6,806 matches
-
un medic. Nu știe cum, dar speră că va reuși să convingă vreunul, ducându-se după Paști la cea mai apropiată policlinică. -Bună dimineața, fluture transparent, astăzi sunt Floriile. Ce să vă dea de mânare, servitorul dumneavoastră devotat? Cu ce bunătăți ale pământului să vă desfete papilele gustative? Vreți pești la proțap? Supă de nucă de cocos? Mușuroi de furnici, stropit cu sos de usturoi? Tort de frăguțe, cu blat de bezea? Kawabata râde. Un râs stins, chinuit, care-i luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de spus. Kawabata era unic. Era dăruit de Dumnezeu. Știa să primească, mai ales cuvintele, cu o extraordinară voluptate, era fascinat de ele, le absorbea, și avea o sfințenie a ascultatului pe care n-am mai Întâlnit-o la nimeni. Bunătatea și firea lui copilăroasă l-au mântuit de toate păcatele trecute. Nu era lacom, nu era violent, nu mințea, nu fura, nu mi-a cerut niciodată nimic. Până și În cerșit avea bun simț și măsură. Iubea copiii din ghetou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai pot vedea o eșarfă colorată din mătase fără să mă gândesc la Palmer; obiectul ăsta a ajuns să aibă în el ceva ce-mi amintește invariabil de Palmer. Palmer transmite o impresie de blândețe și căldură, aproape chiar de bunătate, în atât de mare măsură bunele maniere au dobândit la el aerul de virtute majoră. Este, de asemenea, o persoană foarte cultivată. Eu, și nu Antonia, am fost cel care l-am „descoperit” pe Palmer și pentru o bună bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Acest „fără resentimente” mie mi se pare o formulă cam obscenă, zise Georgie. Și te suspectez de intenția de a-i ține pe Palmer și Antonia în puterea ta jucând rolul soțului virtuos și năpăstuit. Dar poate că îți subestimez bunătatea! — Cum să fie ei în puterea mea?! am exclamat. Eu sunt în puterea lor, se pare. Nu, totul e mult mai simplu. Vreau să duc lucrurile la bun sfârșit fără alte complicații. Dacă Antonia ar afla, și-ar dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a destinului meu viitor, mi-am dat seama că nu o doresc. Îi eram profund recunoscător. Acum mi-am dat seama că ar fi fost absurd ca Georgie, fiind cea care era, să reacționeze diferit, cu mai puțină blândețe și bunătate și înțelepciune. Probabil că, nefiind în stare să judec rațional din pricina fricii, îmi făcusem griji în privința lui Georgie. Mă temusem că mă va persecuta cu dragostea ei, că-mi va cere să-mi țin promisiunile făcute numai pe jumătate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
definitiv: în loc să destrame împletitura sentimentelor mele pentru Georgie, o asemenea eliberare ar face iubirea mea pentru ea mai puternică, mai pură decât orice sentiment trăit vreodată. Recunoștința față de ea îmi umplu sufletul, recunoștința pentru loialitatea ei, pentru înțelepciunea ei, pentru bunătatea ce mi-o arătase. — Ah, cum mă mai urăști în clipa asta! rosti Georgie. Mă privea încă de sus, cu toată intensitatea, vrând parcă să-mi smulgă din creier gândurile. Dac-ai ști cât de mult greșești! i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
chiar, sosirea ta l-a pecetluit ca atare. Dar oricum ar fi fost sfârșitul. Dacă n-aș fi apărut eu poate că totuși ar mai fi existat o continuare? — Nu, așa cum ți-am spus, nu, răspunse Palmer iritat. Martin, ai bunătatea să înțelegi ce spun în cuvinte simple. Nu știu în ce măsură pot să te cred, am spus. Nu-ți spun asta ca să te persecut, ci doar să arăt cum stau lucrurile. Și nu știu ce am să fac. Pot doar să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
O să fie mai simplu pentru comercianți. Mă bucur că te păstrăm în sânul familiei. Antonia râse binevoitor. Ah, dragul meu, te cunosc atât de bine! Iubitul meu cu limba asuțită! Sunt profund mișcată când văd cum încerci să-ți ascunzi bunătatea sub replici tăioase! — Deci eu rămân să joc în continuare același rol, nu-i așa? Nu pot fi altceva decât îngerul îndurării și al luminii. — Martin, bunătatea ta e mai puternică decât tine, spuse Antonia. Nici dacă ai vrea, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu limba asuțită! Sunt profund mișcată când văd cum încerci să-ți ascunzi bunătatea sub replici tăioase! — Deci eu rămân să joc în continuare același rol, nu-i așa? Nu pot fi altceva decât îngerul îndurării și al luminii. — Martin, bunătatea ta e mai puternică decât tine, spuse Antonia. Nici dacă ai vrea, n-ai izbuti să fii rău. Ai un caracter mult mai frumos decât fratele tău. Doamne, ce mult te iubesc! Mă îmbrățișă cu un gest teatral, ridicând puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tragedie și bine-nțeles că de-atunci n-a mai pus în gură nimic care să semene măcar cu un homar. Și nu vrea să pun nici eu. Chiar așa. Să nu mănânc așa ceva, dacă-mi cunosc interesul. — Sunt destule bunătăți pe lumea asta, Alex, chiar și fără homarii ăia de la care riști să rămâi cu mâinile paralizate pe viață. Uf! Câte nemulțumiri n-am adunat! Câtă ură n-am strâns fără măcar să-mi dau seama! De vină să fie procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spatule, mămico. Închipuie-ți cam ce simt eu pentru tine! Apropo de-acest mic moment vesel, îmi vin în minte vremurile când încă eram, în mare măsură, puradelul lui mămica, amușinătorul miresmelor răspândite de trupul ei și sclavul absolut al bunătăților ei, al kugelului 1 și grivenilor 2 și kihelehelor 3 - la noi în bloc a avut loc o sinucidere. Un băiat de cincisprezece ani, pe nume Ronald Nimkin, care fusese proclamat de femeile din bloc „un al doilea José Iturbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apretată gigea. Știi ce scria? Ghici. Ultimul mesaj al lui Ronald pentru mămica lui? Hai, ghici. Te-a căutat doamna Blumenthal. Te roagă să aduci regulamentul de mah-jong la partida de diseară. Ronald Ei, cum ți se pare treaba asta, bunătatea asta manifestată până la ultima suflare? Cum ți se pare treaba asta la un băiat bun, grijuliu, un băiat mărinimos și curtenitor și bine crescut, un băiețel evreu simpatic, de care nimeni, în veci, n-ar avea motiv să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în care a încercat să vândă polițe de asigurare pe viață unor negri ce nici măcar nu-s siguri că sunt vii, se întoarce acasă la o soție isterică și la un copil metamorfozat - pentru că ce-oi fi făcut eu, întruchiparea bunătății pe pământ? Incredibil, de necrezut, dar fie i-am tras una la țurloaie, fie am mușcat-o. Nu vreau să aducă a lăudăroșenie, dar cred c-au fost și una, și alta. De ce, vrea ea să afle lăsându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pot nici acum. Ce este mai puțin nedrept, să ai o slujbă care-ți cere să recurgi la numai trei cuvinte, sau una care-ți cere trei sute de mii? Într-o seară, după ce am trecut pe la tejghea ca să-mi iau bunătățile - preferința mea se îndrepta, invariabil, către suc -, mi-am dus tava la masa unde îmi plăcea mie să stau și am găsit toate cele patru scaune libere: era un fapt neobișnuit, dar toată ziua fusese vânt și ploaie și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu exagerăm. Scumpa mea, ești atât de amabilă și de bună! Să știți că sunt. Ea vorbi cu o undă de vulgaritate care ruină pentru moment viziunea domnișoarei Warren. Coral Musker spuse cu aviditate: — Lăsați la o parte chestia cu bunătatea. Mai spuneți-mi o dată cum că sunt drăguță. Mabel Warren se arătă de acord cu totală convingere: — Scumpa mea, ești superbă! Uluitoarea aviditate cu care o privi fata era mișcătoare și prin Întunecimea urbană a minții lui Mabel Warren trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că nu-i plac etichetele: — Sunt un comunist. Brusc, ea exclamă: — Cum? Cum? Îl privi plină de teamă, incapabilă să ascundă faptul că i se zdruncinase Încrederea În singurul bărbat capabil și dispus s-o ajute, În afară de Myatt. Chiar și bunătatea de care dăduse dovadă față de ea În tren i se păru acum suspectă. Se duse la bancă și se așeză cât de departe putu de german. — Mi-ar lua prea mult timp să-ți explic de ce, spuse Czinner. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Czinner. El Își putea da seama, după expresia ofițerului mai grăsuliu, că mascarada era pe terminate, pentru că acesta Încetase să mai acorde vreo atenție Întrebărilor. Dădea din cap și sughița fără Încetare. Colonelul Hartep păstra aparențele de justiție dintr-o bunătate genuină. Nu avea scrupule, dar nici nu voia să chinuiască omul inutil. Dacă ar fi fost posibil, i-ar fi lăsat doctorului Czinner câteva firimituri de speranță până la sfârșit. Maiorul Petkovici avea permanent obiecții. Știa la fel de bine ca oricare altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și ea ușa, apoi, cu greu, pe rînd, a dus traistele în bucătărie. Doamne, copilul ăsta-i nebun! a exclamat, desfăcînd baierele traistelor. Maria a găsit-o fericită, trebăluind în jurul mesei pline. O singură dată fata a întrebat de unde atîtea bunătăți, apoi, după ce a mîncat, zărind între timp traistele, s-a retras să învețe, schimbată dintr-o dată, cu ochi răi, de dușmancă. Ea, în aceeași stare de fericire nelămurită, a continuat să se învîrtă prin casă, cu urechea ciulită mereu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să reziști, draga mea, iar dacă va cere ajutor, o să încerc să fac ceva în sensul ăsta. Dar, dacă lucrurile se înrăutățesc, sfatul meu e să-l părăsești. Acestea fiind spuse, plecă. Se întorcea la Burford cu tot felul de bunătăți pe care le luase din West End. Delicatese pe care nu se obosise să i le arate și lui Carol. La două nopți după plecarea ei, Carol se masturbă pentru prima dată. E drept că se gândise la asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să persevereze în căutarea idealului său și a lucrurilor frumoase din viață. Astfel, Su Shi a reușit să-și păstreze integritatea și, totodată, să facă față loviturilor nemiloase primite de la semenii săi. Temperamentul lui Su Shi era caracterizat prin franchețe, bunătate sufletească și eleganță în comportament, dar în același timp era plin de vioiciune, un om care spunea răspicat lucrurilor pe nume. Tocmai datorită unei astfel de personalități și a spiritualității sale, a fost admirat și prețuit de cărturarii chinezi din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca să scape de o năpastă ce s-a abătut asupra ei, s-a refugiat și adăpostit un timp acasă la cărturarul Wang Taichang. Acum, Xiao Cui a venit sub înfățișarea unei fete frumoase în familia Wang, tocmai pentru a răsplăti bunătatea pe care i-o arătase în trecut mamei ei. Pe lângă vulpișoarele de o frumusețe orbitoare, sunt și unele mai puțin frumoase, chiar urâte. Dar și acestea sunt de treabă și au inima de aur. În povestirea Vulpea urâtă, eroina, întâlnindu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un soi de colocvii pe teme morale unde vorbește mai mult el. Un fute-vânt. Altfel, nimic deosebit, oameni normali, cu păcatele lor veniale. Pentru a fi acceptată în comunitate, Grace dă dovadă de o solicitudine, de o toleranță, de o bunătate împinse la extrem. Această femeie este imaginea nu a ideologului, a propagandistului Iisus, ci a creștinului ideal, așa cum îl conturează textele sfinte, tot așa cum comunismul definea „omul nou”. Grace dă impresia că trăiește simetria bilaterală a ființei umane ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
creștinului ideal, așa cum îl conturează textele sfinte, tot așa cum comunismul definea „omul nou”. Grace dă impresia că trăiește simetria bilaterală a ființei umane ca pe o limitare, dacă ar avea șapte obrazuri, nu două, ar întoarce șase ca să fie lovită. Bunătatea ei supraomenească, fragilitatea, totala lipsă de apărare acționează însă ca un cocteil excitant pentru „blânzii” locuitori ai Orașului Câinilor. În cele două ore și ceva ale filmului, ei se transformă în niște monștri, în niște torționari pe lângă care soldații romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
întotdeauna), o baie cu vitralii și un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din care degustam periodic, un dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu draperii verzi numai bune ca să te țină ascuns cu orele, cu un fotoliu (ca tronul unui rege) din care Uca îmi croșeta tichiuțe și mănuși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prelingă pe obraji. Parcă aș fi preferat altă reacție, și nu să rîdă, dar nu mă deranja prea tare nici asta. Jerry a fost primul scriitor adevărat pe care l-am cunoscut și, trebuie să recunosc că, la Început, În ciuda bunătății lui, am fost dezamăgit. Cum am mai spus, eram Încă foarte burghez, iar viața pe care o ducea el nu era cîtuși de puțin cea pe care credeam că ar trebui să o ducă un scriitor adevărat. În primul rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]