2,586 matches
-
de „sociologia burgheză”. Semnificativ este Însă faptul că Începe să se facă o diferențiere Între sociologie, care pare a nu mai fi taxată global ca „știință burgheză”, și „sociologia burgheză”. În această perioadă sunt paradigmatice două cărți: Gall Erno, Sociologia burgheză În România. Studii critice (1958), și Stela Cernea, Sociologia burgheză contemporană și problema claselor (1962). Numărul publicațiilor cu profil social, unele chiar sociologice, crește rapid de la o medie de 5,7 pe an la 23,6 În perioada 1959-1963. Etapa
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
se facă o diferențiere Între sociologie, care pare a nu mai fi taxată global ca „știință burgheză”, și „sociologia burgheză”. În această perioadă sunt paradigmatice două cărți: Gall Erno, Sociologia burgheză În România. Studii critice (1958), și Stela Cernea, Sociologia burgheză contemporană și problema claselor (1962). Numărul publicațiilor cu profil social, unele chiar sociologice, crește rapid de la o medie de 5,7 pe an la 23,6 În perioada 1959-1963. Etapa a treia: legalizarea sociologiei și explozia cercetărilor empirice - 1965-1973. Contextul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cât și de explicații ale proceselor sociale și generatoare de programe de schimbare. Din acest motiv, era firesc ca ceea ce se producea În Occident cu titlul de „sociologie” să pară marxism-leninismului a fi mai mult o „diversiune ideologică”, o „știință burgheză”. Plasarea marxismului În zona filosofiei/ideologiei, o teorie considerată a conține un adevăr absolut, care exclude celelalte concepții filosofice/ideologii, Îl plasa În afara disputelor științifice, specifice sociologiei. Definirea marxismului ca „filosofie”, și nu „sociologie” a facilitat enorm eliberarea sociologiei de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
produs o deschidere spre cultura și știința occidentale, cu efecte importante asupra sociologiei românești. S-a pornit de la opțiunea ideologică că sociologia noastră este marxistă și românească, ce, spre deosebire de sociologia occidentală, este fundamental științifică. Cu toate deformările produse de ideologia burgheză, sociologia occidentală aduce contribuții importante la dezvoltarea științei, care trebuie asimilate În cadrul sociologiei noastre. În acest context a apărut, Începând cu anii ’60, o schimbare radicală de atitudine față de sociologia occidentală: de la respingere pe motive ideologice la „valorificarea” pe temei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de formare/elaborare Înainte de 1989. Bibliografie Cernea, Stela. (1962). Sociologia burgheză contemporană și problema datelor. Costea, Ștefan, Larionescu, Maria și Ungureanu, Ion. (1983). Sociologia românească contemporană. O perspectivă În sociologia științei. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Erno, Gall. (1958). Sociologia burgheză În România. Studii critice. Larionescu, Maria. (2002). Sociology - Romania. În Max Kaase și Vera Sparschuh (eds.). Three Social Science Disciplines in Central and Eastern Europe. Budapesta, Colegium. Mihu, Achim. (1967). Sociometria. Eseu critic. Ralea, Mihail și Hariton, T. (1962). Sociologia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
conferințe și publicații etc.) În lumea centralși est-europeană. Ca devenire istorică, antropologia socioculturală parcurge astfel drumul de la o scientia illicita sub regimul comunist la o disciplină novatoare și chiar ,,revoluționară”, după 1989. Mai mulți autori evocă Înfierarea antropologiei ca ,,știință burgheză” sau ,,imperialistă” În epoca de supremație ideologică a materialismului istoric (Josef Kandert și P. Skalník, Cehia, Lia Melikishvili, Georgia; vezi și Grażina Kubica, Cehia), situație similară cu statutul de ,,pseudoștiință burgheză și reacționară” a sociologiei În România Între 1948 și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1989. Mai mulți autori evocă Înfierarea antropologiei ca ,,știință burgheză” sau ,,imperialistă” În epoca de supremație ideologică a materialismului istoric (Josef Kandert și P. Skalník, Cehia, Lia Melikishvili, Georgia; vezi și Grażina Kubica, Cehia), situație similară cu statutul de ,,pseudoștiință burgheză și reacționară” a sociologiei În România Între 1948 și 1965 (cf. Gheorghiță Geană). În postcomunism, În schimb, antropologia este proclamată (ca În Ungaria, cf. László Kürti) a fi o ,,știință democratică”, venită din afara lumii academice centralși est-europene, sau chiar exaltată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Concluzia principală a acestei cărți, poate neașteptată, Însă demonstrată astfel ,,la nivel regional”, este că Întârzierea introducerii sau recunoașterii academice a antropologiei socioculturale În Europa Centrală și Răsăriteană reflectă procesele sociopolitice din regiune, dinainte și de după 1989. Denunțată ca ,,știință burgheză” sub comunism și opusă astfel materialismului istoric profesat oficial, antropologia intră volens nolens Într-un joc ideologic și În niște raporturi de putere Încă active (după toate probabilitățile) și În prezent. Situarea periferică a disciplinei pe ansamblul specializărilor academice centralși
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din parcursul vieții lor (Attias-Donfut, Lapierre și Segalen, 1996, 2002). Apartenența socială nu diferențiază În mod semnificativ modelele de educație, cu excepția generațiilor mai Înaintate În vârstă. În cadrul acestora din urmă s-a constat că, În cazul familiilor ce aparțineau păturii burgheze, educația primită de către copii era mai severă decât cea primită de către copiii din familiile populare (sărace) (Attias-Donfut, 2000, 653). Este, după cum afirmă sociologii francezi, de același tip cu evoluția din agricultură, evidențiată În tabelele de mobilitate: tinerii agricultori sunt aproape
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
distanțează de ele. El invocă abundența și consumerismul din societățile dezvoltate odată cu orientările culturale specifice modernismului artistic pentru a demonstra cum etica muncii se erodează încet și sigur în capitalism, iar curentele culturale moderniste, mai ales cele suprarealiste, expun normele burgheze tradiționale unei critici neîncetate și promovează forme de expresie tipice unor abordări iraționaliste sau nihiliste. Aproape tot secolul XX, susține D. Bell, a consacrat opere culturale în literatură, muzică, pictură sau sculptură care, din punct de vedere al expresivității și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
explorării și mai ales a convertirii manifestărilor demonice în surse ale creativității și nonconformismului. Consecința unui astfel de proces este formulată de Bell în termeni radicali: Cred că ne confruntăm cu o răscruce în societatea occidentală. Suntem martorii sfârșitului ideii burgheze - acea perspectivă asupra acțiunii umane și a relațiilor sociale, în special asupra schimbului economic -, care a modelat era modernă în ultimii 200 de ani. Și cred că am atins sfârșitul impulsului creativ și al oscilațiilor ideologice ale modernismului, care, ca
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
asimetriilor de putere și diviziune a muncii”, pentru ca, mai recent, să se insiste asupra „eliminării violenței casnice” și împotriva despărțirii copiilor de părinții ce emigrează pentru muncă și câștig. Unii sunt profund îngrijorați de faptul că armonia casnică a familiei burgheze, monogame, nucleare în constituție și extinsă prin grijile pentru copii și pentru cei mai în vârstă ar fi ajuns să fie înlocuită de o luptă pentru putere și pentru afirmarea egală și reală a bărbaților și femeilor. Alții consideră că
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
familii (consensuale sau chiar homosexuale) multiplică până la sațietate controversele despre familie. Dar nu-i nimic nou sub soare. De la instituirea familiei nucleare pe scena istoriei, nu am dus lipsă nici de anunțuri ale crizei familiei, nici de sanctificarea („sfânta familie burgheză”) sau de demonizarea ei („iadul tinereților noastre”). Familia a continuat să fie simbol al „destinului de gen” și nici o alternativă, oricât de mult a fost căutată, nu a reușit să i se substituie. De altfel, centrarea pe familie sau căutarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
culegere de eseuri și de o altă traducere, din Giuseppe Tucci, apoi de un volum de versuri proprii, Seara cu Dante și alte poeme (1996), ca să revină la operă lui Rudolf Otto. M. recitește lirica bacoviană din perspectiva culegerii Stanțe burgheze, aparținând ultimei perioade de creație a poetului, și identifică acolo elemente și valori ale unei viziuni poetice moderne (prefigurata, totuși, de volumele anterioare), care contrazic teza „talentului declinant” al poetului (afirmata de Vadimir Streinu și susținută sau corectata vag în
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
filozofilor din pustie: „Ce vine mai întâi: mintea sau cuvintele (noûs y grámmata)?” (Vita Antonii, 73). Provocarea este reluată în alți termeni și transmisă tuturor celor furați, ca și subsemnatul, de visul tiranic al stimei de sine sau de nostalgia burgheză după stabilitate. Dobândim aceste „idealuri” prin exaltarea cunoașterii factuale a realității (folosindu-ne de un nomenclator de concepte exacte și de câteva reguli de inferență logică). Idealul pozitivist al cunoașterii - înțeleasă ca act de posesie - este trădat de obsesia filologică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ei sunt pur și simplu des-centrați. Să luăm un caz relativ recent în istoria culturală occidentală. Actorii „excentrici” ai culturii populare - atât de vizibili la Paris (1968) sau Woodstock (1969) - exprimau doar criza provocată de o îndelungată absență. Refuzând noțiunea burgheză de emancipare (adesea îndatorată unei mentalități colonialiste), tinerii excentrici ai deceniului șapte căutau rădăcinile universale ale unei centralități de fapt ontologice. Pasiunea pentru ostentație evocă dezgustul față de repetiția comercială a unei anumite imagini a „sinelui” - vid și vrednic de compătimire
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istoria mari virtuți pedagogice? În România, membrii Școlii Ardelene nu se îndoiau de acest lucru. La sfârșitul secolului XX, în siajul unor penibile catastrofe recente, acest lucru este mai greu de demonstrat. Excelenta educație istorică, filozofică și artistică a elitei burgheze germane nu s-a dovedit a fi o frână în calea entuziasmului gregar și superficial față de ideologia fascistă a lui Hitler. Educația universitară în spiritul valorilor umaniste nu s-a dovedit suficientă pentru a denunța barbaria extremismelor din secolul XX
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
părți din populația Statelor Unite, pentru care educația, asistența medicală mai mult sau mai puțin specializată și alte servicii publice sunt greu accesibile sau de-a dreptul intangibile. Dar, curios, pseudoliberalii americani de stânga, frecvent instalați în posturi bănoase și vieți burgheze (desigur, cu o tentă suplimentară de multiculturalism și postmodernism), deci în existențe foarte puțin deosebite de cele ale capitaliștilor înrăiți, nu atacă realmente (excepțiile sunt rare și cu atât mai onorabile) fundamentele inegalității din lumea lor (atât de frapante pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
gestul spiritual al artei”, care se dovedește în esență o „răstălmăcire a gândului naturei”. În interviuri și în articole, își mărturisește preferința pentru „teatrul creator” și, legat de aceasta, pentru „teatrul sintetic”, blamând „elucubrațiile” avangardei, la fel ca și drama burgheză, străină de „simbol”. A făcut și critică dramatică, de asemenea, „critica criticei dramatice”, mereu cu un filon teoretic, prezent și în contribuțiile de istoria teatrului. O broșură poartă titlul După un veac de teatru românesc (1937), o alta, Organizarea teatrului
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
și muzicale. Aceste propuneri vin să cuprindă la vreme, prin grija Partidului, În cadre materiale solide, frământările și râvna creatorilor noștri, din ce În ce mai rodnică și mai lămurită. O comparație cu realitățile din trecut, cu regimul oamenilor artei și culturii În orânduirea burgheză e izbitoare. Grija statului pentru ei era inexistentă, În viața culturală domnea cea mai deplină anarhie, „arta” aservită, Înfeudată, umilită, „cultura” oamenilor de casă, a lacheilor, „literatura” osanalelor fascisto-monarhice, erau singurele posibile, În timp ce scriitorul sau artistul care refuza situația de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
propuneri au venit și nu puteau veni acum un an sau doi, când clasa muncitoare lupta pentru cucerirea și consolidarea puterii de Stat, când asemenea propuneri nu ar fi putut fi realizabile pentru că ar fi Întâlnit platoșa dușmăniei și ignoranței burgheze din aparatul de Stat. Corifeii burgheziei, să ne amintim, nu pledau atunci pentru Încurajarea culturii ci pledau pentru inutilitatea oricărui efort În acest domeniu, dată fiind „criza culturii” pe care o descoperiseră! Propunerile C.C. al P.M.R. sunt menite să dea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
resorturi mai complexe decât s-ar crede; altfel totul s-ar fi limitat la angajamente de fațată, nicicând traduse În practică. Ori n-a fost așa. Și mai era un aspect ușor sesizabil: permanenta raportare la trecut, la „odioasa cultură burgheză”, jenant Înnegrită și minimalizată. Această arie a calomniei a fost cântată de aproape toți creatorii vremii, de la știință la arte, și presa stă mărturie; unii au cântat-o plat, alții corect, alții măiastru: cu patos revoluționar și talent. În această
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu simplul și insuficientul elan al voinței de manifestare Într-o lume a „frumosului” În care credeam cu un fanatism cam prea confuz, ne ofeream singuri drept jertfe, drept sacrificați pe altarul nesățios al acelui monstru care se numea societatea burgheză „liberală”, - societate În care Într-adevăr aveai libertatea să fii naiv și să mori de foame cu naivitatea ta, să crezi În „absoluturi” estetice intangibile, dar să nu Îndrăznești a-ți cere dreptul la existența cea de toate zilele! Noi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de argați, cucuiați În munte, moartea-l găsea și fără de punte, poate mai hidoasă, mai neagră, scorojită toată de pelagră». Dan Deșliu Își aduce și el aminte. De «boema» de altădată: viața fără axă și fără țel a artiștilor regimurilor burgheze: «Hei, dulcea boemă de altădată, cu poveștile și taclalele amare lângă o halbă cu două pahareă ĂHei șoșoteală și bârfeală Îndestulată, mărimile cu monoclu și burtă, magnați cu mâna lungă și inima scurtăă». Iar Petru Vintilă Își caută amintirile În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
păstrează numele poate În virtutea inerției vocabularului, compusă din grupuri vioaie de artiști, Într-o fierbere fertilă, adevărați agitatori ai străzii. Boemă nouă, În fond un pseudonim liric al U.T.M - iștilor, fără nuanțe esseniene. Răfuindu-se cu poeții decadenței burgheze, și poate și cu vechile sale tentații, Deșliu aprinde cu cremene „iasca” meșterilor cu «plaivazul» sau astupă «marea trăncăneală» și «vorbăria pudratăă prea Îmbuibată, măcar că-i goală». Concluzia e aceea a unui adolescent hotărâtă să isprăvească și, cu o scurtătură
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]