2,960 matches
-
mai fioroase ar trebui să de ferească de omul înhăitat. Comunicarea în aceste situații se rezumă la forța pumnului. Clonarea și migrarea sufletelor Prin clonare, deocamdată la animale, s-au obținut copii identice după un original cu calități mai remarcabile. Cățelul a fost una din ultimele experimentări reușite. Prima a fost oaia, urmată de o întreagă suită. La clon a fost constatat nu numai aspectul foarte asemănător, chiar identic, ci și obiceiuri și chiar boli ale originalului care se regăsesc la
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
aspectul foarte asemănător, chiar identic, ci și obiceiuri și chiar boli ale originalului care se regăsesc la clon. Deocamdată clonarea omului nu este permisă de Lege și nici de Biserică. Biserica și legea se au între ele ca mâța cu cățelul. Într-un singur caz a mai existat concordanțe între punctele lor de vedere. La„fabricarea coarnelor” în căsnicii. Biserica, pe bună dreptate, se teme că identificarea prin clonare a două Euri diferite va pune stringent problema sufletului. Animalele, fiind ființe
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
numai zâmbet și lumină în ochii albaștri, lăsase așa, ca din întâmplare, să-i cadă niște șuvițe blonde de sub baticul legat cochet la spate și sorbea delicios din ceașca de cafea, ținând cu eleganță degetul mic ridicat, precum coada unui cățel. Istrate, ce-i drept având o culoare omenească în obraji, povestea detașat despre călătoria cu trenul și luase hotărârea de a completa formularele la întoarcere, că și așa nu le citea nimeni. Ce nu-și putea explica era o senzație
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
după ce emigrează în Israel. Unii foarte pitorești, calzi, apropiați, generoși, alții, mde, așa cum sunt mai peste tot, cu felurite tare sau apucături (nerecunoștința fiind una destul de răspândită). Plină de umor și duioșie este și aventura familiei Lungu în căutarea unui cățel. Impresionantă mai ales prin contraponderea unor caractere umane cu comportamentele acelor ființe pe care tindem a le considera inferioare, doar pentru că nu le cunoaștem îndeajuns. Autorul are inteligența însă și forța narațiunii pentru a ne purta prin toată lumea, dar și
CU IVAN LUNGU PRINTRE AMINTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347567_a_348896]
-
Acasa > Impact > Scrieri > POVESTEA PUIULUI DE VULPE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Povestea puiului de vulpe O sărmană ființă, semănând mai mult a cățel mic și pricăjit, trecea abătută pe lângă gardurile gospodăriilor dintr-un sat de munte, aflat în imediata vecinătate a pădurii. Cine avea ochi pentru asta, își dădea seama repede că nu era un cățel, ci un pui mic de vulpe, însă
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
O sărmană ființă, semănând mai mult a cățel mic și pricăjit, trecea abătută pe lângă gardurile gospodăriilor dintr-un sat de munte, aflat în imediata vecinătate a pădurii. Cine avea ochi pentru asta, își dădea seama repede că nu era un cățel, ci un pui mic de vulpe, însă prăpădit la înfățișare, slab și vai de el. Din când în când, scâncea cu glas subțire și jalnic, pesemne sfârșit de foame și de sete. Scâncetele sale aveau ceva tulburător în ele, și
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
localitate. Era și el om în vîrstă și poate îi era de folosință. I l-a dat cu cotigă cu tot. Acum parcă era mai mult loc în curte și mai multă liniște. Nu mai răgea de plictiseală toată ziua. Cățelul își căuta și el umbra pe unde putea. Era plictisit și uneori spre seară, când vedea că nu-i mai sosește stăpânul de la munca câmpului, începea din senin să urle de-a supărat toți vecinii. Chiar Săndica se hotărâse să
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
din senin să urle de-a supărat toți vecinii. Chiar Săndica se hotărâse să-l ducă de acasă. Să-l dea vecinului care era cioban și să-l ia la stână Nu se îndura însă, că l-a crescut de cățel. L-a găsit pe marginea canalului, murdar și flămând și i s-a făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
din trafic, și-a aruncat ochii, fără să vrea, pe palma mâinii sale drepte. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni din copilărie, când, din vina unui cățel după care fugea și care nu se lăsase prins, a căzut și și-a înfipt mâna într-un ciob de sticlă. Subit, șoferul acceleră ! ********************** În acel moment tragi-comic, printr-o viziune primitiv-eonică asupra Universului material, s-a produs Marea Schimbare
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
un poem de dragoste târzie. Cuminte, iubitoare și retrasă Cu-al meu pantof îl mai aștept să vie! Iubirea Iubirea am simțit-o-ntâi În pâinea de pe masă Și-n glasul mamei, grijuliu Când mă striga prin casă. Și-apoi, cățelul, Leul meu, Un dar de la bunica, Se gudura la pieptul meu: Eu îi eram mămica! Pe când udam frumoase flori, Copilă-n grădiniță, Un fluture o căuta Pe-un fir de romaniță. Mi-a apărut apoi în toate, În ochi de
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea norii, șuierând afurisenii. Și ținea Cloanța la chilia ei o namilă de lup, cu colții mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe? Una, COCÂRJATA, cu o cocoașă de cămilă, avea nasul coroiat, gura fără buze, din care ieșea un dinte gălbejit și scuipa când vorbea, de nimic nu se înțelegea. Alta, de-i zicea BULBUCATA, avea lațele-i
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
e-mail, de când fratele său îi făcuse rost de un calculator. O lume întreagă se deschidea dincolo de ferestrele apartamentului său, dar el era silit să o contemple neputincios, fără a putea participa la vreo acțiune, era constrâns să audă totul, lătratul cățelului vecinilor, chicotelile jucăușe ale fetiței familiei de vizavi, zgomotele din timpul partidelor de amor ale cuplului de deasupra, totul, dintr-un scaun cu rotile, imobilizat, blestemat... Aceasta numai viață nu se putea numi. Și știa că nu se va termina
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
spuse fata gânditoare, ce știe el? Este hrănit, îngrijit, spălat, parfumat... ce grijă are? Nici una.”, își spuse ea gânditoare, privindu-l duios. Îi plăcea acest caniș negru care-i fusese credincios și nu-i înșelase niciodată așteptările. Pășind astfel, în urma cățelului, nici nu bagă de seamă că telefonul suna... - Alma - sună telefonul! Se auzi de undeva din străfundul coridorului o voce matură de femeie. - Alma! Se auzi iar un apel, de data asta prelung. Mama știa că Alma are obiceiul de
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la umbra căruței, cu limba scoasă de un cot. Aceasta a fost prima mea încercare de a pescui și prima mea plimbare cu barca pe apă. Am mai experimentat și altă dată pescuitul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
localitate. Era și el om în vârstă și poate îi era de folosință. I l-a dat cu cotigă cu tot. Acum parcă era mai mult loc în curte și mai multă liniște. Nu mai răgea de plictiseală toată ziua. Cățelul își căuta și el umbra pe unde putea. Era plictisit și uneori spre seară, când vedea că nu-i mai sosește stăpânul de la munca câmpului, începea din senin să urle de-a supărat toți vecinii. Chiar Săndica se hotărâse să
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
din senin să urle de-a supărat toți vecinii. Chiar Săndica se hotărâse să-l ducă de acasă. Să-l dea vecinului care era cioban și să-l ia la stâna. Nu se îndura însă, că l-a crescut de cățel. L-a găsit pe marginea canalului, murdar și flămând și i s-a făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
iubitei. Urmările acestui accident sunt de lungă durată și starea de sănătate greu de recuperat. Parcă nu mai avea chef să-și continue servirea mesei. A strâns totul de pe masa din bucătărie, restul de mâncare l-a pus pentru Crivăț, cățelul și prietenul său preferat. Și-a scos din frigider sticla cu vinul demisec și-a preparat un șpriț, apoi a plecat în living să-și revizuiască programul zilei următoare de școală. Se acomodase destul de bine la noul său loc de
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
-o înapoi !” Plângea și tata, încet mi-a spus : ,, Așa plecăm și noi !” Atâția oameni, nepăsători, mâncau și mult vorbeau . Știau că-n viață te naști și mori și mie, nu-mi spuneau!. Mai trist, în cușcă mă aștepta, Molii, cățelul meu, Ce se-ntâmplase, poate știa, Nu pricepeam doar eu. Am înțeles abia mai târziu, Când nu a mai venit, Că doarme veșnic într-un sicriu, Adică. . . a murit!. O port în minte, cât mai trăiesc, Și în fotografii. Cu
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și care se termină printr-o poantă ironică” ( v.Dex.) În spiritul acestor caracteristici ale epigramei, Teodor Barbu ne oferă două definiții personale : „Patru versuri „libertine” Oricare epigramă-am constatat, Ca niște căței în cușcă; E-o bombă cu efect întârziat, Trei se gudură la tine, Aprinzi fitilu-n primul vers al ei, Dar al patrulea te mușcă!” Și explodează după versul trei. „Epigrama însemna, la început, o inscripție sau o dedicație pe pietrele
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
atunci, adio pace, Că-n zbenguiala lui neroardă, Nimic nu-i mai stătea în cale, Pe toate le-alerga-n ogradă Porci, păsări, capre rătăcite Le lua-n cornițe și-n copite Gonindu-le pe drum la vale.. Privind la scenă, un cățel A mârăit către erou: -Joacă-te acum cât ești vițel, Că mâine când o să fii bou!?! Morala: Oricât s-ar da unii de-a dura Rămân cum i-a-ntocmit natura! *** Referință Bibliografică: Prefață / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
Acasă > Poezie > Pamflet > AM SCRIS AZI-NOAPTE-O POEZIE Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 985 din 11 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Am sclis azi-noapte-o poezie Fiind atâta de mișcat De un cățel cu pâl buclat Fala pălinți ca să-l mângâie, Plângea sălacu-ntle boscheți Și nemâncat și jegălit, Da' nimenea nu s-a oplit Din gloata male de dlumeți, Doal eu, atâta, singulel, În ochisoli când l-am plivit, Bătând în mine am
AM SCRIS AZI-NOAPTE-O POEZIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366043_a_367372]
-
pălinți ca să-l mângâie, Plângea sălacu-ntle boscheți Și nemâncat și jegălit, Da' nimenea nu s-a oplit Din gloata male de dlumeți, Doal eu, atâta, singulel, În ochisoli când l-am plivit, Bătând în mine am simțit O inimioală de cățel, Și întl-o mică lăclămioală Ce s-a oplit din culs și ea, Spelanțe, una-i licălea Simțind iubile plima oală; M-am dus la el, l-am mângâiat, L-am intlebat “un' ți-e mămică?!” Da' lasă-l jos!” stligă
AM SCRIS AZI-NOAPTE-O POEZIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366043_a_367372]
-
la blănita, De la năsuc pan' la codită ... Bunica dolmea bolovan, Și să nu dau ial de belea (Cam lal așa o bunicuța!) L-am așezat pe o pelnuță Pitit sub patul meu să stea, C-am să le spun desple cățel Pălințilol, că m-a dulut Și să îl las nu am putut Pe lumea asta singulel, Pentlu că mâine-i o zi male, Vol fi acas', după un an... S-au dus și ei să fac-un ban Plintle stlăini
AM SCRIS AZI-NOAPTE-O POEZIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366043_a_367372]
-
în fața lui Dumnezeu și nu cerșește, nu se umilește în fața nimănui. Sfântul Nil Ascetul se adresează celor din România urâtă de azi cu următoarele cuvinte: „Noi însă, când ne aflăm în vreo trebuință oarecare, alergăm după cei bogați ca niște căței care mișcă veseli din coadă în jurul celor ce le aruncă vreun ciolan de ros sau niscai firimituri în vreme ce-i lovesc; și-i numim binefăcători și protectori ai creștinilor, și le recunoaștem pur și simplu orice virtute, chiar dacă se află în
PARTEA 2/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365420_a_366749]
-
părul creț, forțându-l să se legene, pe o pânză de paianjen. Am crescut mare, tenul meu curat părea de zăpadă și părul meu creț semăna cu un pudel. Într-un balansoar mă legănam, c-antr-o pânză de paianjen cu-n cățel... cu mâna streașină la ochi ca o Albă ca Zăpada... te-așteptam. sursa foto: internet Referință Bibliografică: În acorduri puține / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1262, Anul IV, 15 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristian
ÎN ACORDURI PUŢINE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365486_a_366815]