1,654 matches
-
se întâlnească privirile și se auziră trei pocnituri succesive. Îl împușcă în piept și, ca să fie sigur, smulse un She'le'ri din cel de-al doilea TEG pe care l-a omorât și îl spintecă pe ultimul, pornind de la buric până la mijlocul bustului. Clasic! Imaginea, care îmi ardea retina, era apocaliptică. Cei șase zăceau într-o imensă baltă de sânge! Totul durase mai puțin de cinci secunde. Într-atât de rapid se mișcase! Ce a rămas în urma sa era dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
însă voie să se bată și în cete, cu singura con diție să lupte de la egal la egal. — Armele lor sunt totuși foarte diferite, murmură neîncrezător călărețul. Cum să fie luptă dreaptă, când unul are cuirasă, iar celălalt e în buricul gol? Procuratorul zâmbește amuzat. — Se contrabalansează reciproc, răspunde. Întinde mâna în față: — Uite colo! Îl vezi pe cel îmbrăcat în armură grea? Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Voia să-și salveze pielea, asta Îmi era clar. Detaliile rămâneau Însă necunoscute. Gândindu-se ce să-i spună lui Harry, făcea cercuri de fum. —Bine, poate că li s-a Întâmplat ceva. Ceva neînsemnat. Și arătă cu degetul mare buricul degetului mic. Poate o problemă la motor sau poate au fost opriți de o blocadă militară pe lac, s-a mai Întâmplat. Vreo personalitate importantă sosește din capitală, vrea să facă o plimbare cu barca să-și viziteze drăguța. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
infailibilă, dar, În același timp, atitudinea lor plină de solicitudine o făcuse slabă, pentru că nu știa ce să facă cu viața ei acum când acest ghemotoc din brațele ei plângea și scâncea că el, și nu Roxanne, trebuie să fie buricul lumii. Roxanne Încerca să fie extraordinară și infailibilă ca mamă. Dar eșua din nou și din nou sau cel puțin așa i se părea ei. I se părea că plânsetele de nemulțumire și furie ale copilului erau un deget Îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lemn alb de santal. Șarpele negru avea ochi de santal, iar cel alb avea ochi de abanos, arătând astfel inițiatului că fiecare conținea esența celuilalt. Brățara era aplatizată și răsucită, formând așa-numita curbă a lui Moebius, astfel că plimbând buricul degetului prin interiorul ei, ajungeai în punctul de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în sens invers. Era în acel obiect esența labirintului și Bătrânul rătăci în voie pe trupul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu zgomot marfa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
broască râioasă. Umbla vorba că a prins o dată un pui de năpârcă și l-a băgat într-o cușcă închisă cu lacăt. Apoi a pândit să vadă de unde a luat șerpoaica-mamă iarba fiarelor să-și scape puiul. Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul călcâi. Doar când îi era cuiva peste măsură de îndatorat își desfășura obielele slinoase și-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
anumit număr de imagini care privesc toate acel Axis mundi: stâlp (cf. universalis columna), scară (cf. scara lui Iacov), munte, arbore, liană etc.; d) în jurul axului cosmic se întinde "Lumea" (= "lumea noastră"), și deci axul se află "în mijloc", în "buricul Pămîntului", este Centrul Lumii. Din acest "sistem al Lumii" tradițional s-a născut un mare număr de credințe, mituri și rituri, pe care însă nu ne propunem să le amintim aici. Ne vom opri la câteva exemple doar, alese din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este așadar socotit ca fiind în Centrul Lumii. Întâlnim în numeroase culturi asemenea munți, mitici sau reali, aflați în Centrul Lumii: Meru în India, Haraberezaiti în Iran, muntele mitic numit "Muntele Țărilor" în Mesopotamia, Gerizim, căruia i se spunea și "Buricul Pământului, în Palestina".6 Fiind un Axis mundi care leagă Cerul de Pământ, Muntele sacru atinge într-un fel Cerul și reprezintă punctul cel mai înalt al Lumii; teritoriul care-l înconjoară și care alcătuiește "lumea noastră" este deci considerat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tradiționale despre Lume. Capitala Suveranului chinez desăvârșit se află în Centrul Lumii: în ziua solstițiului de vară, la amiază, gnomonul nu trebuie să facă umbră.9 Același simbolism se întîlnește la templul din Ierusalim: stânca pe care fusese înălțat era "buricul Pămîntului". Pelerinul islandez Nicolaus de Therva, care a călătorit la Ierusalim în secolul al XII-lea, scria de la Sfântul Mormînt: "Aici este mijlocul Lumii; aici, în ziua solstițiului de vară, lumina Soarelui cade drept din Cer."10 Aceeași concepție o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
numără printre trăsăturile specifice ale societăților tradiționale. Se impune, după părerea noastră, următoarea concluzie: omul societăților premoderne dorește să se afle cât mai aproape de Centrul Lumii. Știe că țara sa se găsește cu adevărat în mijlocul Pământului, că orașul său este buricul Universului, că Templul sau Palatul sânt adevărate Centre ale Lumii; mai dorește și ca propria casă să se afle în Centru și să fie o imago mundi. După cum vom vedea, locuințele sânt socotite ca fiind cu adevărat în Centrul Lumii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
casa -, omul societăților tradiționale simte nevoia de a exista mereu într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Un Univers ia naștere începînd din Centru și se întinde pornind de la un punct central care poate fi asemuit cu un "buric". Așa se naște și se dezvoltă Universul, după Rig Veda (X, 149): pornind de la un nucleu, de la un punct central. Tradiția evreiască este și mai explicită: "Cel Prea Sfânt a făcut lumea ca pe un embrion. Tot așa cum embrionul crește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
naște și se dezvoltă Universul, după Rig Veda (X, 149): pornind de la un nucleu, de la un punct central. Tradiția evreiască este și mai explicită: "Cel Prea Sfânt a făcut lumea ca pe un embrion. Tot așa cum embrionul crește pornind de la buric, Dumnezeu a purces la Facerea Lumii de la buric, și de aici s-a răspândit de jur împrejur." Și pentru că "buricul Pămîntului", Centrul Lumii, este Țara sfântă, Yoma spune: "Lumea a fost făcută pornind de la Sion."14 Rabbi ben Gurion spunea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
X, 149): pornind de la un nucleu, de la un punct central. Tradiția evreiască este și mai explicită: "Cel Prea Sfânt a făcut lumea ca pe un embrion. Tot așa cum embrionul crește pornind de la buric, Dumnezeu a purces la Facerea Lumii de la buric, și de aici s-a răspândit de jur împrejur." Și pentru că "buricul Pămîntului", Centrul Lumii, este Țara sfântă, Yoma spune: "Lumea a fost făcută pornind de la Sion."14 Rabbi ben Gurion spunea că stânca Ierusalimului "poartă numele de Piatră de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este și mai explicită: "Cel Prea Sfânt a făcut lumea ca pe un embrion. Tot așa cum embrionul crește pornind de la buric, Dumnezeu a purces la Facerea Lumii de la buric, și de aici s-a răspândit de jur împrejur." Și pentru că "buricul Pămîntului", Centrul Lumii, este Țara sfântă, Yoma spune: "Lumea a fost făcută pornind de la Sion."14 Rabbi ben Gurion spunea că stânca Ierusalimului "poartă numele de Piatră de temelie a Pământului, pentru că de aici s-a desfășurat întreg Pămîntul"15
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Gurion spunea că stânca Ierusalimului "poartă numele de Piatră de temelie a Pământului, pentru că de aici s-a desfășurat întreg Pămîntul"15. Pe de altă parte, deoarece crearea omului este o replică a cosmogoniei, primul om a fost alcătuit în "buricul Pămîntului" (după tradiția mesopotamiană), în Centrul Lumii (conform tradiției iraniene), în Paradisul aflat în "buricul Pămîntului" sau la Ierusalim (după tradițiile iudeo-creștine). Nici nu putea fi altfel, pentru că acest Centru este tocmai locul unde se petrece o ruptură de nivel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aici s-a desfășurat întreg Pămîntul"15. Pe de altă parte, deoarece crearea omului este o replică a cosmogoniei, primul om a fost alcătuit în "buricul Pămîntului" (după tradiția mesopotamiană), în Centrul Lumii (conform tradiției iraniene), în Paradisul aflat în "buricul Pămîntului" sau la Ierusalim (după tradițiile iudeo-creștine). Nici nu putea fi altfel, pentru că acest Centru este tocmai locul unde se petrece o ruptură de nivel, unde spațiul devine sacru, real prin excelență. Orice creație implică o supraabundență a realității, altfel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al omului, oricare ar fi planul său de referință. Am văzut că așezarea într-un teritoriu repetă cosmogonia. După ce am desprins valoarea cosmogonică a Centrului, înțelegem mai bine de ce orice așezare umană repetă Facerea Lumii pornind de la un punct central ("buricul"). Tot așa cum Universul se desfășoară și se dezvoltă pornind de la un Centru și se întinde spre cele patru puncte cardinale, satul se constituie pornind de la o răscruce. În insula Bali și în unele regiuni din Asia, când încep pregătirile pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și model exemplar al locuinței sau așezării omenești. S-a sugerat, și pe bună dreptate, că Roma quadrata ar trebui înțeleasă nu ca având forma unui pătrat, ci ca fiind împărțită în patru.19 Mundus era evident asimilat cu omphalos, buricul pămîntului: Orașul (Urbs) se găsea în mijlocul unui orbis terrarum. S-a arătat că idei asemănătoare explică structura satelor și a orașelor germanice.20 În contexte culturale extrem de variate, găsim mereu aceeași schemă cosmologică și același scenariu ritual: așezarea într-un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
plin omologarea tradițională casă-Cosmos-corp omenesc, și este ușor de înțeles de ce: corpul, ca și Cosmosul, este în ultimă instanță o "stare", un sistem de condiționări asumat. Coloana vertebrală este asimilată Stâlpului cosmic (skambha) sau Muntelui Meru, respirația este asemuită vântului, buricul sau inima "Centrului Lumii" și așa mai departe. Omologarea se face însă și între corpul omenesc și ritualul luat în ansamblu: locul jertfei, ustensilele și gesturile sacrificiale sânt asimilate diferitelor organe și funcții fiziologice. Corpul omenesc, omologat din punct de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lemn alb de santal. Șarpele negru avea ochi de santal, iar cel alb avea ochi de abanos, arătând astfel inițiatului că fiecare conținea esența celuilalt. Brățara era aplatizată și răsucită, formând așa-numita curbă a lui Moebius, astfel că plimbând buricul degetului prin interiorul ei, ajungeai în punctul de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în sens invers. Era în acel obiect esența labirintului și Bătrânul rătăci în voie pe trupul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu zgomot marfa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
broască râioasă. Umbla vorba că a prins o dată un pui de năpârcă și l-a băgat într-o cușcă închisă cu lacăt. Apoi a pândit să vadă de unde a luat șerpoaica-mamă iarba fiarelor să-și scape puiul. Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul călcâi. Doar când îi era cuiva peste măsură de îndatorat își desfășura obielele slinoase și-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Numai ca să-l coboare din ștreang, oamenii au trebuit să-și lege ochii cu o năframă, ca să nu cadă pradă diavolului ce Încă sălășluia viu În trupul lui, ținând-i Îmbățoșată bărbăția ce continua să palpite lovindu-se ritmic de buricul gol... „Vârtoasă ca la armăsari“, au povestit cei ce s-au Încumetat să arunce noaptea o privirea pe geam. „Atunci de ce s-a mai spânzurat, dacă o avea așa de mare?“, s-au Întrebat femeile trecute de treizeci... „Tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și en gros, și en detail nu numai toate tainele sufletului omenesc, ci și tot misterul creației și tot adâncul Cosmosului. Dar oare această Înțelegere te face mai fericit, mai bun, mai drept? Nu, Înțelegerea te face să te crezi buricul pământului. Răul Își Înfige adânc rădăcinile În tine. Ca o plantă ucigașă, orgoliul se Încolăcește În inima ta și te sugrumă. Totul e deșertăciune. O singură hemoragie, un singur vas spart - și s-a dus pe apa sâmbetei toată Înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]