849 matches
-
mov sclipind jucăuș. În micul luminiș de dincolo, o quarcă drăguță stătea bosumflată, pipăindu-și cucuiul care-i creștea Între codițele În care avea strâns părul roșiatic. Cu ea mă ciocnisem, așadar. Părinții ei stăteau alături, Întinși pe iarbă, Încă buimaci. — Mi-ai spart capul, a zis ea, ridicându-și spre mine ochii negri ca molecula de carbon, cu străluciri de cadmiu. Cu viteza asta se merge? Ăăă... Îmi pare rău... am spus, cred că.... — Hei, fiule, ce se-ntâmplă? Ai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de Întuneric, apoi, după o secundă, dispăreau brusc, lăsând loc unui alb imaculat. Am apucat-o de mână, trăgând-o spre ușă. — Trebuie să fugim! Repede! A-nceput să șteargă textul! Am ieșit alergând spre lift, sărind peste trupul namilei buimace. Cu piciorul, am aruncat lestul peste bord și-am Început coborârea. Jos, În stradă, toată lumea era liniștită. Nu se Întâmpla deloc ca În filmele apocaliptice, când o ciupercă de fum se Înălța deasupra orașului sau un val imens ridica În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ușa din dreapta și ceri să-ți puie ștampila.” În povestire urma ceva nedeslușit apoi glasurile se pierdură. Din nou, pe o pală de vînt, sosiră cu putere și mai mare. Mergînd de a hoarța prin noroi, un flăcău cu privirile buimace traversa șoseaua. Bucuros, unul din glasuri îl strigă: - Ce-i, Petrache, ai căzut? - Noah! - Te-ai îmbătat, măi!... Încă nu contenise ploaia cînd s-a lăsat întunericul. După ce a șters cu ziar funinginea de pe steclă, lelea Ghența mi-a adus
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pentru acea femeie. Mă iubise năvalnic o jumătate de an, ca să mă părăsească, vezi Doamne: ființă pasională!, Într-o singură zi. Fusesem un amor dulceag, de consolare? Habar n-aveam ce se Întâmplase. De aceea am și rămas multă vreme buimac, incapabil să mi-o doresc Înapoi, incapabil de dorință În general. Nu Înțelesesem nimic. Nici nu știam dacă era cazul să sufăr, dar eram totuși al naibii de suferind. Sufeream consecințele, cum ar veni. Nu mai puteam să fut, nu mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-i era greu să-și audă vocea și să și Înțeleagă ceva, poate fiindcă spera că e doar o scenă mai aiurea, că până la urmă tot Între coapsele fetei primarului o să se ostenească el. Totuși, Încheindu-și lectura și privind buimac fețele roșii de hohot ale tovarășilor, a Înțeles. S-a rușinat, s-a necăjit și, peste câteva ceasuri, s-a Înfuriat de-a binelea. A adunat Încă doi gealați și l-a pândit pe Leac. Ăsta se Întorcea cu oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
băgat și l-a scos pe unde-a putut. Cătă a negat totul, bineînțeles. Cât despre anunțurile din mica publicitate, reacția la ele, chiar dacă de mai mică amploare, a fost Încă un motiv de amuzament. Nu ne sunau mulți, dar buimaci. Aveam deci cititori. Însă mai Întâi, până să ne sune cineva, emoția era legată de apariția publicațiilor. Spunea Cătă că parcă nici după ce-i apăruse cartea și trimisese exemplare pentru cronici nu aștepta cu atâta Înfrigurare să vadă revistele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Însă trebuia să urmărim cursa cu un aer nepăsător (superior, dacă ne ieșea), să stăm tolăniți pe banchetă și să vorbim la telefon, să mimăm de fapt, spunând toți același lucru, povestind același film, Taxi Driver. De Niro era foarte buimac la Început, din cauza Vietnamului, cam obosită chestia asta, În anii ăia Încă nu era. Suferea de insomnie, de aia s-a făcut taximetrist, ca să n-o ia razna și mai rău. Halal alegere, mai bine se făcea măcelar, da’ așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
știu dacă era cu putință să-l Înțeleagă lumea totdeauna. Acum, dacă intra cineva care-i confunda librăria cu o papetărie, avea răspunsuri pregătite. Cea mai amuzantă scenă pe care o producea era următoarea: când era Întrebat de câte un buimac dacă ține felicitări, se ridica de la birou, Îl lua pe client de mână, i-o strângea scuturând-o bărbătește a salut și-i zicea, cu fața toată zâmbet: Da! Felicitări! Felicitări! Vă felicit, stimate domn! Cristina participa mai puțin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
PLANULUI Fusese Încă o lovitură pentru mine Întâlnirea asta, nu că nu mi-aș fi putut-o imagina, eram expert În asemenea fantazări dramatice, dar n-aș fi crezut c-am să fac chiar atât de greu față. Eram terminat, buimac și fără chef, la vilă nu-mi mai găseam locul, la plajă mi-era teamă să mă mai duc. Mă cam scoteau toți din sărite, Sorin, cu fericirea lui casnică, bucolică, Cristina, cu menajul ei obscen, Florin, fiindcă devenise atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rolurile din fantezia cu masajul, Încercată mai Întâi cu Laura. Andreea s-a supus, poate ca să-i mai treacă vremea până venim noi, poate ca să-i câștige Încrederea. Fac presupunerile astea până apuc să-i văd și fața. E răvășită, buimacă, ochii ei mijiți nu mă deslușesc Încă din penumbră, părul Îi cade pe obraji. Zâmbește duios, cu buze roșii, probabil fierbinți, ar fi o icoană frumoasă a dimineții de după, cu obrazul văpaie, aproape portocaliu. - Ei, ați venit? Bine-ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în politețuri din alte vremi. Scăfârlia îngustă și gălbicioasă a lui Caropol. Subțiatul surâs al lui Lucian. Privirea înceată a lui Manole. Ușa s-ar putea deschide în orice clipă ; nu, n-ar dori încă să-i revadă pe nici unul, buimaci, după duminică, întârziind adaptarea. Îi revede, se revede între ei, înlănțuiți, inseparabili, în gâfâitul clipei. Bonoma eleganță a lui Storck, grația orien tală în care se refugiază Mina, efigia de consul a răbdăto rului Ropcea. Urâțenie ? Doar chipul Verei merita
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
țintuia În loc. Era ditamai lemnul, mare și greu, dar dacă mă rostogoleam pe spate, puteam să-l salt de jos. Asta am și făcut și l-am prăvălit apoi, cât era de greu, peste pășitorii păzitorului. - Câine! icni el și, buimac, se trase Îndărăt. Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai sulița sprijinită de o piatră la intrare, dar se răzgândi și se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răsări În urma noastră, dintre două vâltori. Era purtat de spume - of, of, nu mai putea să scape din volbură și călca apa Îngrozit, la o aruncătură de băț Îndărătul nostru. Încerca din răsputeri să ne ajungă dar, din rarele vorbe buimace pe care le rostea În minte, mi-am dat seama că nu mai voia să pună mâna pe noi. Simțea cum Îl Învăluia Umbra, atâta tot. Se afundă sub spume. Răsări din nou și ne făcu semn, de parcă am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În vâltoare. În trecere, l-am izbit cu genunchiul În gură, fărâmându-i dinții. Încă horcăia când, un pietroi colțuros mă plesni În frunte, iar sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu-mi ochii. M-am trezit că merg buimac, Într-o parte. M-am șters pe față, dar sângele tot Îmi năpădea ochii, Împiedicându-mă să văd. Cineva Îmi trase o bâtă În spinare dar, În clipa următoare, auzii un strigăt de moarte și lovitura care altminteri m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uită-te mai bine, protestează timid culturistul începător cu cap pătrat, de intelectual. Cee mă! mai deschizi și gura pe deasupra, băi căcat cu ochi! și pac un pumn în burtă și pac un șut năprasnic în figură. Hoțul se clatină buimac. I s-au întunecat cerurile. Visează... Stripăru’ deschide portofelul drag și regăsit: înăuntru ceva bani, franci francezi, și niște acte. Actele hoțului. Nimic de-al lui. Hait! dacă se uită mai bine vede că portofelul are în interior o dungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de dezastre. Dacă tot se lăsau mituiți colegii lui, el ce rost avea s-o facă pe deșteptu’? Ăsta era reproșul cel mai frecvent când se întorcea acasă pe trei cărări. M-a izbit și imaginea Sabinei: se îngrășase, părea buimacă și nu-și „mai trăsese mustața”. În două zile avuseseră loc o mulțime de transformări. Am stat și eu vreo două ore la priveghi, apoi m-am retras cu ea în dormitor. Prin ușa de lemn masiv răzbătea ciocnitul paharelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până la piept în apa gheață. Voise să se sinucidă. Altădată o durea capul îngrozitor și îl trezise cu un telefon la patru dimineața. Dacă o iubea, să-i aducă un pin pitic, argintiu, așa cum văzuseră ei la Techirghiol. Îndrăgostitul sărise buimac în Dacia lui taică-său și peste trei ore era la ea la ușă cu copăcelul dorit, smuls din rădăcini. Părinții ei se cruciseră. Când se supăra pe viață, dispărea la mănăstiri. Cel mai des se refugia la Frăsinei. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țuica mai tare! — Io, bre, să-io sară ochii... — Ai, mă, nu te mai jura, nu vezi că miroase a mămăligă arsă? Cei de pe margine râd. Al dracu’, moș Anton, pe toate le știe! Gavrilă intră și el cu figura Încă buimacă de somn, dar suficient de montată pentru ca toți să-i observe și furia. — Ce-i mă Tudore, tu-ți paștele mă-ti, vrei să-mi strici cazanul? Îi arde imediat două palme seci numitului Tudor, care-i totuși mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apă pe foc și ia o cârpă să desfacă țeava fierbinte de cupru din lăcașul ei de deasupra cazanului. Aburi tari de alcool se răspândesc prin Încăpere și afară, unde șoferul ambulanței Îi simte și el și se trezește. Apare buimac În ușă și nu Înțelege de ce proprietarul cazanului toarnă apă rece cu furtunul pe boasca abia dată În fiert. Tudor Îl lovește când iese pe ușă Înjurând și șoferul Îl Întreabă jovial: — Ce-ai, bre, nea Tudore? Popescu iese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
această ofertă. Se pare că în izolarea în care trăia de mult timp în ospiciul Hatchjaw-Bassett pentru nebuni activi, domnișoarei Winshaw, pe atunci în vârstă de șaptezeci și șase de ani și mai țăcănită ca oricând, îi intrase în capul buimac ideea că era momentul să fie înfățișată lumii istoria glorioasei ei familii. Confruntată cu opoziția implacabilă a rudelor ei și bazându-se doar pe propriile resurse financiare nicidecum neglijabile, înființase în acest scop o fundație și își asigurase serviciile editurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
somnul. Ultimele ore dinaintea zorilor mă găseau treaz, ascultând istovit zumzetul intermitent care, la Londra cel puțin, se aproapie cel mai mult de ceea se poate numi liniște. ...La silence va plus vite à reculons. Trois fois... Mintea mea era buimacă și incoerentă, repetând fără noimă conversații pe jumătate uitate, amintiri neplăcute și angoase exagerate. Când vă încremenesc gândurile într-un asemenea tipar, devine în curând evident că pentru a scăpa de ele, singura soluție este să te dai jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tot timpul la o persoană pe care o cheamă Kenneth. Deși asta ar explica măcar de ce tu și Joan n-ați fost niciodată împreună. Se dădu jos din pat și porni spre ușă. Michael se ridică în capul oaselor, încă buimac de somn și spuse pierdut în gânduri: — Unde te duci acum? La toaletă, dacă îmi permiți. — Nu, în general... După ce se termină toate astea. Phoebe ridică din umeri. — Nu știu: înapoi, la Leeds, poate. În orice caz, nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca pieptul turturelei ce trage caleașca Afroditei. Și pe șoseaua Cățelu, vine încet dar sigur, hârâind ca naiba și împroșcând fum negru, un autobuz lătăreț, roșu. La fiecare stație, se oprește. Culege astfel una, două, trei, cinci stații de călători buimaci, înghețați tun, învălmășiți prin fum, cel negru de ulei și motorină, cel alb de apă, din pieptul autobuzului și al lor. Cei din stația Emisferei îl zăresc de departe: strada e largă, pustie, dreaptă, dar farurile rotunde par că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sabie și baionetă a Rusiei, alături de Crimeia și Olea kov. .. Ceva mai devreme, în războiul ruso-turc din 1768-1774, sosit pe pământ românesc, același Suvorov trimis să ne elibereze de turci, avea drept scop să ne sub juge rușilor. Numai că, buimac de băutură, se salvează în ultima clip ă... Dar beția lui Suvorov n-a însemnat potolirea poftelor rusești. Tratatul de la Kuciuk-Kaynargi din 1774 și pacea încheiată la Huși-Iași, le a asigurat rușilor nu numai controlul la Marea Neagră, ci le a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
tanc și a strivit sub lanțurile ascuțite cuțite înfipte în gol, în aer și ape, parcă zburau și arau întregul pământ. Dar au semănat grâu. Să așteptăm să încolțească, să crească. Pâinea să nu mai fie săracă. M-am trezit buimac, de atâta spaimă că vom muri toți credincioșii în biserici, în casele de rugăciuni, în temple, vor veni alții cu alte exemple de vise: strânse, încătușate, răzbunătoare pe fecioarele dezmățate, le-au dus din porturile de la mare. Ce se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]