68,811 matches
-
nereușit iar partea grea a slujbei mele: să-mi amintesc timpul să cânt iertările să ieșim împreună pe unde-am venit Romanță Voi obosi. Romanțele în schimb vor fi tot mai vitale mai netoate ce-am spus acum o clipă cade dintr-un nimb numai de moarte Mai vii ca azi nu vom mai fi înfășurați în pături de alcool aproape înțeleși de cei ce vor veni să dea de golul ce ne dă de gol Mi-e creierul un turbion
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
întâi n-am mai spus nimănui Când credeam că-s doar nori cineva din apropiere șopti în engleză Doamne, ia uite ce-i acolo Puiul ridică laba mamei sale ca pe o aripă de morsă și începu să sugă și căzură pe autostradă Autocamioane imense trecură peste ei și nu mai rămăsese decât mormanul de mâl Un mesaj misterios La începutul mileniului o găină cotco-dă-cește în iarba seacă lumina aurie a paielor rămase prin curți prin cotețe cerul oftând porcul digerat
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
cu ea chemat din ceață. Cine m-a strigat și pe ce nume, Căci am avut atâtea câte vieți De zei m-au străbătut. Și merg, nu știu de ce, pe-o oglindă Ce mă răsfrânge dincolo de somnul Pe care am căzut Cu toată venirea pe lume, Cu tot ce încă nu a venit. Mi se arată locul beat, Fără somn, numai viață somnambulă. Merg către mine însumi pe o streașină ce nu mă poartă, Merg pe acolo pe unde huruie vântul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
s-a apropiat de rană Și a rămas în cenușă gol. Văzând că trupul s-a împuținat Lacrimile începură să-și stoarcă sarea în mâinile, numai oase, ce-i acopereau ochii, în umbra lor ce încă strălucea. Amintirea ca puii căzuți din cuib tăcuse, Cerul abia mai lăsa câte o rază din începutul zilei, Inima nu-și mai învârtea roata, Fericirea i se uscase pe buze. Atunci a venit toboșarul ascuns Și a anunțat verdictul: Locul acesta va rămâne plin de
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
unui mort înviat a treia zi ca-n scriptă și de uit c-am înviat vine altă votcă să mă ardă-n gît doar cu ea acolo uit de tot de toate și îmi trece iute de urît chiar de cad genunchii mă ridică din mătănii trist enoriaș în biserica din el ca pe o cruce răstignit la margini de oraș - doar acolo chiar de singur sunt vine votca să mă oblojească sulița din coaste să mi-o scoată și de
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
Cassian Maria Spiridon O luptă inegală I raze lungi/ posomorîte căzute peste ochi trimite Helios către muritori II în zori se curăță/ pe fața-i aurită de nouri și-ncet cărarea/ pe valuri/ către țărmuri își îndreaptă o sferă/ la-nceputuri roșie/ întunecată se-ncinge pînă la incandescență Oceanul se trezește
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
în 1711, toamna, în Golful Persic. o vreme n-a mai fost văzută de nimeni de parcă viii și morții ar fi fost cu toții legați la ochi. a reapărut în 1452 la Constantinopol cu un an înainte ca diamantul Bizanțului să cadă în mâinile Semilunii. se afla printre cele trei corăbii genoveze în spatele lanțului masiv din zale de fier care lega intrarea în port. era limpede că flota lui Mahomed nu putea pătrunde pe-acolo și sultanului nu-i rămânea decât să
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
asta dar ceea ce nu s-a spus e că nu se ia pe mâini prin urmare mângâie-mă a spus ea cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e toamna lui de la un prag încolo privirea începe să șchiopăteze ușor cum vezi amurgul ne ia cu el ca un tort fascinant trenul intră în tunel lumânări fără număr
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
-mă n-aș putea spune când a început totul care a fost momentul în care deodată brațe n-ai mai avut cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e toamna lui.
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
rufelor, căci abia după încă doi ani se ajungea la adevărata ucenicie. Dar din prima zi i s-a spus și răs-spus că e "păcat" să lași o foarfecă deschisă. O asemenea foarfecă putea tăia ușor niște degete fragile sau, căzând de pe masă, putea răni un picior, de obicei desculț. Și, întrucât era o vreme în care Decalogul mai era încă respectat, cuvântul "păcat" avea o mare forță disuasivă. Madam Șura, patroana atelierului, femeie bună, făcuse din păcat o simplă regulă
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
Gallimard La chute vers le zénith este îngânat pe dos: l'Ascension vers le Nadir! La începutul anului 1997, domnul F. îmi trimitea de la Toulon, un poem mai întins pe temă dată (de mine, povestindu-i un vis): un cearșaf căzut de la un etaj de HLM într-un copac, apoi pe sol. O! Drap... O drap trouvé gisant au pied des H.L.M., Tache de blanc sur le sol gris du matin blčme, Quel vaincu de la vie, quelle épave du temps, Signant
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
nos motocyclettes! În răspunsul meu din 10 ianuarie 1997, transmiteam poetului din Toulon urările de sănătate ale echipei redacționale, rezumând impresiile foștilor săi subordonați: Am admirat cu toții încântătoarele "exploatări lirice" pe care le-ați realizat pe tema dată: un cearșaf căzut de la un etaj al unui imobil cu chirie moderată. Câtă înlesnire, câtă invenție și măiestrie (în versificație și în alegerea cuvintelor), câtă știință a căderii (la chute) e cazul s-o spunem! Parada multiplelor pânze de corabie în câteva stihuri
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
clanța. I se păru neobișnuit de rece fața de căldura de afară și reacția sa fu s-o țină strâns în mână, ca s-o încălzească, în timp ce trăgea ușa spre el. Prin fâșia de lumină ce se îngusta, ochii îi căzură pe o roabă verde sprijinită de grilajul de lemn al prispei. Iar uitase s-o dea înapoi vecinului și uite că acum o să-l încurce, cine știe dacă Toader urma să-l creadă pe cuvânt pe vecin că era a
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
la suflarea unui prunc. mai bine aici în dosul șopronului să dau apă la câini și ceai la șoareci. să ascult cum pleznesc prunele sub presiunea sâmburilor. 3. să mergem înăuntru. bem cafeaua uităm ce a fost. închide. ți-au căzut ciorapii. laptele a dat în foc. rămânem aici cu muștele. ne mutăm de pe aragaz pe prăjitorul de pâine într-un bâzâit familiar atât zborului cât și naufragiului. vrei să zici îngropăciunii. mă rog, mă rog fă-mi și mie loc
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
Râde-Mi Demon Bun de Mânatul, de Mânecatul Oilor, Râde-Mi, în Codexul Morții Eroice Vasileea, de frații tăi hăcuit. Și El Mi-a Râs Mie întrucât eram El: Și Mi-a zis: Ajungem Bucuria Raiului când bem mied, Atunci cad în Obârșii din Râpa Pomului Locului Simeria și Vincea, și iarăși într-al Nouălea Cer până la ultimul, în Moesia, unde renasc, Astfel duc și aduc Dota Locului prin Locuirea Cerească în ținerea de minte și învățătura ce mi s-au
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
violet circular dați la maximum amintire a suptului celestului sfârc Golănii și jocuri ale speciei dinți feminini mușcând limbi intruse-ntre dinți Noapte de vară vreme de așternut și fie ce-o fi un vânt țigănesc mă-ndeamnă spre bordeluri. Cădea Lovind o pasăre care în nori dormea fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
sfârc Golănii și jocuri ale speciei dinți feminini mușcând limbi intruse-ntre dinți Noapte de vară vreme de așternut și fie ce-o fi un vânt țigănesc mă-ndeamnă spre bordeluri. Cădea Lovind o pasăre care în nori dormea fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
fie ce-o fi un vânt țigănesc mă-ndeamnă spre bordeluri. Cădea Lovind o pasăre care în nori dormea fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi împăratul se întoarse își bea tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul pe sine se bea și râdea Și
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
Lovind o pasăre care în nori dormea fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi împăratul se întoarse își bea tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul pe sine se bea și râdea Și cădea Lovind de moarte împărăteasa care tocmai intra cu argintul prăjit pe
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi împăratul se întoarse își bea tacticos ceaiul își bea molozul își bea palatul pe sine se bea și râdea Și cădea Lovind de moarte împărăteasa care tocmai intra cu argintul prăjit pe o tavă de aur. Creion Ici-colo pe versanții luminii în stoguri de fân licărind liniște tu paie de stică înainte de a se petrece se înfiripase deja venind stârnită de
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
o fată. își ține o talpă lipită pe zidul clădirii și privește în direcția lui, pe care l-a văzut de cum a intrat în bulevard. Părul i se furișează pe lângă gluga hanoracului, iar mâinile apasă cu încrâncenare în buzunarul blugilor căzuți sub buric. Maimuțu își aduce aminte nodulețul din mijlocul abdomenului și o dată cu asta și teama care îl încearcă de câteva zile că n-o să-l mai vadă niciodată. Fata stă neclintită și el știe, chiar de la distanța asta, că ea
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
printre care cum vorbea cu ea de sus, ca și cum ai fi cumpărat-o din târg, de la Castani. Ieșise totuși la întâlnire, pentru că era aproape, la Vodafonele de pe Ferdinand, și voia să-i arate neapărat tatuajul ei, cu șarpele. O să-i cadă fața. Dar merita. îi plăcea cum scoate capul din chiloți, ca și cum ar fi fost pus acolo de pază. întâlnirea n-a fost cum se-aștepta. îl văzuse pe Maimuțu trecând printre florile ciufulite, cu picioarele înfășurate în blugii lui strâmți
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
să-l împingă, ce vrei mă? După ce că venise, în loc să zică merci el părea pus pe harță. îi băgase unghia în gât și-n secunda doi simțise o detunătură neașteptată în moalele capului. Atât. Și i se și rupsese filmul. Soarele cădea alene peste reclama roșie, în josul zidurilor palide, peste cei doi oameni care păreau să se îmbrâncească, văzuți prin lentila camerei, pe care Alex o răsucise cu o singură mână. De la fereastra apartamentului, ochiul lui avid, trece cu viteză până la clădirea
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
o reclamă la Vodafone. între tufele de crizanteme și zidul galben, doi oameni, un băiat și-o fată, se îmbrâncesc. Alex ia, la început apropiindu-se lupește, imagine cu imagine, până când dă cu ochiul de șarpele care iese din blugii căzuți sub buric. E un șarpe zâmbitor, cu o buză întinsă, ca o autostradă în zorii zilei. Băiatul pletos o apucă de umeri pe fata cu șarpe și-o izbește cu capul de zidul clădirii. Alex filmează fugitiv bulevardul care pare
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
în seamă, dacă nu scria Crimă în bulevardul Ferdinand, cu data completă, la minut, care nu era decât în urmă cu o oră. Caldă. Și de la primele secvențe își dădu seama că se întâmplase sub ferestrele lui. Fata era moartă, căzută pe cimentul trotuarului, cu capul băgat într-o tufă de crizanteme. Hanoracul verde se ridicase până sub sâni, iar pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]