteptam. Când ești de față avem și noi, așa, ca o certitudine... REGIZORUL: De, fiecare cu treaba lui. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și, până la urmă, chiar ajung să creadă că, dacă te-ar lăsa să răsufli, mori! IERONIM: Vezi să nu te-audă... BUFONUL: Că dacă m-o auzi... REGIZORUL (în timp ce intră în sală): Gata, băieți? NEA COSTICĂ: Păi cum altfel? (iese) BUFONUL: Gata. Te așteptam. Când ești de față avem și noi, așa, ca o certitudine... REGIZORUL: De, fiecare cu treaba lui. De asta m-am și grăbit. Pornim? IERONIM: La al treilea semnal... REGIZORUL: Povestea, Bufonule. S-auzim! (Pe versurile Bufonului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
COSTICĂ: Păi cum altfel? (iese) BUFONUL: Gata. Te așteptam. Când ești de față avem și noi, așa, ca o certitudine... REGIZORUL: De, fiecare cu treaba lui. De asta m-am și grăbit. Pornim? IERONIM: La al treilea semnal... REGIZORUL: Povestea, Bufonule. S-auzim! (Pe versurile Bufonului, Ieronim se îndreaptă, încet, spre oglinda centrală.) BUFONUL: El a mers, a mers într-una / Făr-de greu de drum să-i pese... Când pe vârfuri trece luna / El văzu prin lunci alese / Un palat crescând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
BUFONUL: Gata. Te așteptam. Când ești de față avem și noi, așa, ca o certitudine... REGIZORUL: De, fiecare cu treaba lui. De asta m-am și grăbit. Pornim? IERONIM: La al treilea semnal... REGIZORUL: Povestea, Bufonule. S-auzim! (Pe versurile Bufonului, Ieronim se îndreaptă, încet, spre oglinda centrală.) BUFONUL: El a mers, a mers într-una / Făr-de greu de drum să-i pese... Când pe vârfuri trece luna / El văzu prin lunci alese / Un palat crescând departe, / Ce lucește parc-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
avem și noi, așa, ca o certitudine... REGIZORUL: De, fiecare cu treaba lui. De asta m-am și grăbit. Pornim? IERONIM: La al treilea semnal... REGIZORUL: Povestea, Bufonule. S-auzim! (Pe versurile Bufonului, Ieronim se îndreaptă, încet, spre oglinda centrală.) BUFONUL: El a mers, a mers într-una / Făr-de greu de drum să-i pese... Când pe vârfuri trece luna / El văzu prin lunci alese / Un palat crescând departe, / Ce lucește parc-ar arde. / El intră pe scări de-oglindă / Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
singură, singură și albă, de-alung de maluri de lac umbrit. Treceai abia simțit, parcă-ai fi pășit prin somn... FRUMOASA FĂRĂ CORP: Mă mir de ce-mi spui! IERONIM: Am fost înțelept pornind spre tine. Iată, te-am găsit... BUFONUL: Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost! Înțeleaptă-i ea, care se preface că se miră, nu tu, care o crezi că se miră. IERONIM: Bufonule, tu ești nebunul; nu știi ce vorbești! Și ea m-a așteptat, sunt sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ce-mi spui! IERONIM: Am fost înțelept pornind spre tine. Iată, te-am găsit... BUFONUL: Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost! Înțeleaptă-i ea, care se preface că se miră, nu tu, care o crezi că se miră. IERONIM: Bufonule, tu ești nebunul; nu știi ce vorbești! Și ea m-a așteptat, sunt sigur! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Te-am așteptat, Făt-Frumos. Luam un fir de romaniță și-i desprindeam petalele, spunând: "Dacă-a veni mâine, l-oi iubi. Dacă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cu lungi tristeți orice părere de bucurie. (se depărtează) Totuși, nu uita, luna-nfrumusețează lumea pentru dragostea noastră! (dispare) IERONIM: Nu-i drept! Nu-i drept s-ajungi în preajma fericirii și să-nțelegi că nu va fi a ta niciodată! BUFONUL: Ce știi tu, copilule... Oare fericirea să fie minciuna unei clipe? IERONIM: Chiar de n-ar fi așa, am drept la fărâma de fericire a zilei de astăzi! (strigă) Ursitoarelor! Mi-ați menit tinerețe fără bătrânețe. Menirea voastră, fără dragostea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
orb.) CÂNTĂREȚUL ORB: Se tot duc, se duc mereu, / Trec în umbră, pier în vale, / Iară cornul plin de jale / Sună dulce, sună greu. Blându-i sunet se împarte / Peste văi, împrăștiet. / Mai încet, tot mai încet, / Mai departe, mai departe... // BUFONUL (la arlechin): Și-i învăluie Timpul, domn tuturor celor trecătoare. (Vine spre public.) Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești! (Face un semn de rămas bun, iese, în timp ce se lasă, încet CORTINA NĂZDRĂVĂNIILE LUI PREPELEAC Basm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]