1,102 matches
-
o sticlă de De Grâve, pe care o golește dintr-o răsuflare. O aruncă ulterior în sus cu un gest neobișnuit, neînțeles de Montresor. Distrat de ignoranța rivalului, Fortunado îl întreabă: "N-ai priceput?" La răspunsul negativ al lui Montresor, Bufonul subliniază un element neașteptat: Atunci e clar că nu faci parte din frăție." Nedumerirea criminalului se află într-un crescendo intens, așa încît victima adaugă noi explicații: Înseamnă că nu ești mason." "Ba da", strigă Montresor bănuim noi cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cel ironic, în circumstanțele de mai sus, e același Montresor, iar nu sărmanul Fortunado. Cu cinism, călăul îi arată victimei aici arma anunțatei crime, însăși mistria misterioasă. Defazat, Fortunado nu înțelege nimic și își confirmă o dată în plus statutul de "Bufon". "Glumești", îi aruncă el peste umăr lui Montresor, continuîndu-și călătoria printre oseminte pentru găsirea balercii de Amontillado. Criminalul șoptește, la finalul acestui dialog, niște cuvinte, s-ar crede, fără însemnătate, pentru că Fortunado nu le mai bagă în seamă. Nu le
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai îndepărtat al catacombelor, acolo unde, în interiorul unui zid, Montresor pretinde că s-ar găsi mult-căutatul recipient bahic. Fortu-nado introduce, lacom, mîna în nișa indicată, iar Montresor îl "prinde" de cealaltă cu un lanț (ce iese din zid) dinainte pregătit. Bufonul beat este, finalmente, captiv și pare crucificat pe perete. Liniștit, Montresor îl zidește de viu, utilizîndu-și destoinic mistria. Scena execuției rămîne enigmatică. Victima e tăcută, nu pare să protesteze ori să se agite în vreun fel. Ebrietatea își spune cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Dumnezeu!" Vom medita mai tîrziu asupra lor! Să mai remarcăm acum faptul că naratorul stabilește o interesantă acoladă temporală între derularea evenimentelor și povestirea lor! Afirmă că, vreme de cincizeci de ani, nimeni nu a stricat liniștea odihnei osemintelor Bufonului. A făcut, cu alte cuvinte, crima perfectă (nu s-ar fi descoperit vreodată ceva, dacă nu relata el însuși oroarea). Concluzia textului vine de la sine: "In pace requiescat!" Un ultim gînd pios al criminalului însuși? pentru nefericita sa victimă. Crima
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
perfectă, dar care a fost, pînă la urmă, motivația ei? Iată un mister fundamental al acestui text, asupra căruia nici Poe, nici obscurul lui narator nu par dispuși să ne lumineze. De ce îl urăște Montresor atît de mult pe un ... "Bufon" mai degrabă hilar în manifestările sale, încît să pună la cale complicatul mecanism al unui asasinat impecabil? La ce se referă straniile "injurii" contrabalansate grav! de o așa-zisă "insultă", menționate la început? Greu de spus. Avem o vagă licărire
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în răspăr cu învățăturile creștine, cel puțin din perspectiva prezumtiv dogmatică a lui Montresor. E un "păgîn" în logica religioasă tradițională a Europei, iar naratorul nu devine astfel decît vocea unei multitudini de credincioși ultragiați de ocultismul "malefic" al amintitului Bufon. Vreau să-l înțelegem bine pe Montresor! El e pregătit de crimă și chiar o săvîrșește, paradoxal, tocmai, din credința sa fierbinte. Confruntat cu replica "Pentru dragos-tea lui Dumnezeu!", răspunde, cu serenitate, "Da, pentru dragostea lui Dumnezeu!" A ucis orcît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
două unghiuri măcar în prezumție radical opuse: catolic-practicant și ocult-ritualic. Montresor acționează simbolic, de lăsata secului, la vremea Carnavalului, mai exact, înaintea Postului Mare, atunci cînd omul Bisericii își "curăță" existența, eliminînd toate componentele ei aducătoare de viciu și cădere. Bufonul Fortunado este o asemenea "toxină", un "deșeu" spiritual al societății, care trebuie eradicat. Catolicul Montresor îl elimină deci, dar nu în nume propriu (recunoaște că l-a suportat mereu pe Bufon cu "injuriile" lui!), ci în cel suprem, al Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
eliminînd toate componentele ei aducătoare de viciu și cădere. Bufonul Fortunado este o asemenea "toxină", un "deșeu" spiritual al societății, care trebuie eradicat. Catolicul Montresor îl elimină deci, dar nu în nume propriu (recunoaște că l-a suportat mereu pe Bufon cu "injuriile" lui!), ci în cel suprem, al Bisericii înseși. Enigma se lămurește astfel parțial, iar spovedania eliptică a naratorului se umple de semnificație. Dar se opresc lucrurile aici? În nici un caz! vom striga, deznădăjduiți de atîta mister. Observam că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
găsesc Montresor și Fortunado pe parcursul absurdului dialog. Mai precis, căpitanul Morgan susține că un francmason cu un oarecare grad de inițiere, dacă dorește să verifice apartenența la frăție a cuiva, trebuie să ridice mîinile deasupra capului. Este exact ceea ce face Bufonul după ce golește sticla de De Grâve ridică mîinile în sus cu o mișcare pe care Montresor pretinde că nu o înțelege. Deconcertat de tăcerea rivalului său, Fortunado îl întreabă direct dacă este ori nu mason. Știm cu toții reacția "nătîngă" a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Dumnezeu ca să-l parafrazăm pe însuși naratorul confesiv -, ce altceva răspunde Montresor, în propoziția lui șoptită, dacă nu exact acest lucru? "Așa să fie!" (cu varianta englezească "Be it so!") rostește el, rîzînd, probabil, cu cinism de simplitatea intelectuală a Bufonului. Montresor este un francmason, după toate aparențele de rang foarte înalt, disimulat doar pentru inducerea în eroare a cititorului naiv și a preotului credul în catolic fervent. El are, fără nici un dubiu, misiunea să-l lichideze pe caraghiosul "frate" Fortunado
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
exuberanță de carnaval, fără acel fascin pervers al dansului celor șapte văluri. Senzualitatea sa maladivă a dispărut pentru a face loc debordării acestui elan copilăresc, a energiei fiestei la care Salomeea încearcă să-i facă pe toți să ia parte. Bufonul regelui pare singurul în măsură să preia ștafeta jocului și capul sfântului în locul marotei cutumiare. Asocierea nu este lipsită de semnificație, Salomeea preia rolul bufonului, rol care va evolua până la "danțul" oriental al domnișoarei Hus, avatarul modernist barbilian cu accente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a energiei fiestei la care Salomeea încearcă să-i facă pe toți să ia parte. Bufonul regelui pare singurul în măsură să preia ștafeta jocului și capul sfântului în locul marotei cutumiare. Asocierea nu este lipsită de semnificație, Salomeea preia rolul bufonului, rol care va evolua până la "danțul" oriental al domnișoarei Hus, avatarul modernist barbilian cu accente balcanice al coregrafiei decadente. Aspectul hazliu al procesiunii nu mai realizează un contrast atât de puternic cu actul crud al decapitării, introdus într-un ceremonial
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evacuare-cu-scandal-la-sediul-prm-vadim-tudor-catre-executorimbecilo-mars-de-aici-917282.html 20 http://www.realitatea.net/nu-i-shakira-e-bentley-placat-cu-aur-darul-lui-gigi-becali-la-nunta-lui-borcea 863076.html 21 http://www.mediafax.ro/social/gigi-becali-arestat-pentru-29-de-zile-video-4137166 22 Pe scurt, termenul de Trickster se referă la un personaj generic activ, provocator, care se transformă când în zeu sau erou, când în Bufon, 23 Am ales să nu detaliem istoria PUNR tocmai pentru că parcursul acestui partid nu mai este de actualitate, fostul său lider Gh. Funar devenind între timp membru PRM. 24 Chiar și atunci Tudor a obținut un onorabil loc 4, după
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
propriilor experiențe sau a propriilor viziuni asupra existenței. Cel puțin așa ar vrea autorul să lase impresia atunci când atribuie personajelor cuvinte de tipul: ,,Vulgaritatea e o caracteristică a generației noastre, comenta Lazarovici” (p.106); ,,un om viu pare întotdeauna un bufon printre morți.” (p.92); ,, Există un fel de a iubi care te consumă inutil, sterp, dureros; asta e adevărata dragoste [...]” (p.99); ,, Totul poate exista, totul se poate întâmpla, și ceea ce ni se pare firesc, și ceea ce ni se pare
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
răsfrângere înspre noi înșine. și-n acest context, merită a reține că „vorbele” lui eamlet „rămân cele mai fermecătoare, pentru că închid în ele cea mai mare capacitate de jertfăși dragoste pentru umanitate”. Piesa Cum vă place naște-o altă dezbatere, Bufoni și knuki, dintr-o perspectivă subtil generalizată, din care recunoaștem două planuri vizuale, aflate la poluri opuse, evoluând după o „logică implacabilă” (cu referire, strict, la Richard al III-lea, Macbeth, Regele Lear): lumea puterii - „irelevant joc” și lumea codrului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
subtil proiectatăși analizată de Vlad Zografi, ca un „moment de cotitură”. însă ceea ce amprentează și fascinează structuralul acestei generoase subteme shakespeariene îl reprezintă cuplul filosof-măscărici, „înțelepciunea și prostia” care „se țin de mână pe muchia cuțitului”. Cert este, apreciază analistul, „bufonul conține în viscerele lui tragedia”, implantarea haosului, de care noi ar trebui să luăm aminte. Interesantă este proiecția crimei - ca formă de „rupere a simetriei lumii”, de la tragediile lui Eschil și până la thrillerele actuale, prin încercarea de a explica care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Provența, în timpul conciliului din Lyon, și fuseseră întemeiați de un novice demis din Ordinul nostru. În al treilea an de provincialat al fratelui Pietro, au venit în Anglia frații Ordinului Martirilor, întemeiați de un anume Martin care, la Paris, fusese bufonul nobililor germani. 134. [Un frate înțelept a spus că două sunt lucrurile pe care frații le iubesc în mod deosebit, și un al treilea căruia se dedică și mai mult: cele două lucruri pe care le iubesc sunt sărăcia fără
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prin tunelurile mlaștinii. Nesfârșit este drumul prin valea plângerii și nu se aude decât, din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii iuți, cruzi, cu trofeele noii genetici. Tovarășa Sia, cine este fiul vostru ? Un ingineraș astenic, salarizat, un bufon melancolic, disprețuit de temniceri, un evadat ratat, ascuns într-un tren întunecos și captiv ? L-aș putea vedea intrând, brusc, pe ușa compartimentului. Ochii umezi, de copil curios, senini, senini, contrazicând ororile din care s-a născut și între care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tămână. Criză, teren macroporic, infiltrație, surpare, criză de maturizare, nu-mi suport maturitatea, nu suport celula, cerul rotund rotund, vată fierbinte fierbinte, cu mari goluri și ușor ușor, ca puful. E sâmbătă și nu ne mai incomodează nimeni, doar diavolul bufon, surparea din noi, nemulțumirea singurătatea plictisul, neputințele noastre. Nu mai e nimeni, acum e acum, ne aparținem, în sfârșit, descurcă-se cine poate. „Egoism, efectul de colivie. Bun-simț, adică prudență ? Blindajul unei paranteze perfecte...“ Cuvintele rulau, în somn, în insomnie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și-o provoacă singur, ca și cum ar tipări cu cerneală simpatică denunțul, accesibil oricui, din care țâșnește, instantaneu, condamnarea sa, salutul de adio. Drăgălașa Ortansa va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri și reticențe de plăpândul bufon. Frunte puternică, sprâncene stufoase, dar nu și nasul acvilin ! ...He-he, hehehe, se scutură de râs bătrâna coană mare, venind dinspre bucătărie. Tava cu otrăvuri o poartă ridicată, în fața danturii paradite. Un râs bărbătesc, gros și vechi, din care cuvintele răzbesc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atenție, protesta doamna Manole, veselă și provocatoare. — Văd că tot duci batista la gură, te dor dinții. — Da, mă dor, n-am astâmpăr. Dar mă fac bine și am să țin cont. — Cum adică ? N-ai avea de ce să... bolborosi bufonul încurcat, fără să ridice capul din podea. Roti lent, lent, cu toată precauția, bila bine tunsă. Privirea se înălță puțin, supraveghetoarea îl urmărise, îl urmărea. Așa că se dădu cuminte peste cap de trei ori, dublu triplu multiplu salt acrobatic pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați. Încearcă să dea din coate, împiedicat. Tropăie din călcâiele umede. Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o găină scăpată din curte. Cei doi domni
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încorsetează la modul sublim. În absența contradicțiilor și a îndoielilor, inteligența se moleșește. Poate fi scuzat răspunsul eronat, nu și întrebarea evazivă. Omului i-a fost dată gândirea ca pe o recompensă. Deși o percepem ca pe o pedeapsă. Din bufon, țâșnește adevărul ca puroiul din rană. Ferește-te de tine însuți. Arta se străduiește să facă absolutul ceva mai comestibil. Omul - un buchet de conjuncturi și de interferențe. O polemică îi edifică, de regulă, pe câțiva și îi derutează pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
duce la cules căpșuni în Spania. Toți tinerii care vor să se căsătorească cred că au dat de fata moșului. Foarte mulți tineri scriu poezii. Deși par oameni serioși. Și imbecilii cred că sunt în slujba unei utopii. Sub masca bufonului mustăcește cinismul. Când afară plouă cu găleata, se adună multă lume în sălile de expoziții. Iluziile ne mai cenzurează cât de cât disperarea. Parâmele te sprijină. Dar îți interzic zborul. Speranța poate învinge orice Goliat. Ideea de paradis terestru nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cărțile de istorie devin literatură. Istoria nu poate fi citită corect decât cu ochelari de distanță. Comuniștii erau blazați în economie, capitaliștii - în cultură. Prin bucătăria țăranului român trece, de multe secole, meridianul foamei. La curtea regelui există un singur bufon. Consilierii au apărut mai târziu. Cine mai poate face ordine în debandada orologică a istoriei? Mă tem că istoria simulează căutarea adevărului. Comunismul a fost tragedie, nu operetă așa cum s-a crezut. Marile puteri nu oferă țărilor mici decât șansa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]