1,128 matches
-
ești bătrân și n-ai nici o minte. Ce nevoieaveai s-o aduci în casă pe individa aia? Nu te îngrijim noi, nu-ți facem toate gusturile? Bătrânul ședea cu o buză lăsată-n jos, în cea mai perfectă poză de căință. - Las' că am eu grijă de fe-fetița mea, zise el, cu gîndulla speculațiile lui fanteziste, am eu grijă. - Papa, nu te mai îngriji de mine, ți-am spus, eu n-amnevoie de nimic! Spunând acestea, Otilia era cu desăvârșire sinceră, fiindcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însă trădarea... - Cum a fost cu trădarea? - Cum să fie? Ca orice trădare. Mârșavă... Nimeni nu va ști niciodată de câte ori i-au pisat creierul... Robin Pink Floyd avea un creier foarte greu de pisat. Domnul Urban, într-un acces de căință, închide ochii, brusc, după numai un an, în urma unor regretabile indispoziții stomacale... - Domnul Urban? Aborigenul? Cel cu un stomac atât de robust? - Nimeni nu a putut înțelege. Se pare că ciupercile otrăvitoare fac mai mult rău decât bine chiar și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sfâșiat un văl ce acoperea inconștiența naturii? Îl vei ispăși într-o tristețe a cărei sursă n-o vei bănui. Și-a scăpat un gând plin de răsturnări și amenințător? Sânt nopți ce nu pot fi umplute decât de evoluțiile căinței. Ai pus prea multe întrebări lui Dumnezeu? Atunci, de ce te miră povara răspunsurilor ce nu le-ai primit?! Indirect, prin consecințe, cunoașterea-i un act religios. Ispășim cu voluptate spiritul și cu toată abandonarea în inevitabil. Cum dezintoxicarea de cunoaștere
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neștiința cu adierile întristării... De-aș vrea să văd ce m-a îmbogățit mai mult în cursul viețuirii, din ce am ieșit mai tare și mai singur - nici dragostea, nici chinul imediat al trupului sau temerea în preajma neînțelesului și nici căința necurmată a gândului n-ar fi izvorul creșterii lăuntrice, ci toate laolaltă, învăluite și purificate în sentimentul morții. Fără el, te înalți anapoda, îndepărtînd din sfârșit grăunțele de nimb sau de apoteoză. Când însă moartea încolțește în fiece suflare, rodul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cineva vreodată câte piedici trebuie dorințelor ca să izvorască gândul, câte înfrîngeri costă înmugurirea cugetului? Și ce toamnă a tinereții este spiritul! Doamne! dezleagă-mă de mine, că de miresmele și de miasmele lumii m-am dezlegat de mult. Spre o căință plină de cântec înalță-mi cugetul și nu mă mai lăsa vecin mie, ci întinde-ți deșerturile tale între inima și gândul meu. Au nu vezi tu vrăjmașul duh al soartei mele, ursită blestemelor și plînsului? Ce rugi găsi-voi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
drojdia lor să-mi otrăvesc credințele, sub un cer fugar! Nimic nu exprimă mai chinuitor decepțiile unui suflet religios ca dorul de otrăvuri. Ce flori veninoase, ce adormitoare crude să ne vindece de molima înfiorătoarei lumini? Și ce vifor de căință să ne descarce sufletul la margini de fire? Timpul e un anotimp al veșniciei; o primăvară funebră a eternității. Desprinderea ființelor din haosul inițial a creat fenomenul individuației, adevărată străduință a vieții spre luciditate. Ca un strigăt după conștiință s-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
depinde de Divinitate. Totul se bălăcește în neant. Iar neantul în el însuși. Ostenit de a scoborî clipă de clipă din Dumnezeu... Și lipsa aceasta de popas, numită "a trăi"... Nu te istovești în muncă, necaz și caznă, ci în căința umbletului prin lume, cu umbra lui Dumnezeu în spate. Nimic nu e mai propriu făpturii ca oboseala. Cum mi se despică duhul și mi se clatină cugetul! Cine să-mi stingă negura senzuală din sânge și vuietul aiurit din oase
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reprezintă propria mea gândire crescută dintr-o combinație de aspirații, o experiență inevitabil parțială și o analiză sociologic educată. Alegerea de a publica această carte mi-a prilejuit o trăire apropiată de cea religioasă. Mărturisesc, cu un sentiment sincer de căință, trufia mea omenească de a-mi exprima certitudinile subiective în fața Dumnezeului Meu, ce îmi cere o certitudine la care noi, oamenii, nu avem acces. Singura justificare pe care mi-o acord este actul de a le cere sincer iertare pentru
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cu călăii lor, frații lor, acoliții lor dintotdeauna, cu Stalinii, cu Molotovii, cu Vîșinskii. Se pretează la o punere în scenă menită să ascundă un adevăr binecunoscut lor. Un adevăr împiedicat, plin de reticențe și renunțări, paralizat de scrupule și căință. Iar cînd acești vechi revoluționari sînt tratați ca agenți în solda poliției, ca trădători vicleni, ca drojdie a omenirii, ca șerpi veninoși, ei întăresc acele spuse, îi liniștesc pe ceilalți și se liniștesc în ceea ce privește fidelitatea și solidaritatea lor neîntinată la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
s-au comportat asemenea celor din anii obsedantului deceniu, care reclamau ei înșiși pedepsirea victimelor, ci i-au apărat pe protestatari apelând la diferite forme de captatio benevolentiae în proces, invocând, de pildă, tinerețea inculpaților, lipsa lor de experiență ori căința acestora. Procesul a fost înregistrat, filmat și transmis în direct pentru Ceaușescu, pe o rețea interioară a nomenclaturii. De subliniat că, deși în revolta brașoveană fuseseră implicați și câțiva intelectuali, aceștia nu au fost aduși în instanță spre a fi
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
era de mieros acel Episcop în timp ce depăna parabola fiului risipitor referindu-se la el. Era privit ca un soi de naufragiat, dar și cu mâhnirea, se gândi Tommaso, ce te-ncearcă fiindcă ai luat un dumicat de la gura rechinilor. După căința publică, a început să colinde zilnic satele vecine cu Stilo: din Monasterace la Santa Caterina, de la Pizzoni la Davoli, la Arena se oprea dinaintea ocolurilor de vite, a grajdurilor și a teascurilor de ulei, pe ogoare, în cârciumi, în fața bisericilor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dumnezeiești, 23, p. 149. footnote>. La cea mai mică umbră a păcatului lumina se retrage și-l lasă pe creștin cu o durere insuportabilă în simțire și cunoștință, un dor nestins și o chemare neîncetată a ei, până când răbdarea și căința o cheamă din nou înapoi: plecarea sau îndepărtarea luminii produc o durere și o tristețe insuportabile, ce îl doboară pe om la pământ, unde el se zbuciumă Trebuie să lupți cu ardoare pentru a redobândi lumina<footnote Arhiepiscop B. Krivocheine
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
firească a necunoscutului. Mormântul trebuia să fie cât mai alb, cât mai aerian, ca să nu producă nici o idee sinistră. Butoiescu, plimbat de braț de către Ioanide, luă o fizionomie din ce în ce mai concentrată, zâmbi mereu, însă de astă dată cu o nuanță de căință. Acum înțelesese. - Cum întoarcem acum asta, unde este macaraua? În fine, Butoiescu plecă cu camionul în căutarea macaralei și a doi oameni, iar Ioanide până atunci dădu explicații celor doi zidari, le arătă cum să așeze cărămida. Bazamentul era făcut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin gând. Un borfaș de rând și Raskolnikoff sunt pentru ei totuna. Chiar concluzia dramatică a cărții lui Dostoievski este în fond că eroul însuși nu e la înălțimea concepției sale și capătă o psihoză de decăzut moral, strivit de căință. Dostoievski substituie eroului său o filozofie inferioară, filozofia sa proprie de conformist. Când citeam cărți cu gravuri despre condamnați pentru crime politice, ca, de pildă, Le mie prigioni de Silvio Pellico, din care tata avea o ediție din 1848 cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adaugă apoi și alte locuri din Sfânta Scriptură, în care se arată că, întotdeauna, când este vorba de acțiunea de a boteza, acesteia îi premerge o primire și o mărturisire a credinței, o ușurare de povara păcatelor, o lucrare de căință și numai după aceea li se administrează botezul. În genere, așa vedem procedându-se în vremea apostolilor. Însă acesta nu e un temei împotriva botezului pruncilor, ci numai o consecință a faptului că toți cei ce se apropiau atunci de
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
aceea că a așezat rânduiala ca ei să aibă nași, adică, afară de părinți, persoane care să fie garanți ai creșterii în credință a pruncilor<footnote Arhim. Scriban, op. cit., p. 731. footnote>. Chiar dacă pruncii nu au nevoie de credință și de căință pentru păcatele personale făcute, spre a se deschide harului, este necesar, deci, să se arate prin mărturisire, credința în care va fi crescut micuțul neofit<footnote În limba greacă veche, νεόϕυτος, ος, ον înseamnă puiet plantat, nou-plantatul, nou săditul, nou
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
și înnoitor și spulberă orice certitudine născută înaintea lui. Singurul lucru pe care comunismul nu-l pune la îndoială este proiectul propriu. De aceea comunismul se instalează dintr-o dată în prostia ca încremenire în proiect. "Autocritica" nu este aici decât căința fățarnică impusă celui care a îndrăznit să aibă îndoieli în privința proiectului unic. Orice alternativă la Proiect este refuzată. Proiectul meu este acceptat numai în măsura în care se acomodează la marele Proiect. Cine refuză - moare, este exterminat. Prostia ca încremenire în proiect este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este în sine un scandal. Cele trei palme pe care le-am dat în viața mea au răsunat de fiecare dată pe obrazul celuilalt, dar greutatea lor a căzut vertiginos în mine și s-a lipit, ca o pecete a căinței, de sufletul meu. Cu câte pelerinaje ale iertării, doar de mine știute, nu a trebuit să le plătesc apoi! Când Ganea Ivolghin, cuprins de ură și mânie, îl pălmuiește pe Mîșkin, acesta îi spune: "O, nici nu știi cât de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
replică poate surveni într-o lume în care personajele se pot imagina unele în locul altora, deci o lume în care cel care nedreptățește se poate vedea căzând la rîndu-i sub efectul propriului său gest. Într-o astfel de lume există căința, scuza, nevoia de iertare, gestul compensativ. Ivolghin simte în cele din urmă nevoia reparației și-l roagă pe Mîșkin să-i permită să-i sărute mâna. Istoria speciei umane nu a mers însă pe această cale. În istorie, tot ceea ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Se puteau întoarce între "ai lor". Victima lor, un popor întreg, nu-i repudia. Ei, lichelele, puteau reveni la rampă. Nu aveau de cine se teme. În nici un caz de o mână de intelectuali care vorbeau de memorie, vină și căință. Își puteau face partide, puteau intra în parlament și puteau deveni miniștri, își puteau face bănci, imperii universitare, puteau conduce instituții culturale, puteau avea posturi și emisiuni de televiziune, dacă voiau îl puteau lăuda și acum pe Ceaușescu și puteau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oxigenată și cu gura mare, îl roagă pe Dumnezeu să-i lumineze pe "frații de la PSD" să voteze la fel ca membrii PRM. Toate astea se întîmplă la cererea conducerii unei Biserici care, vorba lui Andrei, are ca axă doctrinară căința. 4 iulie Vorba aceea extraordinară, "aproapele ne este cel mai departe" ― adică cel mai greu de perceput, tocmai pentru că ne este atât de aproape ― aplicată la poporul meu, la poporul român. În tinerețe, când vedeam filme în care apăreau sate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
creștinismul este primul umanism real: Evangheliile exclud programatic violența și crima din economia faptei umane. Mai mult, el este singurul umanism care încearcă să anihileze "anti-omul" făra violență. De altminteri nimănui nu-i este retrasă apriori scânteia umanului. Prin generarea căinței, creștinismul încearcă să abolească "marea diferență" și să suprime "camuflajul". Mintea și sufletul unui om tind să devină o locuință cu pereții de sticlă. Tâlharul, omucigașul, târfa redevin prin căință ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nimănui nu-i este retrasă apriori scânteia umanului. Prin generarea căinței, creștinismul încearcă să abolească "marea diferență" și să suprime "camuflajul". Mintea și sufletul unui om tind să devină o locuință cu pereții de sticlă. Tâlharul, omucigașul, târfa redevin prin căință ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― și refac, ca "rătăciți" reveniți în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în fața Dumnezeului Unu. Acestui umanism sublim nu numai că nu i-a reușit suprimarea "marii diferențe" (căința
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
căință ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― și refac, ca "rătăciți" reveniți în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în fața Dumnezeului Unu. Acestui umanism sublim nu numai că nu i-a reușit suprimarea "marii diferențe" (căința și conversiunea dovedindu-se a fi o sarcină infinită, pe care anti-omul nu a preluat-o decât accidental ca fiind a lui), dar el nu a izbutit nici de partea cealaltă, a omului devenit creștin. Acesta sfârșește prin a ajunge
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
moral, nu trebuie să intervină pentru ca ea să existe: autorul păcatului este de fiecare dată propriul său pedepsitor. Cain este blestemat și izgonit de Dumnezeu nu pentru că a ucis, ci pentru că fapta lui nu e însoțită de umbra morală a căinței. Orice individ moral își administrează singur pedeapsa, iar remușcarea este una atât de cumplită încît, în fața lui Dumnezeu, ea face superfluă orice altă pedeapsă. miercuri, 10 septembrie Astăzi, la editură, am avut o "reuniune de lucru" (cinci-șase persoane) în biroul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]