2,091 matches
-
grad de autonomie (deși este îndoielnic acest fapt, pentru ca mai mereu există unu' într-un cuplu care iubește mai mult decât celălalt!) mai au și un aspect negativ ce-l voi comenta ulterior. Ori posibil că unul mai mereu își cațără problemele pe celalalt că pe un copac? Sper că nu întotdeauna!! Prima condiție a iubirii Cu alte cuvinte trebuie să am anumite cunoștințe specifice pentru ca să iubesc, cum să iubesc și de ce anume trebuie să mă feresc pentru a o aduce
INDELUNG RABDATOARE, DRAGOSTEA ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345455_a_346784]
-
când într-o după amiază de vară, o echipă de tehnicieni trebăluiau pe langă stâlpul din fața curții noastre, pe strada Cetății. Unul din ei și-a fixat la bocanci niște cârlige de fier, cu zimți metalici ascuțiți și s-a cățărat cu dexteritate până în vârful stâlpului. De acolo au tras niște fire până la zidul casei și le-au fixat sus, sub streașina. Au continuat cu firul electric, mai întâi spre locuința familiei Chibici, iar după vreo jumătate de ceas au ajuns
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376870_a_378199]
-
când într-o după amiază de vară, o echipă de tehnicieni trebăluiau pe langă stâlpul din fața curții noastre, pe strada Cetății. Unul din ei și-a fixat la bocanci niște cârlige de fier, cu zimți metalici ascuțiți și s-a cățărat cu dexteritate până în vârful stâlpului. De acolo au tras niște fire până la zidul casei și le-au fixat sus, sub streașina. Au continuat cu firul electric, mai întâi spre locuința familiei Chibici, iar după vreo jumătate de ceas au ajuns
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376870_a_378199]
-
odaia-bucătărie, apoi se furișă afară din casă, să vadă ce se petrece nou pe ulița care trece prin toloacă. Făcea acest lucru în fiecare zi, mai ales când mare lucru nu avea de făcut pe lângă casă. Ieșea pe uliță, se cățăra pe răzlogii de la gardul dinspre ogor, de unde admira fel de fel de treburi ce se petreceau pe uliță și pe la gospodăriile din jur, îndeosebi cele de pe dealul Paltin, de vizavi. De cele mai multe ori, Motocel, pisoiul, îl căuta pe uliță, făcându
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
ani, când într-o după amiază de vară, o echipă de tehnicieni trebăluiau pe lângă stâlpul din fața curții noastre, pe strada Cetății. Unul din ei și-a fixat la bocanci niște cârlige de fier, cu zimți metalici ascuțiți și s-a cățărat cu dexteritate până în vârful stâlpului. De acolo au tras niște fire până la zidul casei și le-au fixat sus, sub streașină. Au continuat cu firul electric, mai întâi spre locuința familiei Chibici, iar după vreo jumătate de ceas au ajuns
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
totdeodată! Nescrisă de nimeni anume - și scrisă în toate rotirile Cerului de Stele. Trebuia să aflu locul unde fierbe aerul, vestind că toată încă suflarea și toată nesuflarea lumii au un centru. Unul singur, singurul sigur - pentru a ne putea cățăra, pe el, pe ramurile îndesate și pe lăstarii stufoși ai centrului lumii - credința și dorul infinit și inexplicabil de limpezire ultimă, de lumină fără de gând ori strigare. Nu era dorința, precoce născută, de moarte - nu - ci infinit și de nespus
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
zgârcitul Împărat, cam mic la minte, cum era. - Singura iarbă ce descuie orice lacăt! Fără ea, nu pot deschide lacătul! - Marcele, du-te de-i adu hoțului ăsta iarba fierii! Nu mă interesează dacă te vei duce pe munți, să cațeri vârfuri de cer! Nici dacă vei traversa mări și țări pe spate, c-o tonă de lucruri în sac! Nici dacă te vei bate cu zmeul zmeilor nu mă vei face fericit, ci doar dacă-mi vei aduce un fir
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
au răspuns la apelul Patriei? De ce nu ne permitem să-i numim eroi? Sau noi numai pe străini îi recunoaștem? Nu mai dorim să creștem «păulici- morozovici», neam de vânzători de tată și mamă, ajunge, avem unul, care s-a cățărat prea sus. Fiindcă azi e o zi de comemorare, cred, că nimeni nu va fi împotrivă să ne amintim și de acei tineri ostași, care laînceputul anilor 1980 au fost trimiși prin ordinul ministerului apărării al armatei sovetice să participe
OARE S-AU LECUIT PLĂGILE SUFLETULUI? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378028_a_379357]
-
și catifelată Cizma Cucului-nroșește. Sprijinit în bîta groasă dintr-o cloambă de acaț* Sui drumeagu” lunecos pîn” la Zapoze-n fînaț. Sparg cu sapa mușuroii și aprind iarba uscată Avînd grijă să sting focul, de-ncepe vîntul să bată. Se cațără-n două labe ieduța, pe-un ram de-alun Să prindă rînza* gălbuie și muguri cruduți de prun. Cîntă cucul la fețîie mă îngîn cu el voios, Prind frunză de fag-ntre buze, fluierînd un vers duios. Fețîie - în fața soarelui
CÎNTĂ CUCII, SE ÎNGÎNĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375845_a_377174]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Iată cum s-a întâmplat, Când dovleacul cel umflat A dorit și el să fie Sus la cucurigu-n vie! Vița fost-a învățată, Ea să fie cățărată Pe aracii ce-i punea Stăpânul, când o-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea
DOVLEACUL AROGANT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375927_a_377256]
-
va coace; Ajungând un dovlecioi, Va cădea ca un pietroi. Chiar așa s-a întâmplat, Când el tare s-a umflat! A căzut și a crăpat, Porcii iute l-au mâncat. Morala: Voi, copii, să ascultați, Pe sus nu vă cățărați, Să nu pățiți, cumva, și voi, Precum al nostru dovlecioi! (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: DOVLEACUL AROGANT / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2065, Anul VI, 26 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DOVLEACUL AROGANT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375927_a_377256]
-
Atunci, Tamir strigă fratelui său mai mic : - Rameses e în pericol! Fugi în sat și cheamă ajutoare, să vină să-l scape, iar eu stau aici, să-l apăr ! Atunci Menahem, băiatul mai mic, sări de pe plută în apă, se cățără pe mal, și fugi cât se poate de repede spre sat, să dea de veste. Șacalii nu-l urmară, aveau ei pradă chiar la doi pași de ei. Celălalt băiat, Tamir, sări din luntre în apă, înotă spre ostrov, să
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
AROGANT, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Iată cum s-a întâmplat, Când dovleacul cel umflat A dorit și el să fie Sus la cucurigu-n vie! Vița fost-a învățată, Ea să fie cățărată Pe aracii ce-i punea Stăpânul, când o-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
ploaie violetă Și-aș picura doar stropi de foc Pe rămășițe de noroc, Împrăștiate la ruletă. M-aș întrupa în libelulă, Iar din culori mi-aș face scut, Să scap de omul prefăcut Și de a gândului celulă! M-aș cățăra pe-un ram de vise, Cu muguri dulci de fantezii, Refugiată-n poezii, Aș trece granițe nescrise! Dar mai presus de toate-aș face Cu nostalgia legământ, Cât mai exist pe-acest pământ, Cuminte, să mă lase-n pace! (din
AȘ VREA... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375218_a_376547]
-
calamitate naturală ne-ar fi putut ajunge. Vă-nchipuiți așadar ce mare era veselia și ușurarea când dădea unul dintre noi semnalul că ar fi găsit poiana visată. Hulpavi ne repezeam la ghiocei, culegând în frenezie, alergându-ne printre pomi, cățărându-ne pe crengi, zburdând ca mieii, făcând tumbe și chiuind mai abitir decât jivinele pădurii. Cred că dacă n-am fi știut că ghioceii sunt otrăvitori, de bună seamă am fi mușcat cu mare poftă din ei! Întotdeauna m-am
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
cu lămpi, însă era ascultat cu venerație. I se cunoștea foarte bine marea lui cruzime, și aceasta una tradițională. - Ooo, dragul mieuu, băgă contele una unsuroasă, vino aici lângă mine... Nu te-am mai văzut de atâta vremeee... Mititelul se cățără agil în poala contelui și țiui în continuare: - Chial în telitoliile mele imense e gleu de tlăit. Ne-au nenolocit comuniștii cale i-au băgat în gloapă pe toți, cu foametea, ne întlec în acte sângeloase musulmanii care lisipesc hlana
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
și-i înțelese avertismentul. În acel moment vru să năvălească peste oșteni, dar pruncul din brațe plângea disperat simțind pericolul în care se află. Viața copilului era mai de preț ca răzbunarea. Cu ultimele puteri, cu copilașul în brațe se cățără pe zid sub privirile uimite ale oștenilor. Săltă peste metereze și dispăru dincolo de ele. - Căpitane Sasu, niciun vampir să nu-ți scape! Preia comanda și ne vom întâlni la poalele muntelui! - strigă Arnăutu cu glasu-i tunător și se aruncă pe
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
munți? - Și ai ajuns la o cascadă! Nu cumva pe acolo mai zace vreo comoară și i-a sosit timpul s-o aduni de pe drumuri!? - zise Elena mai în glumă mai în serios. - Aproape în fiecare noapte visez că mă cațăr, ca alpiniștii, pe acel perete abrupt și, deodată, deasupra cascadei apa dispare undeva în munte, iar în față mă lovește o lumină puternică. Mă trezesc de fiecare dată ca orbit de strălucirea sa și când readorm visul se repetă. Acest
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
pinten stâncos, în fața ochilor i se desfășoară spectaculoasa cascadă. Noi energii i se preling prin vene și o sete nebună de a-și trăi viața din plin îi cuprinde întreaga făptură. Își leagă calul de un pinten stâncos și se cațără până sub apele reconfortante care se revarsă de undeva de sus, plutesc câteva clipe în văzduh, apoi se lovesc de o stâncă formând un mic lac de vâltori, iar în final se prăvălesc furioase la vale în mici cascade. Pătru
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
lama de apă și peretele umed al versantului dar fără sorți de izbândă. Atunci se retrase vreo câțiva pași mai la vale ca să aibă o perspectivă mai amplă. Într-adevăr era o posibilitate de acces pe malul celălalt dacă se cațără pe colțurile stâncoase ale abruptului. Sare de pe un bolovan pe altul ca să traverseze râul. Deodată piciorul îi alunecă de pe piatra umedă și cade în valurile învolburate ce-l rostogolesc la vale. Își feri capul de lovituri, înghiți câteva guri zdravene
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
dintr-un bazin când l-am văzut eu. - Parcă este un porcușor. Vezi ce rât are?... Uite altul! Vezi că fuge! am alertat-o imediat să-l poată vedea de aproape. Tocmai ieșise din apă înotând destul de repede și se cățărase pe mal. Ne-a privit speriat și imediat a fugit în aceeași direcție prin iarba deasă în care predomina trifoiul, patlagina ori ceva asemănător cu ea, și untul babei. Era mai mare ca un motan dezvoltat, de cel puțin o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
nevoie să ne oprim la cele cuprinse în generoasa tablă de materii a paradigmelor marcusiene. Punând aceste lucruri alături de lunga listă a creațiilor profesorului, poate că nu ar fi exagerat dacă am vedea înălțarea ființei ca drum de la mirarea copilului cățărat în locuri de unde să înțeleagă cele din jur, la miracolul oferit de darnicul om de știință care ne spune ce a văzut dincolo, în locuri în care noi privim cu ochii lui. Faptul că fenomenul Solomon Marcus se întinde pe
MODEL DE VIAŢĂ DE GEORGEL RUSU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376222_a_377551]
-
dezamăgirilor cotidiene vreau astăzi să fiu femeia care atinge subtil și delicat scoarță unui anotimp uitat în calendarul tristeții femeia care urcă și coboară treptele scării imposibilelor iubiri pe care numai ea le poate înțelege pe care doar ea se cațără temerara știind că dincolo de nimic este nimeni totuși ea urca cu rucsacul speranțelor plin de vise fără să fie anchilozata în trecutul durerilor dorind să ia totul de la capăt ca si cum viața ei abia acum începe astăzi vreau să fiu femeia
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
umbrela aducerilor aminteferindu-se de picăturile de ploaieale dezamăgirilor cotidienevreau astăzi să fiu femeiacare atinge subtil și delicatscoarța unui anotimp uitat în calendarul tristețiifemeia care urcă și coboară treptelescării imposibilelor iubiripe care numai ea le poate înțelegepe care doar ea se cațără temerarăștiind că dincolo de nimic este nimenitotuși ea urca cu rucsacul speranțelor plin de visefără să fie anchilozata în trecutul durerilordorind să ia totul de la capăt că și cumviața ei abia acum începeastăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
pantoful și, sprijinindu-mă ușor să mă nalț m-ai ajutat să-l încalț. Se potrivea perfect! A mai fost apoi parcă o plimbare plutind prin aerul Rome antique mirosind a trandafiri galbeni si a portolac înfloriți în alt veac, cățărați curioși pe grilaj, s-asiste, tăcut la primul sărut. Și mai era un cântec șoptit de un saxofon îndrăgostit ce cădea peste noi în șuvoi. Cu ultimii bani, am cumpărat de la un vânzător ambulant vorbăreț și galant vreo două ore
OMNES VIAE ROMAM DUCUNT de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369297_a_370626]