1,737 matches
-
cu șoldul. Sirena bacului răsună. Vibrația motoarelor Începu să toarcă surd, bacul dădu Înapoi și se desprinse de chei, făcînd vîrtejuri În apa portului. Fără să schimbe o vorbă, văzură goeleta Îndreptîndu-se rapid spre larg, Christian se deslușea limpede În spatele cîrmei. Cu o Împunsătură de gelozie, Lucas recunoscu În sinea lui că skipperul avea o Înfățișare elegantă și se Întrebă dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
intonă cântul și, de data asta, cei doi răspunseră la fel, iar drept răspuns, cel din spatele luntrei Înclină puțin pânza pe care o ținea cufundată În apă. - Acu’, reluă Vishu arțăgos, ia du-te tu, măi prostule, și pune tu cârma la cap până când ți-oi spune eu să pleci de-acolo. Și voi, ăștilalți, mânjiți-l cu rahat d’ăla de pescăruș, că poate i-o trece cheful de Fala lu’ porcu’ ăsta! Păi tu nu știi că atunci când valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mânjiți-l cu rahat d’ăla de pescăruș, că poate i-o trece cheful de Fala lu’ porcu’ ăsta! Păi tu nu știi că atunci când valul kelib se Înmoaie după ce-l bate valul bungdokerik, trebuie să te pregătești să schimbi cârma? Nu știi că dacă marea verde se Îndulcește, Înseamnă că Începem să primim apă dinspre insula Waialea? Și nu știi că, mereu când se Întâmplă așa, punem cârma la cap? De câte ori vrei să-ți mai spun cântul ca să-l ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înmoaie după ce-l bate valul bungdokerik, trebuie să te pregătești să schimbi cârma? Nu știi că dacă marea verde se Îndulcește, Înseamnă că Începem să primim apă dinspre insula Waialea? Și nu știi că, mereu când se Întâmplă așa, punem cârma la cap? De câte ori vrei să-ți mai spun cântul ca să-l ții minte și tu, prostule? Nu pricepeam nimic, iar Dyas Îmi spuse: - Pe uscat, când ai de mers dintr-o parte În alta, te ții după munți, râuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unde te afli și din ce parte bate valul, atunci poți să-i spui cârmaciului Încotro s-o ia. Mă duse la coada luntrei, unde amărâtul de tânăr, un slăbănog numai piele și os, se chinuia din răsputeri să țină cârma Înclinată În apă Într-un anumit fel. - Aici e părul, Îmi arătă Dyas o scobitură În bulumac. Aici e capul, Îmi arătă el altă scobitură. Aici e umărul, aici e pieptul, ăsta e buricul, aici e... hmm... aici e fala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scobitură. Aici e umărul, aici e pieptul, ăsta e buricul, aici e... hmm... aici e fala noastră de oameni... Aici e coapsa... Iar aici... După ce mi-a spus tot ce se putea spune despre toate felurile În care trebuia Înclinată cârma, abia mai răsuflam. M-am dus la Logon și i-am povestit și lui ce aflasem. - Dyas mi-a spus că cei ce știu toate căile din marea asta, le spun pe dinafară Într-un cânt care Începe la răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și oameni din stele cât de patru ori toate degetele unui om: Începea cu Leul Adormit, continua cu Vânătorul, cu Peștele Săritor, cu Pasărea cu Gât, cu Pruncul și tot așa, până ce spunea toate stelele și Încotro trebuia să pui cârma când le aveai În față, astfel Încât să duci luntrea unde pofteai. Dar, cel mai mult, Îmi plăcură acele mattang - Împletiturile de lăstăriș. Era și În ele, ca și În scrijelitura pe care le-o făcusem lui Dilc și Selat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Bineînțeles, îi sărise imediat în ajutor lui Violet când MM ar fi putut s-o dea afară; dar a juca rolul principal dintr-o piesă pe care o regiza el și a o juca pe Hermia într-o producție la cârma căreia era un regizor liber profesionist sunt două lucruri complet diferite. Chelnerul trecu prin apropierea mesei noastre. — Ne puteți aduce un alt rând de beri, vă rog, și niște orez prăjit cu ou? spusei eu. Recăpătam gustul pentru socializare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cap. Mă hotărâsem să nu-i pun la îndoială convingerea că Philip Cantley fusese cel care o omorâse pe Shirley Lowell. — Și, continuă ea, evident, tot discut cu consiliul despre un nou director artistic. Ben e în stare să preia cârma până când putem numi pe cineva, dar, de fapt, cu cât rezolvăm mai repede lucrurile, cu atât vor fi cu toții mai mulțumiți. Nu și Ben, zisei eu, de colo. Margery se încruntă. — Păi, asta trebuie discutat. Vreau să zic că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
părea lui Brunetti potrivit la acea oră. Brunetti răspunse cu o fluturare din mână și se-ndreptă În jos pe Îngusta calle pe care locuia. La marginea apei, văzu șalupa poliției acostată lângă scări, cu girofarul albastru pâlpâind ritmic. La cârmă Îl recunoscu pe Bonsuan, un pilot al poliției care avea În vene sângele a nenumărate generații de pescari din Burano, sânge care cu siguranță trebuia să se fi amestecat cu apele lagunei, purtând În el o cunoaștere instinctivă a mareelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spune-le să trimită Squadra Mobile, imediat, la palazzo-ul lui Viscardi. Vino, Vianello. Șalupa poliției era legat În stânga spitalului, cu motorul la ralanti. Brunetti sări pe punte, Vianello venind aproape În urma lui. — Bonsuan, zise Brunetti, bucuros să-l găsească la cârmă, du-ne aproape San Stae, la palazzo-ul ăla nou, lângă Palazzo Duodo. Nu era nevoie ca Bonsuan să mai pună vreo Întrebare: teama lui Brunetti era contagioasă. Apăsă butonul sirenei cu două tonalități, Împinse maneta În față și roti barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
al meu. Al meu e băiețel. Îl cheamă, ăăă, Theo. Ochii lui Alice au alunecat către mormanul de cărți de lângă Hugo. — M-am apucat de studiu, a mărturisit Hugo spăsit. Soția mea e, ăăă, plecată momentan. Eu am rămas la cârmă și, sincer să fiu, nu mă descurc prea bine. Fir-ar al dracului! De ce naiba pomenise de Amanda? Fața lui Alice s-a crispat. —Trebuie să plec, a spus ea tăios. —Și eu. Ei bine, Hugo încercase. Dar era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui. El înbrățoșă pe bătrânul amic, desprinse barca de țărm, se sui și pluti în josul râului până ce, ajungând pe luciul înalt al mării, el aruncă cârmă și lopeți în apă, se culcă în barcă sub cerul ce-și ridica înstelata sa măreție, și astfel - un grăunte plutitor pe aria nemărginită a apelor - adormi adânc. A doua zi soarele era sus când își deschise ochii... El văzu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încet pe țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui. El îmbrățoșă pe bătrânul amic în felul lui rău și nepăsător, desprinse barca de țărm și merse în josul râului până ce, ajungând pe pla ***, {EminescuOpVII 149} înaltă a mării, el aruncă cârmă și lopeți în apă, se culcă în barcă sub cerul ce-și ridica înstelata sa măreție albastră și astfel, un grăunte plutitor pe aria nemărginită ginită a apelor, el adormi adânc. A doua zi - soarele era sus când își deschise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Adio... Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco i dădu barca lui. El îmbrățoșă pe bătrânul amic, desprinse barca de țărm, se sui și pluti în josul râului până ce, ajungând pe luciul mării, aruncă cârmă și lopeți în apă, se culcă în barcă și adormi adânc. A doua zi soarele era sus când își deschise ochii... El văzu că barca lui se înțepenise între niște stânci... Soarele stăpânea cerul și împlea sânul mării cu lumină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui. El îmbrățoșă pe bătrânul amic, desprinse barca de țărm, se sui și pluti în josul râului până ce, ajungând pe luciul înalt al mării, el aruncă cârmă și lopeți în apă, se culcă în barcă sub cerul ce-și ridica înstelata sa măreție, și astfel - un grăunte plutitor pe aria nemărginită a apelor - adormi adânc. A doua zi soarele era sus când își deschise ochii... El văzu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să se rupă de mase și să-și asume rolul de tată"559. Conform acestei ipoteze, copiii devorează revoluția căci atunci cînd unul dintre ei ia această hotărîre, își însușește meritele tuturor și îi elimină pentru a rămîne singur la cîrma corabiei. În deceniul care a urmat morții și zeificării lui Lenin, regimul s-a consolidat, cultul său a fost adus la desăvîrșire. Un afiș caracteristic pentru acea perioadă conține sloganul: "În sîngele lor se află o picătură din sîngele lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
candidatura: Stalin. Încă din 1926, el anunță că trebuie repusă în drepturile ei autoritatea paternă: "Să nu uităm, declară el la o adunare cu cei apropiați, că sîntem în Rusia, pămîntul țarilor. Poporului rus îi place un singur om la cîrma statului". Am fi dezamăgiți de am afla că Stalin era un om subțire și avea o gîndire subtilă. Nu ni s-a arătat el ca mare conducător, ceea ce aproape că exclude și finețea și subtilitatea? Dar el cunoaște cu precizie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
confiscată sau furată de echipa condusă de Ion Iliescu sau de Frontul Salvării Naționale. Cu toate acestea, Nicolaescu admite că, la fostul sediu al Comitetului Central, în 22 decembrie, bătălia pentru putere s-a dat între două facțiuni aflate la cârma revoluției: grupul Iliescu și grupul generalilor (Ștefan Gușe și Iulian Vlad, patronați de Ilie Verdeț), primul grup izbutind să preia conducerea și să-l marginalizeze pe cel de-al doilea. De asemenea, autorul consideră că, din 22 decembrie, pe teritoriul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
e tăcut și jalnic, Însă așa cum ești Singură porți povara mărirei românești, TÎrgoviște căzută! poetul Întristat Coloare variate În sînu-ți a aflat...” Tot aici se află și „semnul mîntuinței”, posibilitatea (simbolică) de salvare. Turnul devine, În acest spațiu imaginar, o cîrmă: biblica, vestitoarea coloană de foc care duce poporul lui Israel spre pămîntul făgăduinței: „Să fie nouă cîrma, coloana cea de foc, Coloana ce odată din țara de exil Pe calea mîntuirei ducea pe Israil.” În acest spațiu dominat de semnele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
variate În sînu-ți a aflat...” Tot aici se află și „semnul mîntuinței”, posibilitatea (simbolică) de salvare. Turnul devine, În acest spațiu imaginar, o cîrmă: biblica, vestitoarea coloană de foc care duce poporul lui Israel spre pămîntul făgăduinței: „Să fie nouă cîrma, coloana cea de foc, Coloana ce odată din țara de exil Pe calea mîntuirei ducea pe Israil.” În acest spațiu dominat de semnele morții se declanșează, printr-o curioasă răsturnare de simboluri, energiile cele mai mari. Schitul, turnul părăsit, ruinele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mele de cismar. O țin tot într-o bârfă, aruncând ulei pe foc... Iar tu ți-ai dori cumva să-l vezi trăind în mizerie, ca un lup înfometat?. Sunt vremuri grele astea prin care trecem acum, străinii sunt la cârmă: daca poate, să-și vadă liniștit de viitorul lui în Biserică. Nu te opune, Geronimo. Am priceput din vorbele tale, din felul cum le-ai rostit, că te-apasă o durere; te gândești la ziua în care băiatul va pleca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
adevărată de zi cu zi și cu ideile ce străbătuseră veacurile privind subiectele teologiei și magiei, ale fizicii și ale esteticii. Nu voia să stea să privească lumea rostogolindu-se în mocirlă în timp ce imbecililor li se îngăduia să fie la cârma înfăptuirilor omenești. Izbuti să sară peste zidul incintei într-o noapte când vântul urla ca o jivină dezlănțuită iar sciatica și reumatismele îl supărau mai mult ca de obicei. Scrâșnind din dinți își porunci lui însuși să fie mai presus
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un apărător al drepturilor femeii decât Giovanni Boccaccio. Grija pentru acestea devine la fel de plină de compasiune, le instruiește și le înțelege, nu se reține chiar de la promovarea ideii unei lumi guvernate de femei: „și nu vă tot jertfiți neștiutoare/ Ci cârma apucați-o-n palma toată!”130 Devine un povățuitor direct al femeilor, vizând situații concrete pentru care oferă alternative de viață: femeii puternice fizic îi recomandă o atitudine defensivă în fața agresiunilor verbale ale unui soț ce se dorește autoritar, celei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de o cruditate extremă, care îi vor pune la încercare curajul, demnitatea și credința. Mama sultanului transformă ospățul nupțial într-un măcel, neacceptând o noră cu o orientare confesională diferită. Tânăra se salvează, in extremis, pe o luntre lipsită de cârmă, metaforic călătoria aceasta pe mare devine un simbol al încercărilor dure ale vieții cărora trebuie să le facă față pentru a și dovedi statutul de personaj exemplar, de model indiscutabil al virtuților creștine în general. Ca de fiecare dată, Constanța
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]