2,180 matches
-
sa, e singurul lucru pe caretrîntorii nu-l pot căpăta prin munca altora. Rodul muncii de a învăța nu poate fi furat de altul. Acest lucru e natural azi; însă când s-ar putea fura și rodul acestei munci, desigur burghezii ar spune că așa e bine, așa e armonie. 4. La unii, întrebuințarea podoabelor se tălmăcește astfel:neavînd nimica în sine, pun în schimb pe sine. 5. Altruismul nu-i decât egoismul bine înțeles, priincios individului și unui număr cât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stațiuni "balneare" și "climaterice" toată lumea asta, și mai cu seamă femeile. Neavând nici o ocupație și lipsind aici clasa de sus care să-i comprime și să-i pună la locul lor - ca păpușile cu resort când închizi capacul -, acești mici burghezi se simt în adevăr boieri. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultă dintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez de senzații: aci sclav, aci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
suntem ca bulele din recipientul de sticlă? Dar pe de altă parte oamenii exagerează accentele tragice ale propriei condiții. Pun prea mare accent pe certitudinile dezintegrate; ceea ce Înainte era crezut, de Încredere, acum este Încercuit amar În neagră ironie. Negrul burghez respins al stabilității tradus astfel. Și asta e nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
noblețea și apoi gloria universală, și toate astea pentru că au avut parte de ceea ce toți copiii săraci au căpătat de la știința de carte: abecedarul, dicționarul, cărțile de gramatică, clasicii. Până când, avântându-se din mahalale sau din saloanele lor de mici burghezi, au ajuns să se adreseze milioanelor din toată lumea. Aceștia sunt oamenii care impun condițiile, care construiesc discursul, și apoi istoria le urmează cuvintele. Gândiți-vă la războaiele și revoluțiile În care ne-a vârât mâzgăleala. — Presa indiană a fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
anunțau „lichidarea burgheziei”. Moșierimea fusese desființată cu un an înainte, când cu împărțirea pământurilor. Domnul Pavel privea panourile despre burghezie și nu le înțelegea sensul, deoarece, își spunea, fiecare tinde în sine la o asemenea stare; burg înseamnă oraș, iar burghez, om al orașului; ce e rău în asta? Orașul presupune confort, civilizație. Cum adică desființarea burgheziei? Într-un ziar local se scrisese că viitorul va aparține unei „societăți fără clase”. Nu mai înțelegea nimic. Aștepta în secret „reașezarea lucrurilor”, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
creeze probleme. Adoptarea modelului sovietic de construire a socialismului presupunea, între altele, confiscarea sau etatizarea mijloacelor de producție aparținând claselor exploatatoare bancheri, industriași și comercianți -, ca și colectivizarea sau cooperativizarea agriculturii și meșteșugurilor, respectiv, a proprietăților țăranilor și ale micilor burghezi. Cu concursul Uniunii Sovietice, care îi oferise edificarea a 156 obiective industriale, China Populară demarează construcția planificată în 1953, odată cu primul plan cincinal. Așa-zisa transformare socialistă este programată a se înfăptui treptat de-a lungul a 12 ani. Mao
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
instinctul satanic, Lunecau baletistele albe... Serenada muncitorului Eu sunt un monstru pentru voi Urzind un dor de vremuri noi, Și-n lumea voastră-abia încap... Dar am să dau curând la cal. O, dormi adânc, mereu, așa, În vise dulci, hidos burghez, Oftând, palate de-ți lucrez, Eu știu și bine-a dărâma. În noaptea asta, iată, sună O serenadă din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mereu, așa, În vise dulci, hidos burghez, Oftând, palate de-ți lucrez, Eu știu și bine-a dărâma. În noaptea asta, iată, sună O serenadă din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca spre soare În zbor sublim de-aeroplan
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca spre soare În zbor sublim de-aeroplan... Cu vise dulci, burghez tiran: E aurora-ngrozitoare... Pastel - Adio, pică frunza, Și-i galbenă ca tine, - Rămâi, și nu mai plânge, Și uită-mă pe mine. Și s-a pornit iubita Și s-a pierdut în zare - Iar eu în golul toamnei Chemam
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
din suferințe despre care multă vreme nu am știut nimic. Despre vieți frânte atât de umilitor, despre care nu am știut. Sau, când aflam despre ele, eram atât de îndobitocit de cele învățate, atât de speriat de cuvintele dușman, exploatator, burghez, criminal de clasă, încât credeam cu toată convingerea și îndârjirea că bieții acei oameni își meritau soarta. A trebuit să treacă ani peste mine ca să înțeleg - dar cât înțeleg și acum? - că am crescut pe un întins de suferință. Oricâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cumva? Nu, categoric nu. Dar mi se pare că totul se schimbă. Penelope e viața mea și acum se mărită... Știam că se va Întâmpla odată și odată, dar nu credeam că va fi așa de curând. Căsătoria e pentru burghezi. Doar știi asta, Bette. Desigur, asta Îmi readuse În memorie o serie de imagini de la brunch-urile de duminică: Will, Simon, The Essex, eu și paginile duminicale de stil. Pe toată durata mesei disecam nunțile și niciodată nu ezitam să pufnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fără să cunoască secretul, îl știa totuși prin instinct. Crescuse departe de tatăl indiferent, fără suferință, nici sentiment, și acum cu mijloace de simulare și seducție, căutase în el un partizan, un străin aliat ei. De aceea azi atmosfera locului burghez era așa de ciudată: gesturile, vorbele oamenilor acestora mediocri erau așa de stânjenite și tainice. Lucruri nepipăite prevesteau, deviau traiul lor banal. Cele mai dezordonate legi ale simțirei turburau așezarea statornică a familiei, pentru că un om trecuse pe-acolo, cîndva
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o ultimă proiecție de lună i se păru că vede casa ei înaltă odihnindu-se pe piața cu lespezi solitare. Peste somnul material al orașului, ipnoza acelei nopți lucra, totuși, tăcut, albastru, diafan. Dete Prundenilor un ultim gînd: în conacul burghez al Hallipilor stau fatalități seculare; vestibulul părăsit semăna cu parodia unui templu și Mika-Le cu o păpușă de lemn, ca acele care se găsesc în bagajul sarcofagiilor sărace. Același material înrudește, la distanțe enorme, făpturile și aventura lor. Dar toate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care-și rupsese toate aderențele? De ce pierduse azi atîa timp, în loc să rămână în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirei, ca o perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă! Cu toate astea, era acolo, fie burghez, fie intelectual, un mediu destul de ridicat, dar chimia lui era azi descompusă de un singur element, de acel Lică. Acel trubadur de mahala, care, în mijlocul unui birou de intelectual, făcea cu ochiul unei directoare a feminismului, ca la horă; acel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
intra pe barieră, cu pușca pe umăr, în costumul lui de vânătoare, cu cizmele înalte de căprioară scâlciate de lungimea de un veac, parcursă de la cucerirea primei sfori de pământ de către doamna Calliope și până acum, când rămăsese un biet burghez nomad, care aducea cu el abia pânza unui cort, pe care să-1 întindă în marginea orașului. Un gentilom ruinat, încovoiat de greutatea răspunderii de a fi compromis nobleță unei generații: Cine mai e acum Doru Hallipa?" Mini simți problemele astea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Pocăindu-și defectele prin desuetudine, calitățile lor, desprinse de patimi, se ofereau senine. . . . Era acolo un reflex de foc pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cărui grosolănie și agresivitate le confundăm cu ardoarea și fermitatea altitudinii. Iar intoleranța obtuză și amenințarea brutală le contemplăm cu stupoare, dar și cu o secretă convingere că spiritului filistin mic-burghez, care ne însoțește în revoluția socialistă, și spiritului reacționar burghez, împotriva căruia luptăm să-l eliminăm, nu li se cuvine ceva mai bun, asta merită, fără să ne dăm seama că nu spiritul filistin mic-burghez și nici spiritul reacționar burghez cad victime, ci marile va-lori clasice și contemporane, și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mic-burghez, care ne însoțește în revoluția socialistă, și spiritului reacționar burghez, împotriva căruia luptăm să-l eliminăm, nu li se cuvine ceva mai bun, asta merită, fără să ne dăm seama că nu spiritul filistin mic-burghez și nici spiritul reacționar burghez cad victime, ci marile va-lori clasice și contemporane, și până la urmă noi înșine, când e prea târziu să ne mai putem apăra și trebuie să ne degradăm în triste, sumbre și isterice palinodii. Falsa ardoare a dat naștere la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Jean - Camille Blondel și marea cotitură în politica externă a României (1912 - 1913). Jean Camille Blondel (1853-1935) descendent al unei vechi familii de burghezi francezi, s-a născut în orășelul Vènce de pe malul însorit al Mediteranei. Și-a început cariera diplomatică la vârsta de 25 de ani, ca atașat la Londra, deținând apoi diverse alte demnități diplomatice la Berlin, Madrid, Tauger, Lisabona, Berna, Roma
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
-i ăsta, dragă, se certa cu taică-meu, cu soră-mea cea mare, cu toată lumea, nu-i ăsta, doar eu îl cunosc pe Napoleon! Zău, chiar îl cunoști, mama? Da’ câți ani ai? o reducea la tăcere papa). Pentru mine, burghez comod și trecut de jumătatea vieții, refugiul ar trebui să vină îndată ce sting lumina sau simulez trăgând plapuma - de fapt nu se întâmplă niciodată asta, fiindcă în primul somn cad lăsând câteva lumini aprinse în casă - cel puțin becul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
alb, de croială occidentală, și pantofi albi din piele, cu pălărie de aceeași culoare. Vine să-și întâlnească destinul, femeia pentru care, în viitorul apropiat, va încerca de două ori să-și pună capăt zilelor. Tang Nah e liberal. Un burghez tipic din Shanghai. Un bărbat cu înfățișare stilată, cu o înălțime peste medie, ochi cu o singură pleoapă, nas lung, drept, și gură senzuală. Are o bună educație, e expert în literatură occidentală. Printre romanele sale preferate se numără Amantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
teritoriul disponibil pe care să și-l revendice. Înainte de plecare, a scris un articol care a fost publicat în Săptămânalul Artei Spectacolului din Shanghai. Titlul era „O perspectivă asupra vieții noastre”. În articol, critica „arta palidă”, arta care promovează sentimentalismul burghez. Piesele în care femeile sunt lăudate pentru sacrificiul lor. Piesele care îmbrățișează tradiția legării picioarelor. Arta care se face că nu vede situația fatală a țării. A numit-o „artă egoistă”. „Pentru mine, arta e o armă. O armă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe un ton lejer, de salon. ― Dar unde, dragul meu? Toinette se răsuci cu fața spre el și îl privi oarecum de sus, deși continua să stea jos. Degeaba ai fost înnobilat prin decret imperial, monsieur! Tot un mitocan de burghez ai rămas. Eu sunt o femeie cu un veritabil sânge nobiliar. Nu pot s-o fac așa, pe maidan, în dosul brutăriei, ca tine. Consulul uitase, bineînțeles, ușa deschisă. Pe culoar, Julien consideră că auzise cam tot. Se răsuci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tu - dar au zis ai tăi? Burjuii? Capitaliștii? Fașiștii? Antisemiții? Au zis! Că tu, unul, n-ai zis, ce contează! Nu În unul ca tine se Împiedecă roata istoriei care merge Înainte! Contează că ești Învățător vechi, educator de tip burghez! Că ești român! Că ești reacționar! Contează că toți Românii sunt reacționari! Fașiști! Burjui! Toți Românii sunt antisemiți!» Am crezut că sunt beat, chiar dacă nu băusem. Zic: «Uite, Sapșa: acum chiar că-mi pare rău că nu te-am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și surorile toate, mai cu seamă Roza, cea pe care am necinstit-o eu și s-a-necat În iaz...» «Să nu ne-mpiedicăm În amănunte...» face Sapșa. «Mersul istoriei mereu-nainte...» Dar eu nu mă las. Zic: «Ce au burghez cărțile de Creangă și de Sadoveanu și de Tolstoi și de Pușkin și... dealtfel acum câteva zile a fost Roza pe la noi, știa că am primit de curând cărți de la Orhei...» « Nu face pe deșteptul cu mine, că cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]