1,177 matches
-
hotărăște Giulia, spre surprinderea mea, mergem la mine, stau lângă Cișmigiu, ne rămân astfel banii; mai luăm ceva... poate te văd săturat odată de alcool; ne și plimbăm puțin pe jos, luăm tot aerul fiindcă o să avem mare nevoie, am cămăruța mică. Nu uita Mimi, că dimineață trebuie să ne trezim la 5,30... să ajungem la serviciu și nu știu dacă ne-a rămas prea mult timp pentru odihnă! S-a uitat la mine cu subînțeles... părerea celorlalți n-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a zis lui Noe: "Sfîrșitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pămîntul. 14. Fă-ți o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe, și s-o tencuiești cu smoală pe dinlăuntru și pe din afară. 15. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți în lățime și treizeci de coți în înălțime. 16. Să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
un I.A.S. specializat în orezarii, dar care făcea și ceva grâu. Președintele (care a ajuns după '89 ministru al agriculturii) era prieten cu tata, așa că treaba s-a făcut ușor: urma să stau la un inginer agronom într-o cămăruță și să mi se dea ceva de lucru. Mi-am luat cu mine un vraf de cărți și o scrisoare de câteva zeci de pagini, pe care nu apucasem s-o expediez din București. Era pentru o fată, Sanda, colegă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dă titlul cărții, un autoportret cu totul semnificativ: "am să ies din casă / și-am să merg fără grabă / un obstacol am să fiu / împotriva vîntului". Romanian graffiti Am citit în ultima vreme, pe ziduri foarte largi, cât și în cămăruțe înguste cu sclipitoare instalații sanitare, cele mai delicioase inscripții, semn că în penibila noastră epocă mediatică scripturalul nu moare, ci se transformă. Ca și scriptele sonore ale rapperilor mioritici de la B.U.G., La Familia sau RACLA, basoreliefurile scrijelite cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aș cina zilnic la World Trade Piaza. De ani de zile, într-adevăr, nu țin minte să-mi fi dorit ceva cu intensitate, să fiu avid după ceva, în afara banalelor mele preocupări literare, pe care le rezolv și într-o cămăruță. Totuși, am fost surprins acum câteva zile nu de unul, ci de două gânduri concupiscente, ceea ce pentru mine e un pic prea mult, ținând seama mai ales de bizareria lor. Mi-am dorit din toate puterile mele: 1. să plec
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fost îngrămădită în aceste clădiri. Un întreg popor a fost silit să trăiască în "cutii de chibrite", cum au fost botezate blocurile din prefabricate. Eu însumi am trăit întreaga mea viață în condiții de ghetou. M-am născut într-o cămăruță cu ciment pe jos, în care se dormea, se gătea și se făcea baie, căci era singura pe care o aveam. Am mers la dispensare nesfârșit de triste, cu mulaje ciobite și pătate de muște, înfățișînd secțiuni printr-o femeie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de a fi liber pentru fiecare dintre noi, locuitorii livizi ai labirintului de beton. Pentru mine, libertatea s-a ivit sub forma bibliotecii de cartier de la parterul unui bloc identic cu al meu, aflat la mică distanță. Intram serile în cămăruța întunecoasă, cu un bibliotecar bolnav și doar vreo trei rafturi de cărți, și împrumutam un volum după altul. Eram în primul an de liceu când am descoperit poezia. I-am citit de la acea bibliotecă (prin ce minune ajunseseră acolo?) pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
asta de rahat. Cocaina aia Împuțită mă arde pe sinuși, pe bronhii. Tușesc și tremur, iar mirosul parfumului ei e insuportabil. Probabil că stă prost cu lovelele dacă se zgârcește așa. O slujbă patetică sub acoperire. Pute ca Într-o cămăruță a unei curve din cartierul roșu Într-o sâmbătă seară la apogeul sezonului turistic În Amsterdam, mașina asta de rahat. Ăsta nu-i Hogmanay... ăsta-i Halloween n pula mea... Să plec tocmai cu ea dintre toți. În patrulă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
exclusiv, pe citarea tip bumerang, citarea comentată prin glosa ironică și / sau ficțională și citarea complinită (M. Angenot). Iată una din mostrele incriminatorii, pensate de Arghezi din discursul iorghist: "... ei [chinezii, n.n., M.S.] s-au lăcătuit ca un învățat în cămăruța lui, ori ca o țesătoare în odăița ei, ca să lucreze"287. Prin sublinierea grafică a cuvântului "lăcătuit", Arghezi își manifestă, economisind prețiosul material lingvistic, dezacordul față de o alegere lexicală neinspirată, licențioasă a adversarului. Glosa specifică discursului polemic arghezian, prin simularea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
alegere lexicală neinspirată, licențioasă a adversarului. Glosa specifică discursului polemic arghezian, prin simularea perfidă a admirației atașată enunțului citat atrage atenția însă asupra viciului expresiv care-l incriminează flagrant pe adversar: "O paranteză: comparația e superbă: domnule Iorga, ieși din cămăruță să te felicit"288. La fel, în 1930, după premiera piesei de teatru Cassandra a lui N. Iorga, Arghezi denunță, din nou (iată, de la prima intervenție de acest gen, trecuseră două decenii și jumătate), lipsa talentului literar și dramaturgic, "imaginația
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acolo vreo comoară Îngropată. Și spirituală, mi-am spus. Asta era bine, căci avea nevoie de simțul umorului ca să lucreze pentru mine. I-am povestit totul despre activitatea mea. Îmi zise că totul Îi părea incitant. Am condus-o În cămăruța Învecinată unde avea să stea. — De fapt, nu e chiar așa de rău, dacă lăsați deschisă ușa spre anticameră, i-am explicat eu și apoi i-am arătat baia de pe coridor, cerându-mi scuze pentru bucățelele de săpun și prosoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puternici, cinstiți, de cavaler fără pată și prihană. Te-am privit până când aerul din sala de baie s-a întunecat într-un cafeniu foarte închis iar eu am început să tremur în pijamaua prea mare pentru mine... Am intrat în cămăruța de culcare hiper-încălzită, unde doar lampa de pe masă tăia un cerc de lumină peste hârtiile și cărțile mele, restul rămânând în penumbre groase, am deschis ușița înroșită a sobei și am privit fascinat, multă vreme, flăcările ver-zui-gălbui-albăstrui, arlechinești, care jucau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța violent luminată, pe scaunul de faianță, stătea sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua de mozaic, în fața picioarelor ei, se aflau, răsucite și-mprăștiate, filme alb-negru, cu scene de familie în negativ. Pe un singur deget, arătătorul de la mâna
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
măștilor și ciclurilor, unde, ca un abur mecanic, ca un abur arhitectural, ca un abur structurat și complicat precum universul, sufletul sublimează din trup. Tot mai adânc, tot mai fierbinte, tot mai imposibil de respirat. Prietene, scriu mai departe în cămăruța cu sobă încinsă, cu fereastră prin care se văd munții, la fel de cețoși și-ndepărtați ca tot ce există pe lume. Rătăcesc seară 108 de seară prin holul înghețat, printre mobilele reci și greoaie, privesc prin geamuri cum cade zăpada în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prin geamuri cum cade zăpada în lumina vreunui felinar. Vorbesc uneori cu glas tare, pe când aprind focul în sobă, pe când pășesc de-a lungul marelui bufet, trăgând o linie cu degetul prin praful de pe luciul lui. Merg la baie, în cămăruța strimtă și înaltă în care bazinul closetului bolborosește stins, ca să mă privesc în oglindă. încremenită în straturi nesfârșite, transparente și înfoliate, imaginea bărbatului tânăr care, în amurgul luminos al iernii, se uită în propriii săi ochi în oglindă are ceva
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii tăi, Victor. Ochii tăi deodată lărgiți, cu pupilele înghițind tot irisul și făcând întuneric în sala înghețată. Mă-ndrept pe bâjbâite spre cămăruța mea, unde lumina albastră, vuitoare, a focului din sobă aruncă raze pe pereți. Intru în pat, trag pătura peste cap și mă prăbușesc, abrupt, în vis. De ce mereu aceleași rețele subterane? Aceleași cabine verzui în grote cu apa până la glezne
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un spațiu divizat de pereți despărțitori, cu două birouri față în față, două fișete doldora de dosare și o hartă a districtului Los Angeles agățată peste fereastră. O ușă din sticlă zgrunțuroasă, pe care scria PROCUROR ADJUNCT ELLIS LOEW, separa cămăruța de șeful de la Arestări și de procurorul districtual Buron Fitts - șeful lui - și nu era nimic care s-o despartă de biroul polițiștilor de la Omucideri, o cameră imensă, cu șiruri de birouri și planșe din plută, agățate pe pereți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Cu orice în afară de reluarea meciului. La 7.40 biroul începu să se umple de polițiști care mormăiau despre mahmureală, diminețile de luni în general și Bucky Bleichert, maestrul coregraf transformat în boxer, noua achiziție a departamentului. Am stat ascuns în cămăruță până i-am auzit că ies pe coridor. Când în birou se așternu tăcerea, m-am îndreptat spre o ușă pe care scria SALA DE ȘEDINȚE. Iar când am intrat, am fost ovaționat îndelung. Am fost aplaudat în stil milităresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un coridor și-mi făcu semn spre o ușă dublă, pe care scria PATOLOGIE. M-am îndreptat spre polițistul care păzea ușa și i-am fluturat invitația. Tipul luă poziția de drepți și îmi deschise ușa. Am intrat într-o cămăruță răcoroasă, în care totul era de un alb și antiseptic, iar în mijloc se afla o masă lungă de metal. Pe masă erau două obiecte acoperite cu cearșafuri. Am luat loc pe banchetă, cu fața spre masa de autopsie, tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de copil, „Linda Martin“, iar alături numărul camerei - 14. Am luat-o pe coridor și m-am îndreptat spre cameră. Am bătut la ușă și am așteptat vreo cinci secunde, după care am încercat clanța. Ușa se deschise. Era o cămăruță înghesuită, fără nici o mobilă în afară de un pat nefăcut. Am verificat dulapul: era gol. Pe noptieră zăcea un teanc de ziare de ieri, deschise la prostia aia de articol despre „crima vârcolacului“, și dintr-odată mi-am dat seama că Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Când am deschis o ușă care dădea în secția propriu-zisă, am înțeles de ce. Aproape tot contingentul secției vedeam înghesuit într-un coridor scurt, care dădea în camera de interogatoriu. Fiecare persoană se chinuia să arunce o privire prin fereastra-oglindă a cămăruței din mijloc, de pe partea stângă. Din difuzorul agățat pe perete răsuna vocea blândă și convingătoare a lui Russ Millard. L-am împuns cu cotul pe un polițist din apropiere. — A mărturisit? Omul clătină din cap. — Nu. Millard și partenerul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-o? repetă Millard. Manley dădu din cap a confirmare. Millard se uită fix în geamul-oglindă, își aranjă nodul de la cravată, apoi ieși. Ajuns pe coridor, se văzu înconjurat de polițiști, care-l asaltară cu întrebări. Harry Sears se strecură în cămăruță. Lângă mine o voce familiară răzbătu deasupra vacarmului. — Acum o să vezi de ce îl ține Russ pe Harry în preajmă. Era Lee. Rânjea binedispus și arăta ca nou-născut. L-am luat pe după umeri. — Bine-ai venit înapoi pe pământ. Lee mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
interogatoriu. Lee se purta cu el cu mănuși, chestie pe care de regulă o făcea doar cu copiii. Îi vorbea blând, ținându-l pe după umeri. Când cei trei dispărură în aripa închisorii, mulțimea se dispersă. Harry Sears se întoarse în cămăruță și începu să strângă mizeria pe care o făcuse. Millard se răsuci spre mine: — Mi-a plăcut raportul tău de ieri, Bleichert. — Mersi, i-am răspuns, știind că mă evaluează. Privirile ni s-au întâlnit, iar eu am întrebat: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de iubiți. Dacă o să punem mâna pe ucigașul ei, înseamnă că am avut un noroc chior. — Dumnezeu s-o aibă în pază! zise Emmett. Sper să puneți mâna pe el și sper să aibă parte de-o primire fierbinte în cămăruța aceea verde de la San Quentin. Madeleine, care-și plimba degetele de la picioare de-a lungul gambei mele, se bosumflă: Tati, monopolizezi conversația și-l obligi pe Bucky să facă frumos pentru cină. — Să fac și eu frumos pentru cină, fătuco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am străbătut holul, pipăind cu mâinile după eventualele obstacole. O lumină de veghe strălucea în pragul ușii de la baie, călăuzindu-mă exact spre ceea ce speram să fie bârlogul lui Fritzie. Am încercat clanța și ușa s-a deschis. În cămăruță era beznă. Am înaintat, pipăind pereții, lovindu-mă de rame de tablouri și simțindu-mă sinistru de înfrigurat, până când mi-am julit piciorul într-un obiect înalt și instabil. Era cât pe ce să-l răstorn și mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]