3,622 matches
-
troienit «cu drag de aduceriaminte». Azi mulți vor să aibă amnezie, fiindcă își amintesc prea des de lucruri necugetate.” Marea și moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian și-a dorit marea aproape. «Asprul meu cânt» nu-i perturbă liniștea. Azi oamenii au talazurile în ei și izbirile necontenite îi fac să se simtă stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.” Din volumul LUME MULTĂ, OAMENI PUȚINI de Rodica Elena LUPU ISBN: 978-606-640-060-2 Editura ANAMAROL, 2013 Referință
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
de viață!Din lacrimi amareSă crească cântări,Miresme de fori și verdeață!... XXVIII. TRIBUT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. Din tot ce am, Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din lumină Și din cânt! Din lacrimi risipite Fără seamăn, Din zborul lin, Dar și din zborul frânt! Plătesc un bir Pe stropul de iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe roua risipită Printre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec! Pe ramuri verzi, Pe zboruri de cocori! Citește mai mult Din tot ce am,Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din luminăși din cânt!Din lacrimi risipiteFără seamăn,Din zborul lin,Dar și din zborul frânt!Plătesc un birPe stropul de iubire! Pe primăveri-fugareși pe-alint! Pe veri îmbujorateDe lumină,Pe-apusuri blândeși pe ierni pustii!Plătesc vieții, birPe amăgire! Pe roua risipităPrintre flori
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
foto:... XI. ADEVĂRATUL LEVANT, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016. Tot ce-aud preschimb în vers Și-apoi cresc un Univers Plămădit din emisfere Și ascuns în conifere. Tot ce-aud preschimb în cânt Și-apoi cresc un alt pământ Peste care calcă moșii Din strămoși, apoi pioșii. Tot ce văd preschimb în grai Și-apoi cresc un nai din plai, Care duce mai departe Semnul semnului de carte. Tot ce văd preschimb în
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. Mă retrag într-un exil, Până-n luna lui april, Să mă-ntorc la începuturi Și să-mi construiesc pe scuturi Floarea florilor ce scuturi. Mă retrag în cânt de nai, Până-n lunile de mai, Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască - Timpu-ncearcă-o cheie-n broască. Mă retrag în nod de funii, Până-n luna unei iunii, Să mă-ntrec în salt de ciutur Și în zborul unul
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
podoabă, Să-mi fii rob, eu să-ți fiu roabă - ; Cerul cară ... Citește mai mult Mă retrag într-un exil,Până-n luna lui april,Să mă-ntorc la începuturiși să-mi construiesc pe scuturiFloarea florilor ce scuturi.Mă retrag în cânt de nai,Până-n lunile de mai,Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască -Timpu-ncearcă-o cheie-n broască.Mă retrag în nod de funii,Până-n luna unei iunii,Să mă-ntrec în salt de ciuturși în zborul unul flutur
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
seară a fost ultima dată când a mai cântat Benone Sinulescu cu perucă, căci mai mult nu l-am văzut cu ea nici la televizor, nici în sălile de concert. Și de câte ori mi-i dat să mă întâlnesc cu legendarul cântului românesc Benone Sinulescu, de atâtea ori ne amintim de acea întâlnire de suflet ce a și hotărât soarta neuitatei peruci de culoare cafenie. Au trecut circa 60 de ani de când i-am auzit pentru prima dată vocea fermecătoare a lui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92363_a_93655]
-
primele lui înregistrări la Radio:„Străina mamei, străină”, „La Lenuța sub cerdac” și „În munții Buzăului”. Domnia sa avea doar 18 ani. Eu abia pășisem pragul școlii. În acest an, la 24 mai, nea Beni, cum obișnuiesc să-i spună fanii cântului său, va rotunji frumoasa vârstă de 80 de ani. Și ceea ce i-am spus dumnealui cu ani în urmă, mă repet și acum scriind aceste rânduri: Cu cât trec anii, cu atât mai bine cântă Benone Sinulescu și cu atât
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92363_a_93655]
-
la chemările de dor, iubiri ce mor, gânduri ce rătăcesc istovitor... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Ca-ntr-un somn nesfârșit, liniștea pământu' a-nvăluit și nicio umbră cu vântul se-ngână, niciun glas de om nu răsună, niciun cânt nu se aude trecând și niciun lup flămând nu privește la lună urlând... Geme pădurea lung sub cerul de plumb, a nins nefiresc de mult, ca-ntr-o poveste, copil fiind într-o altă viață, dintr-un alt timp... Referință
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > AUD ÎN INIMĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Aud în inimă-ncet un cânt ca și cum ar fi o vioară ce cântă pentru ultima oară, de bun rămas, făr’un cuvânt... Limpede ca și aerul din jur, îmi cântă încet, apoi subțire ca un veșmânt mă-mbracă... de iubire și sunt frumoasă în cântu-i pur
AUD ÎN INIMĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383176_a_384505]
-
elevii seminariilor teologice sau pentru erudiții facultăților de profil și, de ce nu, ar putea aduce alinare muritorului de rând, care s-ar împărtăși mai ușor din puterea harului coborât de la Dumnezeu și rostit prin gura proorocilor săi, transformat în dulce cânt poetic prin versurile lui IOAN CIORCA. Mai mult decât atât, prin amploarea unei astfel de lucrări -1468 de pagini în format A4, ediție princeps, copertă din piele și texte filigranate cu foiță de aur - cântărind aproximativ 4 kilograme - se statutează
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
ei casă a venit. / Mergând la ușă, a grăit: „Trei iezi cucuieți / Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, drob de sare /’ În spinare, Mălăieș / În călcăieș Smoc de flori / Pe subsuori.” Sfârșind cântul acest de zis / Iedul cel mic i-a și deschis Ușa și-a început a plânge / Amarnic, cu lacrimi de sânge, Făcându-i dar, de cunoscut, / Tot ceea ce s-a petrecut. „Mămucă, uite ce-am pățit, / Ce necaz mare ne-
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
asistă impasibil la ivirea semnelor bărbătești pe trupul său deșirat, știind prea bine că nu cu ele va răzbi în viață. Și pe când primele fire de păr îi apărură gâdilându-i buza de sus, traduse într-o moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani, tatăl său, bătrânul acum boier Stoenescu, îl trimise cu un răsuflet ușurat și cu o pungă bine burdușită de bani la Padova, unde mai mulți ani la rând dunăreanul Radu Stoenescu, stârni uimirea prin sua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de către altcineva o a nouăsprezecea palmă, plus falsetul îngrozitor și bolnav pe care-l făcea a treia, asemănător guițatului unui porc muribund. Toate acestea, țăcănitul mașinii, informațiile prăfuite și snorfăite pe nas ce soseau din reportofon, cât și încercarea de cânt futurist și postmodernist gângav, se auzeau simultan și făcură ca juriului să i se strepezească dinții și să le condamne pe cele trei. Cineva din public se repezi și rupse jerseul uneia. Rușinea le umplu. În continuare, Ioneștii declarară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întîlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fîlfîit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cîntul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă căreia Enciclopedia i-a rezervat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
același timp- stăpânește violența prin locul pe care-l atribuie fiecăruia în raport cu sacrul. Fiecare șef este stăpânul interdicțiilor, al calendarului, al vânătorii și al forței. Cosmogoniile desemnează țapi ispășitori ce servesc și ca intermediari în relațiile cu lumea de dincolo. Cântul și flautul sunt primele mijloace de adresare către acești intermediari. Labirinturile sunt primele reprezentări metaforice ale acestor călătorii. Obiectele făcute de oameni sunt considerate în continuare niște ființe vii. Schimbul lor și căutarea echivalențelor dintre ele înseamnă tot un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ca să se ducă să voteze, Coincidență, cu siguranță, dar stranie, poate că nu, De ce, Ah, asta nu știu. Comentatorii care, la diferite televiziuni, acompaniau procesul electoral, făcând presupuneri în legătură cu lipsa de date sigure de apreciere, deducând din zborul și din cântul păsărilor voința zeilor, deplângând faptul că nu mai este permis sacrificiul de animale pentru ca în viscerele lor încă palpitând să se descifreze secretele lui cronos și ale sorții, se treziră brusc din torpoarea în care perspectivele mai mult decât sumbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care mai apoi să se folosească Împotriva lui. Un surâs batjocoritor Îi Încreți buzele subțiri. Orbi și ignoranți. Secretele lui erau scrise În cartea memoriei, la adăpost de toată lumea. Mesajul era și el la locul său, ascuns printre versurile din cântul al șaselea. Starea de rău sporea, În timp ce simțea cum Îl lasă puterile. Ferecă scrierea În cufăr și se aruncă epuizat pe pat, lunecând În sfârșit În somn. 2 7 august, dimineața târziu Îl trezi o lumină tăioasă, care Îi bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și spre starea În care se găsește sufletul În Împărăția celor veșnice. - Dar de ce trebuie să te gândești la Hades? Cum rămâne cu rimele dumitale de iubire? Și cu emoția clipei prezente? Nimic din toate acestea nu mai dă consistență cântului dumitale? Îl Încolți Arrigo. Dante tăcea. Filosoful Îl scutură ușor, arătându-i drumul dinaintea lor. În imediata vecinătate a locului conflictului, activitățile continuau ca și cum două orașe diferite ar fi conviețuit ignorându-se reciproc. - Locul târguielilor și al furiei, mai zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trage de la moartea tatălui dumitale. Un om cu niște afaceri nu totdeauna, ca să zic așa, ireproșabile, dar, oricum, În stare să Îți asigure, cât a fost În viață, acea existență strălucitoare și costisitoare pe care dumneata ai Îmbogățit-o cu cânturile dumitale. Dar care, odată chemat la lumina Domnului, te-a pus În situația de a-ți câștiga pâinea altundeva. Cu greu, cardinalul se ridică, pufnind pentru a-și elibera trupul masiv dintre brațele jilțului. Apoi se duse la fereastră, invitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a Facerii s-ar destrăma. Toate acestea trebuiau oprite. Era scris În stele că eu trebuia să fiu cel care o va face. - Dumneata ești nebunul. Măsura universului creat ar fi fost cea mai măreață operă a minții omenești, un cânt de laudă Închinat lui Dumnezeu. Astrologul se ridicase În picioare cu o agilitate neașteptată, venind spre el. Dante făcu un pas Înapoi. Dar Bonatti nu părea că ar fi vrut să Îl agreseze. Fixa pe cineva din spate. Poetul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Maestru, vrea să-i facă o bucurie, dar și să iasă din tensiune. — Păi, da, sunt onorat, deși îmi reproșează că mă irosesc pe cântece populare românești (nu știe că muzica asta îmi dă senzația că sunt nemuritor, de asta cânt, caut ceva, nici eu nu știu ce...), dar tot m-am abonat la Shakespeare bulletin, să fiu la curent cu tot ce e în lume, am trecut de la Hamlet la Regele Lear, trebuie să știu ce e în arta mondială... — Ei, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și-l chema disperată: Tinerel te-am îngropat/ De pomană că ți-am dat/ Apă multă și vin mult/ Să te țină Domnul sfânt!, aaa!!!, de ce-ai plecat?, urla ca un animal, se întinsese pe pământul cald, fetele opriseră cântul lor cu Caloianul și o ascultau... că morții... morții se întorc, ba nu, nu se întorc; morții știu, ba nu, nu știu; morții te ajută, ba nu, nu te ajută; morții sunt salvați, au ieșit din mizeria asta, ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să înțeleagă. Nici lacrimile lui Heraclit, nici râsul lui Democrit: perspicacitatea lui Lucrețiu. Asupra lumii, el adoptă punctul de vedere al lui Sirius: imaginând, deducând, vede ceea ce ceilalți nu văd. înțelegerea presupune înălțime, detașare, profunzime, perspicacitate. Cel de-al doilea cânt al poetului ne oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau manevrele legiunilor, nici deplasările lor repezi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
uscat Mi-ai scris numele pe lună și enigmatice stele Ca să stralucesc în întuneric și să fiu călăuză Tăcută ca ele Mi-ai scris numele pe adieri unduite de vânt Ca să usuc lacrima de sub pleoape și să aduc Mângâiere și cânt Mi-ai scris numele pe fulgii argintați de nea Să port mereu haina alba strălucitoare Și pură ca ea Mi-ai scris numele și pe lemn de cruce Isus Ca să port veșnic în inimă dor și speranță În viața de
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]