1,697 matches
-
legume și produse din legume, situația se prezintă bine, creșterea fiind constantă și în prezent consumul este mai mult decât dublu. APLICAȚII PRACTICE ROMÂNIA CA ȚARĂ VITICOLĂ Viticultura se practică pe teritoriul țării noastre de cca. 3000 ani. Cuvintele strugure, butuc sunt de origine dacă, iar cuvintele poamă, vie, vin, must sunt de proveniență romană (latină). Cuvântul “podgorie” înseamnă în limba slavă, “sub munte”, făcând referire la zonele unde era cultivată vița de vie. La nivel mondial România se situează în
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
care peste 90% constituie producția marfă. La maturarea de consum acumulează 140-150 g/L zaharuri, cu aciditatea totală a mustului de 6-6,5 g/L H2SO4. Soiul se evidențiează și prin rezistența bună la transport, durata lungă de conservare pe butuc și păstrare peste iarnă a strugurilor. FRUCTELE CA MATERIE PRIMĂ ALIMENTARĂ Definiție: Produse horticole cu aciditate relativ mai importantă decât a legumelor, care se servesc la desert. Se recoltează din pomi și din arbuști și din punct de vedere botanic
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
vor întrebuința pentru a lor lucrare. 7. Fiind că o baie de fer nu poate exista fără un fereseu, apoi atât antreprenorii acestei băi, cum și legiuiții lor urmași sînt îndrităluiți a așăza un feresău după fie ce construcție și butucii trebuitori pentru lucrarea fereseului a-i scoate din pădure lângă Vaduri și Tarcău, după paragraful 2, hotărât pentru baia de fer. 8. Numai subscrișii antreprenori a<i> băii de fer și legiuiții lor urmași vor avea drit slobod, neîngrădit și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
efracție încheiată, Leiba, întors din casă cu armele sale insolite, așteaptă ca mâna făptașului să forțeze intrarea. Când aceasta nu întârzie să pătrundă prin orificiu, în căutarea febrilă a bârnei zăvorului, "Zibal înfășură cu putere căpătâiul liber al lațului de butucul fix de la ușa gârliciului...". Ucigașul i-a căzut deja în capcană; ceea ce urmează constituie doar o formalitate: "Zibal dete drumul ochiului și, apucând repede cu amândouă mâinile căpătâiul liber, cu o smucitură supremă trase înăuntru brațul întreg". În timp ce acoliții slugii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Hristos, iar Lucifer, primul "fiu", rămânând mesagerul lui Dumnezeu. Cultul Cabirilor din Teba și Samothrace, cu triada de zei Axieros, Axiokersos, Axiokersa, a inspirat rădăcina lingvistică comună "aks" pentru denumirea osiei, a axului carului înaripat al lui Zeus. Hermes era butucul roții. El era un "intermediar", luând forme precum hoțul de la drumul mare, spărgătorul porților, pândarul de noapte, străpunge-ziduri, ocrotitorul răspântiilor, al trecerilor, deci și al mormintelor. Funcția de mediator al zeului se completa cu "puterea", exprimată mai ales prin tot
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
comuniștii a fi „presă democratică”: ziarul Scânteia, un adevărat și murdar răspânditor al unor idei extrem de nocive, dar și un acuzator public a nenumărați oameni de certă valoare cărora imbecilii de la sus-numita gazetă isteric-bolșevică le cereau literalmente capul pus sub butuc sau în ștreang! Să nu uităm de recunoașterea onestă ce a făcut-o în public Silviu Brucan, fost jurnalist la Scânteia din acea perioadă, după mișcarea din decembrie 1989. Continuându-și expozeul, Bighiu a mai scris următoarele: „... dela C.C. al
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
repara și întreține o parte din infrastructura rutieră. Spre exemplu, în ședința din 17 martie 1921, consiliul comunal a aprobat cererea formulată de Ștrul Kendler privind „închirierea pe doi ani, în mod gratuit, a locului ce servește ca depozit de butuci - aproximativ 2.880 m.p., din dreptul fabricii sale din Oborul de cereale, ce se megieșește la Nord cu drumul ce duce la Podul de Fier și la Sud cu hambarul Băncii Naționale”. Condițiile acestei închirieri, propuse chiar de proprietarul băcăuan
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în mod corespunzător. Suplimentar jafurilor, hai să le spunem, legale prevăzute de punctele Convenției de Armistițiu, în acele vremuri se făceau și altele neprevăzute de același document dar având același scop: îngenuncherea totală a economiei românești și punerea ei pe butuci pentru mult timp! Din păcate, toate aceste colosale și inimaginabile abuzuri se înfăptuiau sub ochii miniștrilor cabinetului pro stalinist, dr. Petru Groza. Slabele încercări ale unor patrioți de la București (câți vor mai fi rămas!) de a mai stăvili avântul distructiv
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de lei, „...ce reprezintă transportul cu trăsura mea la gară a repatriaților”. Data emiterii fusese 28 decembrie 1944, a doua zi de Crăciun, când tot creștinul trebuie să se înfrupte cu friptură de purcel tăvălită prin usturoi și vin „de butuc” dar merită să amintim faptul că „țarul roșu” interzisese manifestările religioase chiar dacă în tinerețe fusese elev la un Seminar de popi creștini ortodocși. Cum toată lumea trebuia să se adape de la robinetul banului public deschis la maxim, nici gardianul public Gheorghe
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
oamenii „de bine” se desfătau cu mare sârg și lacrimi bovine de bonomă fericire în ochi din șipurile cu vin sau rachiu aduse de acasă. Peste două zile se celebra Crăciunul, așa că fiecare se aprovizionase de la țară cu vinișor „de butuc”, tescovină sau prună. Mă hotărăsc să-i fac o vizită proaspătului adjunct al lui Marian Enache, profesorul Paul Munteanu, care-și avea biroul pe undeva, la etajul I al CJ. La ușa jupânului, un „cerber” vigilent îmbrăcat în uniforma „gărzilor
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cu atâta greutate. Până la urmă tot convenționalismul biruie. Să te măriți cu acela? Păi ăla-i o fleandură, un culduș! Nu știu eu cine au fost părinții lui?Da nu te dau după ăla, mai bine-ți pun capul pe butuc! Dragostea nu ține de foame, dragă! Astfel de atitudini se puteau auzi deseori În lumea satului. Alteori viitoarea soacră se afurisea la popa În sat că ea nu va primi În casă așa o noră. Până la urmă, dacă feciorul o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
sunt discretele sonorități ale descripticului care însoțesc scenele erotice. în viziunea lui Radu Țuculescu, dragostea se dorește „caliguleană”, proiectată „în limbile de foc ale iadului”. Interesant este că tot ceea ce înseamnă diabolicus, nu declanșează susceptibilul. „Ziua își pune gâtul pe butucul nopții...” Poeticul pulsează impulsivități, prin torsionarea limbajului, de un exotism, marca „diamantinilor” optzeciști, în frunte cu Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Traian T. Coșovei și/sau... Matei Vișniec (cu referire la Scrisori de dragoste Fătre o prințesă chineză). Cu „decapitări de-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mutau dintr-un loc în altul aceste apăsări ciudate, care i se păreau a fi niște guri. [6] Deodată, o mare vîscozitate rotundă și turtită ieși din adîncul scobiturii. Era centrul; cele cinci curele porneau dintr-acolo, ca spițele din butucul roții, puteai zări în partea opusă a acestui disc desgustător rădăcina altor trei tentacule care rămăseseră în fundul scobiturii.* Victor Hugo, Oamenii mării, p. 320 Ph. Hamon, definind acest text ca "descriere homerică", evidențiază următoarele proceduri descriptive: a. prezența unui prim
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu doi ochi mari cît mingea de rugby, impresionanți la vedere. Cînd gura sa era deschisă a putut zări șase colți uriași pe maxilarul superior și doi și mai mari pe maxilarul inferior. La cele două picioare, de forma unor butuci, avea cîte șase ghiare. EXERCIȚIUL B.10. Se va alege o situație după modelul descrierii de acțiuni (exemplu: călătoria cu trenul sau cu metroul pentru prima dată) și se va realiza descrierea cu ajutorul predicatelor esențial funcționale. O iau de-a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Doi Peri. Erau până acolo vreo zece kilometri, pe care i-am parcurs în vreo două ore. Mama lui Costică ne-a primit cu brațele deschise. - Hei, copiii, deocamdată, ca să vă odihniți după drum, intrați în vie și poposiți sub butuci. Mâncați poamă câtă doriți. Costică, arată colegilor tăi unde-s strugurii tămâioși! a zis doamna Mavropol. Am intrat în vie. Era tare îngrijită, nu vedeam pic de buruieni, toate corzile erau legate pe araci și strugurii, mari și rubinii de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noastre fuseseră îndeplinite cu brio și viața curgea înainte. Eram bucuroși că totul era bine și că suntem împreună. Uneori ne întâlneam și cu Țuți, căutam un refugiu undeva, la o vie cu cramă, prin “Doi Peri”. Și în fața unui butuc gros, tăiat perfect orizontal, cu paharele pline de vin chilimbariu, pui fripți cu mămăligă și mujdei, depănam toți trei aduceri aminte din viața noastră, căci acum, dragă doamne, aveam cu ce ne lăuda. Aceste momente erau de neuitat. Aveau farmecul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
În curte, printre plante de tot felul care creșteau într-o sălbăticie fantastică, se mai distingeau cei câțiva perji de pe timpul vieții scriitorului. Desișuri, tufe de păducel, cacadâri și porumbele, mătrăgune și lujeri de iederă sălbatică, ici, colo câte un butuc uscat și gros de viță de vie sălbăticită. Prin ierburi și bălării de tot felul de buruieni mișunau șerpii de apă, păiajenii, cosași din cei mari, melci și mii de insecte de tot felul. Printre ramurile copacilor se întâlneau ghionoaia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și în câteva clipe apărură slugi cu lemne și jeratic. Soba era minunat alcătuită, cu cahle de culoarea laptelui așezate în așa fel încât desenele de pe ele se continuau dând impresia unor ghirlande continue de glicină. Abia când spărturile de butuc de brad prinseseră să ardă pocnind vesel, monahul băgă de seamă că afară se însera. M-aș repezi, măria ta, până la Mitropolie să spun să înceapă rânduiala fără mine. E vecernie și priveghere, că mâine... Da, știu, e Sfântul Dumitru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că pe Manda n-o las de lângă mine, că am crescut împreună. — Așa să faci, măria ta. Rămâi cu bine, măria ta. Cele două slugi dădură să iasă, dar Marica reveni vioi: — Mando, spune-le să mai aducă doi, trei butuci, că uite, se stinge jarul. Umblă sănătoasă, Zamfiro. La Brașov la argintari am poruncit mai multe scule de preț pentru mânăstirea Arnota și pentru zestrea fetelor. Dacă ai ceva nevoie, să-mi spui, să-mi trimiți vorbă prin meșteri. Vreo
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
genunchi la cruce să ne facă pe noi, pe Io Constantin Brâncoveanu Voievod și Doamna Maria. O s-o dăruiesc la mânăstire la Bistrița... Când a intrat Manda cu lemnele, doamna n-a simțit. Țiganca a întețit focul, a pus doi butuci mai groși, s-a așezat la picioarele jilțului doamnei, și a sprijinit capul și a adormit și ea. Așa le-a găsit vodă. Doamna Maria a lui Vodă Constantin Duca Ori de câte ori venea la Istanbul, fostul mare spătar Mihai se ducea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jilțul cu intarsii de fildeș și sidef, larg ca un fel de tron, și patul îngust, - atât de îngust încât nuți puteai imagina dormind pe el un om întins pe spate, - făcut dintro scândură groasă sprijinită la capete pe doi butuci. Pe scândură era întins un fel de țol din câlți de cânepă, care fiind mai scurt lăsa vederii asperitățile lemnului nefinisat. Pe peretele dinspre răsărit, icoana Învierii lui Hristos zugrăvită în culori foarte vii era luminată de o imensă candelă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
port. Mâine, când călăul îmi va tăia firul vieții, nu va pleca dintre vii oricine, va pleca cel pe care așteptarea ta curată l-a făcut demn de Cântarea Cântărilor. M-a învățat duhov nicul ca atunci când voi păși spre butuc să-mi spun în cuget așa: grija lumească, toată grija cea lumească, acum s-o lepădăm și să mă rog ca să pot să împlinesc aceasta, atunci când din toate dorurile și năzuințele mele va rămâne una singură, aceea de a mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prinse a-l înconjura și de undeva de sus auzea cernindu-se peste el ca un fel de cânt. — Cred, Doamne, și mărturisesc! Călăul îl luă blând de cap, și-i aplecă trupul îngenunchiat până ce gâtul i se întinse pe butuc. Îndemânatec, lovi de sus cu putere o singură dată. Constantin în zadar încerca să distingă printre glasurile care-i cântau în suflet, vocile lui Dinuț și Aniței. Sau erau glasurile lor înmulțite de o mie de ori sau erau altele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țărână. Făcu un pas. Doamne, câtă lumină! Încă doi, trei pași, îngenunche și de acolo de jos simți nevoia să spună ceva: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Simți ca o mângâiere atingerea călăului care-i întindea gâtul la locul lui pe butuc... Îi venea să țipe, să urle: părinte Gherasime, nu mă lăsa singur, maică, măicuță, ai milă, ține-mă de mână, eu nu sunt ca ei, sunt doar Ștefan, nu sunt ca ei, mie mi-e frică de moarte. Bum, bum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
celor ce mă iubesc, e timpul să mă rog și eu. Un pas, un psalm de laudă lui Dumnezeu, cum n-a putut nicicând gândi psalmistul, puse stăpânire pe cugetul lui, și încă un pas spre lumină, până când, ajuns în fața butucului, se identifică întru totul luminii: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Îngenunche. Butucul îl vedeau doar cei din corturile din partea opusă eșafodului, el Ștefan Brâncoveanu nu vedea decât Tronul Slavei lui Dumnezeu. De sub eșafod, sângele șiroi începu să șerpuiască pe pavajul alb
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]