15,206 matches
-
a aștepta iarna. O perioadă, la urma urmei, de acumulare și de pregătiri, pînă cînd "va trebui să ne reluăm generația și să ne trăim tinerețea netrăită". Un film cu anii '30, s-ar părea, în izolarea unor smîrcuri din Cîmpia Dunării. Un loc unde - am aflat deja, în '65, cînd apăreau prima dată aceste nuvele - timpul e, de felu-i, răbdător cu oamenii care sînt, însă, la Bănulescu, suspicioși și cu dor de ducă. Că fuga lor se-mpiedică într-o
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
care n-a venit și n-o să vină niciodată - femeile vor sta întotdeauna să-și vegheze drobul de sare, pe cînd bărbații vor călători spre marginile lumești ale prostimii - nu se puteau lipsi de o carte de muzici. Cîntece-le de cîmpie apar, ca o addenda, prima dată în această ediție, ca un fel de mod de întrebuințare a "barbarilor" care așteaptă să ierneze. Un argument al autorului, în loc de postfață, lămurește că aceste cîntece sînt culese din aceeași pîlnie din care fost
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
și ameliorarea, regenerarea, îngrijirea și extinderea în cultura a speciilor forestiere, în mod deosebit a celor autohtone valoroase; ... c) producerea de material săditor genetic ameliorat pentru asigurarea necesităților interne, precum și pentru export; ... d) conservarea și îngrijirea pădurilor din zona de cîmpie, îndeosebi a celor cu baza de stejar, gorun, gîrnița, cer, tei și salcîm; ... e) stabilirea structurii optime a arboretelor sub raportul compoziției și densității arborilor la hectar; ... f) elaborarea de tehnologii pentru regenerarea, refacerea și conducerea arboretelor, precum și pentru reconstrucția
LEGE nr. 2 din 30 octombrie 1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raţională economică şi menţinerea echilibrului ecologic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106708_a_108037]
-
în dodii sofisticate s-ar putea să aibă dreptate, pentru ca în final, precum un sunet de gong vestind sfîrșitul rezistenței interioare, cititorul să realizeze, cu o gheară în inimă, că afurisitul de profet al pierzaniei nu numai că nu bate cîmpii, dar chiar reușește să descrie fidel o stare de fapt pe care nimeni pînă la el nu a putut s-o intuiască atît de clar. Nu întîmplător, acestui profet al pierzaniei celebritatea i-a venit atunci cînd nu se mai
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
e atât de puțin discutată în prezent? Iar dacă nu este un scriitor realmente reprezentativ, cum ne explicăm vechile referințe critice, numeroase și aproape întotdeauna pozitive? O explicație există, chiar dacă ea nu va părea prea măgulitoare. Reeditarea romanului Zmeura de câmpie îmi confirmă ceea ce aflasem demult: că autorul acesta atât de inteligent, cu lecturi întinse și aprofundate, cu o mobilitate intelectuală deosebită și o vie curiozitate în a desface mecanismele literaturii, nu se numără printre romancierii de calibru. Punctul lui forte
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
multiplă, citatul și colajul, fragmentarea, focalizarea și "montajul" cinematografic) sunt de găsit în Noua structură și opera lui Marcel Proust și în Patul lui Procust. Documentul, epistola, depoziția, procesul-verbal, hârtiile foșnitoare din romanul "corintic" sunt utilizate masiv în Zmeura de câmpie, uneori cu rost, alteori fără. În vechea proză nouă, ele aveau rolul de a diminua o iluzie și o convenție dominantă: a verosimilității. Romanul realist, construit ca un ansamblu impunător ce ascunde în sine însuși, precum piramidele, procedeele edificării, era
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
de înțelegere. Putea fi citit și din alte unghiuri decât cel impus de estetica mimesis-ului. În primă și ultimă instanță, putea fi citit!... Întrucât construcția, chiar modificată, rămânea importantă; de asemenea epicul, oricât de împins spre reflexivitate. În Zmeura de câmpie, personalitatea romancierului se vede în destructurarea unei ficțiuni încă nestructurate. La nivelul metaliterar, intervențiile, replicile, comentariile sunt abundente. Mircea Nedelciu scrie note de subsol; zgândăre curiozitatea cititorului și apoi o "satisface" dând informații în avans și în exces; introduce extrase
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
surprizele" în chip ar-tificial. Le creează în eprubetă, după care, în loc să le dezvolte creativ, să le adâncească, le rulează într-un mod foarte obositor pentru cititor. Ingineria textuală, la care se apelează încă din debutul romanului, marchează vizibil Zmeura de câmpie. La considerațiunile etimologice se adaugă capitolul amintirilor din război, fie ele inventate ori recuperate. De pe un culoar trecem pe altul, printr-un switch al prozatorului care a găsit această soluție convenabilă: să se refugieze după discursurile-stas ale personajelor. Când nu
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
este etimologie, e genealogie; și când nu e genealogie, e războiul al doilea mondial, prins în serii nesfârșite de mărturii și fotograme. Asistăm la o prea lungă și plictisitoare proiecție de diapozitive. Dar roman de război nu e Zmeura de câmpie, cu toate că prima ediție a cărții a apărut la Editura Militară. Lipsit de suflu epic, ca și de viziune lirică, Mircea Nedelciu ratează și romanul de dragoste pe care l-ar fi putut contura. Sunt convins că Ana și Zare i-
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
profita că partea de jos a corpului nu se vedea și și-o lua la labă discret, printr-o gaură de la buzunarul pantalonilor (costumul, deși era nou, fusese prevăzut cu o astfel de ușiță tainică)." (pp. 36-37). Personajul bate aici câmpii fără grație. E dreptul lui. Dar fragmentul ca atare, extrem de prost scris, este imputabil autorului. Am mai vorbit despre acest "alibi" naratologic al unora dintre prozatorii de azi: nu ei își scriu cărțile, ci naratorul la persoana întâi. Ei doar
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
Dana Schobel Roman, strănepoata lui Nicolae Batzaria (ziarist și ministeriabil interbelic, care a rămas însă în amintirile noastre ca autor de basme, "Moș Nae"), dar și a unui xilogravor din München, Victor Schöbel, "devenit, de dragul fiicei protopopului din Râciul de Cîmpie, cetățean român", a avut probabil în genă dragostea pentru literatura copilăriei. Tot ce imagina ea s-a întemeiat tocmai pe această "joacă serioasă", pe bucuria de a pătrunde dincolo de oglindă. Ar fi dovadă de narcisism să spun că Dana mi-
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
tribună de rezistență și afirmare identitară, "nouăzeciștii" din același spațiu mizează pe individualitate, cerând, semi-ironic, "o mântuire mai domestică". Traumele protagoniștilor, drama ființei sunt însă aceleași, chiar dacă ele intră într-un proiect artistic diferit, la granița dintre modernism și postmodernism. Câmpia Borges, placheta lui Vasile Gârneț, este impregnată de această sensibilitate crepusculară a unui autor-personaj "singur și inactual", captiv într-o lume "care și-a umilit de mult existența" - și într-o istorie fără stil. Basarabia este văzută ca o uriașă
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
practicam jocul/ acesta numit mărturisirea totală/ nu știu, poate că era iubire acel fel/ de a ne trăi timpul împreună/ norocul nostru a fost/ că nu ne vedeam mâinile/ ca să descoperim dacă/ mai și mințeam uneori" (Neumă III). Protagonistul din Câmpia Borges poate fi, prin urmare, "inactual" și "deteriorat", dar nu și singur. Iar autorul care se proiectează și se recunoaște în el, într-o autoreferențialitate asumată, realizează un fel de prelungiri, extensii ale propriei existențe, pe muchea dintre real și
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
esențializată și epurată de defectele anterioare, aceleași două mari teme în jurul cărora și-a construit întotdeauna epicul: războiul și călătoria prin lume (dincolo de țară) ca o aventură fără țintă. O șatră de țigani ursari, ajunsă la marginea unui sat din Câmpia Dunării, unde campase temporar, primește brusc ordin să urmeze imediat un traseu obligatoriu spre Răsărit, fără a primi alte detalii, despre drumul pe care îl are de urmat sau despre motivele acestei constrângeri. Conducătorul șatrei, Him bașa (bulibașa), vede, cu
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
1971, în colecția "B. p. t."). Nici jandarmul, nici autorul nu dau nici un fel de lămuriri exacte legate de reperele geografice și temporale: nu știm care e satul și nici care e orașul, dar observăm că șatra se află undeva în câmpie, se îndreaptă spre Răsărit, trece un fluviu, nici el numit, și străbate mai multe zile pustiul unei stepe, până primește ordin să se așeze lângă un lac sărat. E o vară toridă, când începe această deplasare controlată, iar șatra va
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
avea de îndurat la locul îngăduit o iarnă năprasnică. Ni se amintește insistent că e vreme de război. Putem bănui, dacă vrem să dăm concretețe întâmplărilor, că e vorba de vara anului 1943 și că șatra urmează un traseu prin câmpia de sud-est, trece Prutul sau Dunărea, într-un port, cel mai probabil la Galați, și se îndreaptă, fără să știe, undeva spre Bug, în sudul Ucrainei de azi. Indeterminarea spațio-temporală își are rostul ei. Scriitorul nu stăruie pe o motivație
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
pe-o rază-n/ Fîntînile de pe pămînt ". Această contopire euforică și conștientă cu "natura" mi s-a întîmplat rar, uneori și la Iași, în adolescență îndeosebi, cînd aveam impresia că aș fi putut atinge soarele, amurgind departe, cu pieptul, pe cîmpiile de dincolo de pasarelă, cîmpii mlăștinoase, delimitate cu sîrmă ghimpată... și sîrma ghimpată nu mai conta... Curios, acolo, la Dolhasca, nu eram deloc alarmat dacă nu-mi ieșea o poezie. Mă culcam obosit și, dimineața, versurile erau gata, se închegaseră prin
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Fîntînile de pe pămînt ". Această contopire euforică și conștientă cu "natura" mi s-a întîmplat rar, uneori și la Iași, în adolescență îndeosebi, cînd aveam impresia că aș fi putut atinge soarele, amurgind departe, cu pieptul, pe cîmpiile de dincolo de pasarelă, cîmpii mlăștinoase, delimitate cu sîrmă ghimpată... și sîrma ghimpată nu mai conta... Curios, acolo, la Dolhasca, nu eram deloc alarmat dacă nu-mi ieșea o poezie. Mă culcam obosit și, dimineața, versurile erau gata, se închegaseră prin somn! Dolhasca m-a
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
de la chioșcul interior al spitalului, ca Grobei, muzică ușoară. Transmiteam, pe mobil, SMS-uri pure, înrourate de senzații, zgubilitice, lui Lucian Dan Teodorovici, care m-a rugat insistent să nu mai fiu atît de matinal. Mi se pare că bat cîmpii. Să revin! Să nu mint, am avut pauze în scris de ani de zile, nedorite de mine, secete 100%. D.P.: Cînd v-a fost cel mai greu? E.B.: Cea mai cumplită perioadă a fost imediat după instalarea mea ca medic
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
vremii" și chiar la "Gândirea". Totuși, activitatea publicistică a lui Pavel Dan la revista "Blajul", concretizată mai ales în note și recenzii, nu ni se pare lipsită de interes. De altfel, "Blajul" a adăpostit aproape întreaga producție publicistică a "rapsodului Câmpiei transilvane", cu excepția recenziei la cartea Martei D. Rădulescu, Sunt studentă, apărută în revista "Abecedar". Notele și recenziile respective nu arată o față nouă a scrisului lui Pavel Dan, dar lasă să se presupună că prozatorul ar fi devenit probabil un
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
anotimpuri? Nu am mai avut timp să-i răspund pentru că m-am simțit cuprinsă într-un vârtej amețitor... Primăvara mi-a surâs, dăruindu-mi o crenguță de măr înflorită. Mi-am prins-o în păr și am pornit spre ținutul câmpiilor de argint și broderii de mătase fină. Și iarăși rotirile domoale ale vântului m-au prins în vârtejul timpului. Am ajuns pe tărâmul unde locuiește vara. În câmpul fierbinte cernut cu polenuri și floare o găsesc pe Crăiasa Vară. Ea
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
găină pe cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi. Un purcel sub un copac Fluturași pe flori de mac, În gutui un cocoșel Lângă poartă un vițel. PE ARIPI DE PRIMĂVARĂ Primăvară, primăvară Aduci bucurie-n țară Înverzești câmpiile Și gonești vânturile. Înflorești copacii goi Și-aduci cucul în zăvoi. Limpezești izvoarele Și se-ntorc cocoarele. Vine rândunica-n țară Pe aripi de primăvară. Duduie tractoarele Ce ară ogoarele.
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
păreau o întindere nesfârșită de apă, lumina soarelui adăugânduse la libertatea imensă a spațiului și orizontului, acum deveniseră de-a dreptul acvatice, și cerul umed turna perdele de stropi de apă, printre tunete și fulgere. Frunzele pomilor și ierburile de pe câmpii, care prosperaseră în zilele recente, luceau ude, pământul proaspăt căpătând nuanțe noi. M-am grăbit să ajung la timp la adunarea de la clădirea principală, însă autobuzul se pierduse undeva în lungul șoselei, prin perdeaua de ploaie, așa că a trebuit să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nici în alte localități. Cucerirea cetății Petrovaradin, la 27 iulie 1526, a avut o mare însemnătate. Turcii înaintau către Buda, armata maghiară încercând să ajungă înaintea sultanului, pentru a-l opri din marșul vijelios. Schița bătăliei de la Mohács, 1526 Pe câmpia de la Mohács s-a desfășurat sângeroasa bătălie, în ziua de 29 august 1526. Această zi a fost scrisă cu sânge și lacrimi de către unguri. Ea a rămas marcată sub denumirea fatidică „Mohácsi vész”, adică „Pieirea de la Mohács”. Se știe, din
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Csongrád este cel mai mic județ din punct de vedere al suprafeței. Relief Conform așezării sale geografice Regiunea Dél-Alföld aparține Bazinului Panonic, iar Regiunea Vest aparține atât Bazinului Panonic cât și Regiunii Carpatice. Regiunea Dél-Alföld este aproape în întregime o câmpie, ieșind în evidență doar dealurile din Kiskunság, cel mai înalt punct reprezentând muntele Ólom cu o altitudine de doar 174 metri. Bogăția naturală a regiunii Dél-Alföld o reprezintă în principal pământurile agricole, acestea având o calitate superioară față de cea
PRINCIPALELE CARACTERISTICI SOCIO – ECONOMICE ALE REGIUNILOR DÉL-ALFÖLD – UNGARIA ŞI VEST – ROMÂNIA, 2008 – 2011 by ed. Sorin BELEA, Zsolt KOCSIS -NAGY Zoltán VÉGH () [Corola-publishinghouse/Administrative/91540_a_92395]