893 matches
-
1961-1964). I se decernează titlul de Scriitor al poporului (1982), este laureat al Premiului de Stat. În 1984 a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a RSS Moldova. În perioada interbelică a colaborat la „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Bugeacul”, „Gazeta Basarabiei”, „Itinerar”, „Jurnalul literar”, „Convorbiri literare” ș.a. Venind dinspre publicistică, I. a publicat plachetele de versuri Blestem (1937) și Moartea vulturului (1938), vădit marcate de „experiențe barbiene” și îndeosebi de „maniera lui Arghezi”, așa cum observa G. Călinescu, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
pref. L. T. Boga, Chișinău, 1937; Ulița păcatelor, București, 1940. Repere bibliografice: Sergiu Matei Nica, „Al nimănui”, VBA, 1937, 7-8; Al. Bardier, „Al nimănui”, „Raza”, 1937, 402; Onisifor Ghibu, Pe marginea unui roman, CGM, 1937, 11-12; D. Petrescu, „Ulița păcatelor”, „Bugeacul”, 1940, 5-7; I. Moraru, „Ulița păcatelor”, „Basarabia”, 1940, 8 mai; Vlad Chiriac, Dominte Timonu - o ramură vie a neamului nostru, LA, 1992, 7 noiembrie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 103; Vlad Chiriac, Un transnistrean în anturajul literar basarabean: Dominte Timonu, „Limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290176_a_291505]
-
109 Mai mult de atât, rușii pretindeau că au găsit în toată Basarabia, augmentată abuziv, tătari sub corturi. De fapt, aceștia n-au fost nici măcar în întreg pentagonul neregulat sudic, căci acesta era împărțit, la rându-i, în patru ținuturi: Bugeacul, Cetatea Albă, Chilia și Ismail. Numai în Bugeac au fost primiți tătarii de domnii Moldovei ca să-și pască animalele, după reguli stricte de arendă, cu dări către stat. Cârdurile (peuplades) care locuiau în corturi și care ar fi fost, în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
au găsit în toată Basarabia, augmentată abuziv, tătari sub corturi. De fapt, aceștia n-au fost nici măcar în întreg pentagonul neregulat sudic, căci acesta era împărțit, la rându-i, în patru ținuturi: Bugeacul, Cetatea Albă, Chilia și Ismail. Numai în Bugeac au fost primiți tătarii de domnii Moldovei ca să-și pască animalele, după reguli stricte de arendă, cu dări către stat. Cârdurile (peuplades) care locuiau în corturi și care ar fi fost, în trecut, les possesseurs légitimes ai întregii Basarabii, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dinastiei Mușatinilor, efect al sistemului electiv al domniilor, despre care am făcut precizări în acest studiu. În capitolul al IV-lea, Eminescu radiografiază secolul al XVII-lea. Tătarii, care se ocupau cu păscutul cailor și cu prădăciuni, sunt prezenți în Bugeac sub domnia lui Ieremia Movilă, care dăruiește lui Kazigherei Han din Crimeea șapte sate pentru câșlă (păscutul cailor), asta și pentru a-l împăca pe Han cu Polonia. Se vor retrage în Crimeea și vor reveni la 1637, sub Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Petru Alexandrovici Rumianțov, care relatează, la 25 aprilie 1773, despre limpezirea judecății din 1716, dintre Iorest, episcopul Hușilor, și Ioanichie, episcopul Proilavei, pentru delimitarea hotarelor celor două eparhii. Cearta e pentru Dubăsari, de dincolo de Nistru, și pentru două sate din Bugeac, Sultan-Câșlași și Musaip-Câșlași. Judecata a fost tranșată la Iași de Patriarhul de la Alexandria, Kyr Samuil: Dubăsarii au revenit Proilavei (Brăila), iar cele două sate au rămas Episcopiei Hușilor. Dar evenimentul cel mai important din veacul al XVIII-lea se leagă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1953-1956). Debutează cu versuri în 1927, la revista „Brazda” (Călărași), sub pseudonimul Dumitru Octav Sargețiu, care din 1945, an când e și primit în Societatea Scriitorilor Români la propunerea lui N.D. Cocea, devine nume oficial. A colaborat și la „Ancheta”, „Bugeacul”, „Convorbiri literare”, „Curierul”, „Curentul literar”, „Datina”, „Familia”, „Gazeta Transilvaniei”, „Gândirea”, „Gorjanul”, „Iconar”, „Itinerar”, „Izvorașul”, „Însemnări ieșene”, „Munca literară”, „Opaițul satelor”, „Orientări”, „Pagini basarabene”, „Pământul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista franco-română”, „Tomis”, „Tribuna” (Călărași), „Universuil literar”, „Viața literară”, „Viața românească”, „Zorile”. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
, Vladimir (10.VIII.1910, Bolgrad - 20.VII.1966, București), poet. Este fiul Varvarei și al lui Hristofor Cavarnali. Se afirmă într-un context literar favorabil, publicându-și poeziile în revista „Bugeacul” din Bolgrad și în „Viața Basarabiei” din Chișinău. Mai colaborează la „Moldavia”, unde este și redactor, la „Poetul”, „Itinerar”, „Front literar”, „Curentul literar”, „Festival” ș.a. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor din Basarabia. După al doilea război mondial lucrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
1938; Povoljanca, Bălți, 1938; Spre Golgota, Bălți, 1939; Crizantema de la frontieră, Chișinău, 1942; Probujdenie..., Odessa, 1942; ed. București, 1943. Repere bibliografice: Teodor Iovu, Alexandru Tambur, „Ofensiva”, 1935, 2; Lotis Dolenga, [Alexandru Tambur], „Glasul Moldovei”, 1937, 62-63; Iacob Slavov, „Spre Golgota”, „Bugeacul”, 1939, 1-2; Leonid Zemba, „Spre Golgota”, „Itinerar”, 1939, 6-7; Petre Ștefănucă, Alexandru Tambur, VBA, 1940, 1; D.P. [Dimitrie Păcurariu], „Crizantema de la frontieră”, VAA, 1942, 358; Iorgu Tudor, Mișcarea culturală-socială în Basarabia după Unire, București, 1976, 27, 61, 180; Eugen Holban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290046_a_291375]
-
absolvit în 1935 Liceul „Regele Carol al II-lea” din Bolgrad. Debutează în „Familia noastră”, revista elevilor de la liceul bolgrădean, pe care o înființează în 1935 și o conduce împreună cu Vladimir Cavarnali. Este unul dintre animatorii mișcării culturale române în Bugeac, unde fondează revista „Bugeacul”, fiind, un timp, prim-redactor (1935-1936). Colaborează la „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Generația nouă”, „Poetul”, „Moldavia” ș.a. A tipărit două volume de versuri: Poezii (1937), carte confiscată de autorități ca fiind subversivă, și Poezii (1940). I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
Regele Carol al II-lea” din Bolgrad. Debutează în „Familia noastră”, revista elevilor de la liceul bolgrădean, pe care o înființează în 1935 și o conduce împreună cu Vladimir Cavarnali. Este unul dintre animatorii mișcării culturale române în Bugeac, unde fondează revista „Bugeacul”, fiind, un timp, prim-redactor (1935-1936). Colaborează la „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Generația nouă”, „Poetul”, „Moldavia” ș.a. A tipărit două volume de versuri: Poezii (1937), carte confiscată de autorități ca fiind subversivă, și Poezii (1940). I s-a acordat Premiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
1968). N. face parte din familia poeților basarabeni profund marcați de versul nostalgic al lui Serghei Esenin, din care preia motive, imagini și tonalități, afinitate explicabilă în primul rând prin aceeași obsesie a meleagurilor natale. Lirica lui evocă elegiac priveliștile Bugeacului cu stepa și orășelul de provincie, cu succesiunea anotimpurilor. Viziunea, imaginile și stările sufletești se sincronizează în linii mari cu cele ale poeziei basarabene din anii ’30 ai secolului trecut: dezrădăcinarea, singurătatea, neîmplinirile, setea de ducă, deznădejdea, alături de iubirea pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288421_a_289750]
-
Frecăței, regiunea Odesa și doamnei Eugenia Gârbea din satul Etulia, raionul Vulcănești. Le înștiințăm pe această cale că așteptăm știri din viața culturală a localităților în care se află. Vom fi bucuroși să publicăm articolele primite de pe meleagurile însorite ale Bugeacului.
Curierul „Ginta latină” by Fundația „Ginta latină” () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2334]
-
origine aromână, fondator al zootehniei științifice românești. Victor Macarevici Pe urmele unui... surâs, București, Editura ProTransilvania, 64 p. Convingătoare selecție de epigrame, precum și de piese "trecând de patru versuri", între care consistente rondeluri, precum și o nostalgică imagine a "salcâmului din Bugeac". Adina Enăchescu Iubire neterminată, București, Editura Societății Scriitorilor Români, 2004, 68 p. Versificații autobiografice. Elena Călugăru Baciu Aripă frântă. Roman..., București, Editura Amurg Sentimental, 2004, 248 p. Text cu percepții turistice. Ioan RĂDUCEA Metaliteratura. Analele Facultății de filologie a Universității
Curierul „Ginta latină” by Gligor Popi () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2351]
-
un cărucior, camarad ucis de fasciști, ca și soția lui. Unchiul din Paris se întoarce definitiv acasă, cu mâinile aproape goale, rudele îl copleșesc, își caută foștii prieteni, vizitează meleagurile natale, însoțit de nepotul medicinist cu mașina. Călătoria prin raionul Bugeac echivalează cu recuperarea simbolică a propriului trecut. Ironia e că unchiul din Paris admiră sincer realizările socialismului la Chișinău sau în împrejurimi: bulevardele noi, terenurile de sport, campusul universitar, filarmonica, fermele (care sunt de fapt colhozuri), livezile - în timp ce basarabenii își
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
trei elemente să poată fi precizată (dar toponimia și sursele arată că Românii erau majoritari de-a lungul Dunării, Grecii de-a lungul mării, iar Bulgarii în interior ; tot din interiorul Dobrogei se trag și Găgăuzii, înainte de strămutarea lor în Bugeac în 1812-16). Transilvania începe a fi menționată ca formațiune politică (anume ca Voievodat) în prima jumătate a secolului XII. În a doua jumătate a secolului XII și în primul pătrar al secolului XIII se încheie cucerirea Transilvaniei de către regatul feudal
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
Chilia, Ceatea-Albă) la rândul lor împărțite în "Ocoluri" mai mici. Partea Țarii de Jos situată de-a lungul malurilor Dunării și mării se numea "Basarabia", fiindca aparținuse inițial Țării Românești, condusa de dinastia Basarabilor. Turcii au denumit această regiune "Buçak" (Bugeac). Din 1775 (anexarea de către Austria a regiunii de nord-vest, de atunci denumită "Bucovina") și mai ales din 1812 (anexarea de către Rusia a jumătății de la est de Prut, de atunci denumită "Basarabia"), teritoriul principatului Moldovei se compune din: ("„Valahia”" sau "„Vlahia
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
(de asemenea Sasîk, Conduc sau Sărata, în , în ) este un liman maritim sărat din Bugeac, pe teritoriul de azi al Raionului Tatarbunar din regiunea Odesa, în Ucraina. În anul 1996, limanul Sasic (Sasîk) a fost înscris pe lista zonelor umede de importanță internațională a Convenției de la Ramsar (1971). În 1998, suprafața protejată a fost extinsă
Limanul Sasic () [Corola-website/Science/308582_a_309911]
-
a ne apară această realizare a Mișcării de Eliberare și de Renaștere Națională. Gabriel Teodor Gherasim: De la politicieni din Găgăuzia, care s-au născut și trăiesc în Moldova, dar vorbesc numai rusește, pînă la ucrainienii din Bucovina de Nord și Bugeac, diverse autorități au continuat să publice cărți și să creeze matricole școlare unde limba română și “limba moldoveneasca” erau considerate limbi diferite, iar vorbitorii lor - drept “popoare diferite”. În ce măsură decizia Curții Supreme de la Chișinău poate obligă universalitatea limbii românești în
Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
mai ales stiindu-se ce scopuri ascunse au actualii guvernanți, care spun una și fac altă. Gabriel Teodor Gherasim: În ciuda deportărilor din perioadele țariste, comuniste și “democrate” (a la Puțin, în Transnistria) a deznaționalizării românești din Basarabia/ Bucovina de Nord, Bugeac și a introducerii constant de coloniști rusofoni, supraviețuitorii victimelor deportărilor și ale persecuțiilor antiromânești, făcute de Rusia între Nistru și Prut, sau ridicat la înălțimea înaintașilor, prin culminarea legiferării limbii române, ca să revină în Basarabia la ea...acasă (că și
Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
infern guvernat de Rusia, punând la cale cele mai cumplite încercări pentru o românitate nefericită și fără speranță. Nicolae Iorga străbate ținuturile Basarabiei de la nord la sud, ca pe adevărate bolgii ale infernului: Hotinul, Bălțile, Soroca, Chișinăul, Tighina (sau Benderul), Bugeacul. Suntem preveniți asupra acestui tip de lectură din finalul cărții-surori despre Bucovina, unde se spune în final: După lanțurile de aur, voi vedea lanțurile de fier, după conruperea gândului, uciderea lui! Spre Basarabia întunerecului și a robiei!" Volumul Neamul romănesc
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
se ridica părul măciucă. Ațâțată, curioasă, lumea - cu mic, cu mare -, se cățăra pe garduri și prin pomii de la stradă sau ieșea buluc la porți, cu gura căscată și ochii zgâiți cât luna plină care taman răsărise peste dealul dinspre Bugeac, să nu-l scape. Neam de neamul lor nu trăiseră și nu văzuseră așa ceva. Cu inimile fără să le mai dea ascultare și genunchii tremurând, halucinați de-a binelea, și-au scuipat în sân și și-au făcut mărunt cruce
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
mai ajung. Cum am rămas pe malul înalt, nici nu mai știu. Atâta știu, că totul mi se părea târziu Și pentru mine, totul a fost doar începutul. Eram la Prut, spre seară, eram doar eu și Prutul. Încolo, Basarabii, Bugeacuri, Bucovine, Și maluri după maluri se prăbușeau în mine. Un clopot, peste ape, mai stins și tot mai rar Înfiora tăcerea de peisaj lunar. Am stat într-o visare nici nu știu câte ore Cătând, prin ceața rară, la satul lui Grigore
Elegie la Prut by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/3132_a_4457]
-
Nord și Sud, devine și mai accentuată. Dovadă avem faptul că în „Condica Liuzilor”de la 1803, satele de lângă Huși, Novacii și Cârligații, ca și Murgenii, de din jos de pe Elan, aveau mulți bulgari, iar drept completare, în „Recensământul bulgarilor din Bugeac, alcătuit în luna Octomvrie anul 1811”, satele Peicanii și Popenii, tot de pe Elan, sunt trecute ca având, primul 98 și al doilea 21 locuitori Bulgari. Tot privitor la sporirea elementului bulgăresc la Huși, în acest timp, avem și informația din
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Conțești. Eu îmi iau lăutarii cu mine pe unde merg și-mi cântă ca pe vremuri, cu strigături, pe stânga, pe dreapta, înainte, înapoi... La noi se dansează din bătrâni: hore sărite, hore strigate, cu bătăi, cum este Cârligul sau Bugeacul, Balta, Mocăncuța care-i adusă de ciobanii din zona Sibiului. Conțești este la interferența cu Oltenia. Dansurile noastre se asimilează cu ustemele oltenești iuți. Am studiat doi ani la Școala Populară de Artă, am fost și instructor coregraf...” “Primul hectar
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]