882 matches
-
Pechinezii bunăoară/ Se adună la congres/ Șorecarii mai ales/ Hau hau hau și hâm hâm hâm/ Vin dulăii la ciolan/ Vin taraș că o șopârla/ Grangurii și marea tarla/ Unu-i prieten altul rudă-/ Somnoaroasă caracuda,/ Evanghelioși sadea/ Vine câinele - cățea/ Toată turma-n patru labe/ Mutre de scapeți și babe/ Unul urlă ceilalți sluj/ Cu-n picior la spate-n sus/ Și când Bâlba spune gata/ Ușurel se lasă gloata/ Burtărie și ciacâri pe/ Șoaptă feselor pe cârpe/ Clanț clanț
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pentru a se descrie pe sine și pe cei din grupul lor este o încercare de preluare a unui termen receptat ca o insultă rasistă și de transformare a acestuia într-un însemn al mîndriei rasiale. Folosirea termenilor precum "bitches" ("cățele", "ticăloase") și "ho's" ("tîrfe") pentru a descrie femeile într-un mod derogatoriu ilustrează discriminarea sexuală din comunitățile negrilor și nivelul crescut de tensiune în relațiile dintre sexe. Pînă în 1993, cîntăreții de rap erau atacați pe față de către femeile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
către femeile din comunitatea lor ori din alte comunități pentru folosirea unei astfel de terminologii sexiste. Queen Lalifah, de exemplu, în hitul său muzical din 1993-1994 intitulat "U.N.I.T.Y." face apel la unitate, întrebînd barjocoritor: "Pe cine numiți voi cățea?!" Un cor le spune femeilor negre din public: "Nu ești cățea și nici tîrfă" și "Trebuie să le-o spui și lor". Videoclipul prezintă hărțuirea la care sînt supuse femeile pe stradă și arată cum te poți opune unui astfel
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
unei astfel de terminologii sexiste. Queen Lalifah, de exemplu, în hitul său muzical din 1993-1994 intitulat "U.N.I.T.Y." face apel la unitate, întrebînd barjocoritor: "Pe cine numiți voi cățea?!" Un cor le spune femeilor negre din public: "Nu ești cățea și nici tîrfă" și "Trebuie să le-o spui și lor". Videoclipul prezintă hărțuirea la care sînt supuse femeile pe stradă și arată cum te poți opune unui astfel de comportament. Într-adevăr, 2 Live Crew și cîteva alte trupe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
femeile pe stradă și arată cum te poți opune unui astfel de comportament. Într-adevăr, 2 Live Crew și cîteva alte trupe batjocoresc în mod constant femeile descriindu-le ca fiind bune doar pentru sex și pentru nimic altceva, niște "cățele" prostănace care nu fac decît să te bată toată ziua la cap32. Această atitudine sexistă a produs multă agitație în cadrul comunității negrilor provocînd multe discuții care probabil că au dus la clarificarea relațiilor dintre sexe. Astfel, într-o diagnoză critică
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
strigă Bodo uitând de prudență și năpustindu-se către ei. Dar nu făcu decât câțiva pași. Eglord, care auzise strigătul, se Întoarse brusc și aruncă cu furie sulița spre el. — și aici ai Îndrăznit să pătrunzi, negustor blestemat, pui de cățea? Ia-ți-o, necinstită de altul, nici nu meriți altceva. Pentru tine e numai bună! Bodo nu mai apucă să audă. Sulița Îi străpunsese pieptul, nimerindu-l de-a dreptul În inimă. Însoțitorii lui se repeziră sperând să-l mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o notă de plată de la restaurantul Ming’s, într-o folie de plastic. Nota era mototolită și - am înghițit în sec - împroșcată cu picățele cafenii. Pe cealaltă parte se vedeau scrise cu cerneală cuvintele: „O să ți-o trag și ție...cățea.“ Kimball făcu o pauză după ce i-am dat înapoi nota de plată. - Această comandă a fost livrată familiei Rubinstein. Kimball așteptă reacția mea, care întârzie să se producă. - Pe pagina 181 un băiat de restaurant e asasinat în aceeași manieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Prin poieni fără drum Prin câmpii fără cărări Pe drumuri cu gloduri Peste ape fără poduri Peste garduri Fără pârleazuri. Și de le-i găsi La mese-ntinse, Cu făclii aprinse, La neveste grase Și fete frumoase Să-i pară cățele viermănoase Numai eu să-i par frumoasă, Numai eu să-i fiu aleasă. Se rostește afară la cheutoarea casei, înfigând un cuțit în pământ * CHEMAREA LUNEI ( Când s-arată crai nou) Lună, lună, Vârgolună! Tu ești mândră și frumoasă Peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
multitudinea câinilor care îl însoțesc, numărul lor dând măsura vânătorii. Rolul psihopomp al câinelui nu trebuie neglijat, căci Iovan pornește spre Celălalt Tărâm, unde domnește șarpele cosmic și, de aceea, are nevoie de ghizi pricepuți. Conducătoarea „alaiului vânătoresc” este o cățea cu o funcție narativă în creștere pe parcursul baladei, ea fiind, precum Fulga sau Mama câinilor în colindele de cioban, toată nădejdea eroului. Apariția suitei provoacă admirație instanței narative și, prin ea, întreaga comunitate percepe natura excepțională: „Un voinic călare,/ Voinic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
propriu-zisă întreprinde mezina lui Mizil-crai. În basme, structura epică ar face parte, conform clasificării lui Lazăr Șăineanu, din „ciclul fecioarei războinice”, tipul a cu basmul tip un ochi râde și altul plânge, cu diferența că ajutorul năzdrăvan vine de la o cățea, și nu de la cal. Travestită în flăcău, mezina împăratului depășește probele de vitejie și încercările de demascare a sexului ei, împlinind obligația tatălui de a trimite un fecior la oastea dușmanului său. Situația inițială, a cerinței aparent imposibil de îndeplinit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ar fi acela? Un loc pentru "tinerețe fără bătrînețe"? Desigur, Maramureșul. Iar argumentele pentru această alegere se regăsesc în discuția noastră, m-ai convins că e așa. Mai mult, dacă Moldova a fost "descălecată" de legendarii Bogdan și Dragoș plus cățeaua Molda, cu ceva secole în urmă, acum e firesc să încercăm și noi o "reîncălecare" a originilor, nu-i așa? Și dacă tot ne-au fost strămoși niște maramureșeni, de ce nu am revendica acum ceva moșteniri, în calitate de urmași? Măcar cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când le rășchirează 56, nu e chip nici astăzi, că a împlinit 70 de ani, să te ții de el. Mai figurau în ceata noastră colonelul Gadela, supranumit Vădana, fiindcă era lat în șele ca o vădană; Costache Tucidide, poreclit Cățeaua, fiindcă era rău de gură, gata să clămpănească 57 și să împroaște pe tovarășii săi cu felurite glume pipărate; Petrache Lochman, un bătrân cu inimă de copil, victimă vecinică a Cățelei; colonelul Grigorie Sturdza, vânător egoist care la goane ieșea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lat în șele ca o vădană; Costache Tucidide, poreclit Cățeaua, fiindcă era rău de gură, gata să clămpănească 57 și să împroaște pe tovarășii săi cu felurite glume pipărate; Petrache Lochman, un bătrân cu inimă de copil, victimă vecinică a Cățelei; colonelul Grigorie Sturdza, vânător egoist care la goane ieșea totdeauna din linia pușcașilor, ca să-i vie lui mai întăi dihăniile; în fine, Costică Șuțu, un tip sui generis 58, care mergea totdeauna în fruntea vânătorilor, deși purta în spate două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru a suta oară lupta lui de la Tarcău cu o matahală de urs bine blănit, cea mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-a doua zi, care ieșeau de multe ori pe dos; Cățeaua clămpănea 62 în dreapta și în stânga, încolțănd când pe Lochman, când pe Vadana; Rosetti, profitând de limbuția celorlalți, curățea merindele de pe masă cu o poftă de vrednic vânător; iar colonelul Sturdza asculta, tăcea și ochea cel mai bun pat de dormit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cade moartă la pământ. Am făcut cu toții un chef nespus de această ciudată întâmplare. Unii spuneau că Rosetti are farmec la pușcă; alții că biata vulpe a murit de spaimă în momentul când i-a zărit căciula cea țurcănească; iar Cățeaua susținea că a fost împușcată de dânsul în iarna trecută și că abia acuma i-a venit ceasul să moară. Las pe Cățeaua, că nimene nu știa să înflorească lucrurile ca dânsul. De fapt, vulpea fusese lovită de cel întăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că biata vulpe a murit de spaimă în momentul când i-a zărit căciula cea țurcănească; iar Cățeaua susținea că a fost împușcată de dânsul în iarna trecută și că abia acuma i-a venit ceasul să moară. Las pe Cățeaua, că nimene nu știa să înflorească lucrurile ca dânsul. De fapt, vulpea fusese lovită de cel întăi foc ce se auzise la începutul goanei. Într-una din zile, pe când eram epitrop la Spitalul Sf. Spiridon, am luat cu mine pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nici lui Proca nu i-a mai venit gust să se expuie de a măsura a doua oară adâncimele Vladnicului. Am continuat ani de zile a vâna la câmp și la pădure, vara la pene66, iarna la păr67, după vorba Cățelei, însă de la o vreme ceata tovarășilor noștri de pușcă a început a se rări. Unul câte unul, spre marea noastră durere, au trecut pragul vieței și astăzi din cei vechi am rămas numai doi, mari și lați: Dimitrie Rosetti și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și noi părechi, părechi, un joc năstrușnic, pe iarba verde, un joc cum nu s-a mai văzut în via lui Șendre, de răsuna pământul sub bătaia călcâilor, de ne venea nouă înșine sufletul la gură. Trageți, măi? Să turbe cățeaua!... strigam noi lăutarilor, aruncând cu pălăriile într-înșii. Dar și ei, mai ales lăutari-boieri, cum îi numeam noi, nu se lăsau mai prejos; electrizați, fermecați, ei nu-și puteau stăpâni mișcările, țineau tacul cu mânele, cu capul, cu picioarele, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Căci, ascultând de o lege a naturii, ei se reproduc, ridicând problema unui surplus, pe care ori Îl hrănim, ori Îl ucidem. Dar ambele atitudini sunt greșite În sine. Hrăniți, ei vor depăși curând numărul nostru, al oamenilor, căci fiecare cățea, bine hrănită, va face, de două ori pe an, câte 4-5 pui. Uciși, vor lăsa loc liber, cum spun ecologii, nișă ecologică, “altora”, care pot fi Încă mai răi. Căci natura urăște vidul. Oricum, nu scăpăm de ei; e o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe ulițele Bucureștiului, ca Într-o junglă erotică răsunând tăcut și Înfundat de mârâitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite, Într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși unul pe altul. (Sau, folosind tautologic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
preferințele, nu prea ascunse și mărturisite ca În glumă, ale soțului pentru femeile cu pielea pigmentată.) A fost ceea ce se numește un coup de foudre! Tot restul verii și toată toamna a colindat prietenul meu, ca un câine turbat după cățele, orașele și târgurile din Moldova, după câteva vagi indicații ce avea despre fetișcana tuciurie, fata portarului de la o fabrică dintr-un târguleț oarecare, pe care o și luă de nevastă, o plimbă peste ocean, Îi făcu vilă la Snagov și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din Roman avea până mai acum cincisprezece ani o femeie În serviciu, țărancă zdravănă ca un taur, care muta din loc, de parcă s-ar juca, dulapurile grele luate În bra țele ei atletice. Era vrednică foc de treabă, dar și cățea neostoită și În dâldoră neogoită după bărbați. Înnebunise după ea toată garni zoana, care-și aștepta până la ziuă rândul la ușa ei, Începând cu colonelul S. - altfel bărbat cu sentimente delicate, suspinând ca un licean după ovreicuțe blonde și romanțioase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mine Însumi, cel care eram cîndva... PRÓDROMOS Preliminarii Era o dimineață de octombrie. Profitînd de vacanța de pe 17, plecasem la Córdoba∗. Eram cu Alberto Granado la el acasă, sub bolta de vie, beam mate∗ Îndulcit și comentam ultimele Întîmplări din „cățeaua asta nenorocită de viață“, În timp ce meșteream la La Poderosa a II-a∗. Alberto se plîngea că a trebuit să renunțe la serviciul pe care Îl avusese În colonia de leproși din San Francisco del Chañar și că era prost plătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
om ca și dumneavoastră“. Era necesar s-o fac și era important pentru mine, căci se purta atât de samavolnic de parcă uitase de asta. În perioadele turbulente de interogatoriu îmi spunea că sunt un rahat, un gunoi, un parazit, o cățea. Când era într-o dispoziție ceva mai temperată, mă trata de curvă sau dușman. În intervalele mai pașnice eram pentru el un mijloc de a-și umple orele de serviciu, cârpa ce-o mototolești spre a-ți dovedi zelul și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și iubirea sinceră ce părea să existe între gay-ii din sală se comportau ca o sectă, cu o solidaritate reală, nu trucată. Poate că și conștiința păcatului împărtășit îi poate lega la un moment dat pe oameni. Ieri a murit Cățeaua ! îmi spune cu o voce tristă mama la telefon. O cățea blândă, roșcată, care nici măcar un nume ca lumea nu avea i se spunea tot timpul "Fetița" sau "Cățeaua". Un câine trist de țară, mai tot timpul legat de capătul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]