1,224 matches
-
juram că n-am să mai pun piciorul pe acolo. Dar, când, peste câteva zile, Stein mă chema la telefon, mă duceam din nou la el. Mă duceam, probabil, pentru a-mi savura sila. Adeseori, stând culcat pe întuneric în cămăruța mea, îmi imaginam că, iată, mă ocup de un comerț oarecare. Afacerea merge ca pe roate, iar eu îmi deschid un cont în bancă, în timp ce Stein, ajuns la sapă de lemn și în zdrențe, aleargă la mine, îmi caută prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
noi. Amestecul de creștini ortodocși greci, chinezi, francezi, englezi, indieni, români, coreeni, spanioli și alte naționalități, forma un Babilon în care fiecare știa totuși, ce zice celălalt. Iată o cale de a învăța o limbă străină! La urmă, într-o cămăruță laterală într-o atmosferă prietenoasă, toți credincioșii au fost îndemnați să servească din bunătățile oferite de preoți și de enoriași. Și aici era un mic Babilon, unde fiecare se înțelegea cu celălalt prin frânturi de cuvinte și semne. VÂRFUL VICTORIA
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
am să stau! Așa să faci și nu-ți va fi cu pagubă... Da’ cine ne-o pironit aici în drum? Hai să intrăm în chilie. Sper să te recunoască. Îi așa cum ai lăsat-o. Spunând acestea, a intrat în cămăruța știută. L-am urmat. Parcă ieri am plecat din ea... Frunzele de nuc proaspete stau cuminți pe pernă, iar dintr-o oală de lut îmi zâmbește un buchet de flori de câmp... „Numai că bătrânul a aflat de venirea mea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vise nu a fost statornic. În zori de zi, vrăbiile gureșe m-au vestit că a sosit vremea să cobor din pat, ca să nu mă prindă soarele lenevind... Și aveau dreptate neastâmpăratele, fiindcă odată cu primele raze de soare furișate în cămăruță vine parcă și roua dimineții să te răcorească. În scurtă vreme s-a arătat și bătrânul, cu cele trebuitoare unei gustări: Bună dimineața, dragule! Cum ai dormit? Noaptea mi s-a părut cam scurtă, părinte. Se vede treaba că ai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului... Bătrânul era plecat la vecernie de multă vreme. Pe măsuța din chilie aburea încă o ulcică cu lapte, străjuită de niște turte coapte pe plită. Lumânarea și chibritul ședeau alături de candelă, puse acolo ca să le pot zări
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
În ușa potopită de lumina soarelui, șade bătrânul zâmbind... Ai revenit printre noi, fiule? Abia acum îmi dau seamă că de fapt mă aflu în crivatul în care m-am culcat aseară și că obiectele din jur sunt cele din cămăruța în care sunt găzduit de călugăr. Privesc insistent la bătrân și pricep că de fapt discuțiile privitoare la mănăstirea Cetățuia le-am purtat în vis... Ce s-a întâmplat, dragule, de ai devenit atât de neliniștit acum în zori? I-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca cea de astăzi. Acum însă singura treabă cuminte pe care o putem face e să mergem la culcare. Între timp, n-ar fi rău să te gândești ce am putea descâlci mâine... Noapte bună! Noapte bună, părinte! Ajuns în cămăruța mea, mi-am făcut rugăciunea și mam lungit în culcuș cu miros de levănțică, semn că bătrânul schimbase așternutul. În scurtă vreme pluteam deja pe aripile moi ale somnului... Visul nu s-a lăsat așteptat... Urcam parcă dealul Copoului înmiresmat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe potecă spre vale. Nu am altceva de făcut decât să-l urmez... Parfumul florilor de tei îmi dă o stare de bine... Merg tăcut ținându-mă pe urmele bătrânului... Nici nu știu când și cum am ajuns în ușa cămăruței mele din chilie... Deschid ușa și văd... o lumină moale care mă învăluie dintrodată. Cu greu îmi dau seama că de fapt mă aflu în așternut și că lumina ce mă dezmiardă e a soarelui care a răsărit deja. „E
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
eram căsătorită. Mămica zicea să stau cuminte «că mă faci să nu scot nici pâinea în oraș. Cine-mi mai dă autorizație să vând flori?» Dl. Zainea mi-a propus să mă împac. Pe mine m-a ascuns într-o cămăruță și toți oamenii de la Baza de recepție au zis că m-au văzut, că Dan Enescu le-a zis că se întoarce să fure. L-au recunoscut, era zgâriat și mușcat, a zis și el că e vinovat și l-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Nu înțelegeam prea bine gustul lor pentru aceste călătorii ramificate, pe traseul cărora era și România un loc de popas. Când am aflat, era prea târziu! Îi adusesem la mine acasă, se împrieteniseră bine cu mama mea, au stat în cămăruța mea de la subsol mai multe zile, mai ales când cel mai tânăr dintre ei, Max, a avut o legătură destul de trainică cu o fată pusă pe aventuri. Ei și-au dat seama că nu știam absolut nimic despre droguri și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
băuse mai mult, ne-a zis: „Nu vreau să pierd nimic! Mă întind o jumătate de oră, să-mi revin... Să mă treziți exact după o jumătate de oră. Nu vreau să pierd nimic!“ A adormit pe loc, într-o cămăruță alăturată, și mi-a venit ideea să-l cos. S-a căutat febril în toată casa ață cât de multă și ne-am pus pe cusut, trei-patru inși, de-am făcut din prietenul nostru, în zece minute, un burduf, o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
toate păcatele vieții, acolo, legat, crezând că viața lui s-a terminat și va rămâne în grija unor părinți amărâți. Când am văzut că suferința riscă să devină atroce (noi ne schimbam pe rând, tiptil, ieșind pe rând afară din cămăruță ca să râdem în voie, după care reveneam, culcați din nou lângă el, fiecare cu mădularele „paralizate“) și după ce toți am gemut, plini de regrete, l-am trezit pe amicul nostru din spasme, zicându-i că totul nu e decât o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cărți), pe cel care deținea cartea care mă interesa. Neavând bibliotecă proprie, Noica împrumuta de la cunoștințe cărțile care-l interesau, mai ales pentru relectură. I-am împrumutat și eu câteva, pe care și le alegea singur, în garsoniera de două cămăruțe din Boteanu. Mi le restituia foarte punctual și-mi mai spunea uneori care din filozofii din generația lui sunt pe punctul de a-și vinde cărțile. Nu mai țin minte dacă i-am spus exact lui Noica că mi-am
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ce vinde, ne-am mutat în bulevardul Ana Ipătescu (fost și actual Catargi) - printr-un schimb de locuință: noi cedam trei camere mari în Donici (unde era încălzire cu lemne, greu de satisfăcut) contra o cameră la apartament și o cămăruță la subsol, în Ana Ipătescu, amândouă într-un bloc cu încălzire centrală. Era în 1953. Aici am terminat liceul și am cunoscut adolescenții locului, mai ales cei care băteau mingea pe străzile Povernei și Filimon; se putea pe atunci, nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
familie bună. Eu aveam încă de pe când locuiam în Donici o atracție pentru mediul interlop care-și făcuse în acea zonă un fel de cuib, chiar în clădirea spitalului Cantacuzino. În ce fel? Deasupra spitalului fuseseră construite o mulțime de cămăruțe, zise pentru „servitoare“, care fuseseră cedate de la bun început femeilor de serviciu ale spitalului, mai toate femei singure și fără familie. După o vreme, cam toate au rămas gravide și au născut copii orfani, care au crescut cum au putut
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se proiecta cu casele închise) era cineva mai mare cu câțiva ani ca mine, îl chema Mihai. Era mereu trist și impresia pe care o aveam despre el era a cuiva extrem de serios preocupat să-și îngrijească familia. Ocupa o cămăruță deasupra spitalului, pe care o moștenise de la mama sa și în care crescuse până la căsătorie. Avea deja doi copii, iar cămăruța în care locuiau cei patru era formată dintr-un pat mare în care dormeau toți și, în spațiul liber
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
impresia pe care o aveam despre el era a cuiva extrem de serios preocupat să-și îngrijească familia. Ocupa o cămăruță deasupra spitalului, pe care o moștenise de la mama sa și în care crescuse până la căsătorie. Avea deja doi copii, iar cămăruța în care locuiau cei patru era formată dintr-un pat mare în care dormeau toți și, în spațiul liber care mai rămânea până la ușă, de o măsuță joasă, improvizată, și un reșou cu gaz cu un singur ochi, pe care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
gaz cu un singur ochi, pe care se gătea. De câteva ori, când se vindeau bine biletele, Mihai mă invita pe mine și pe celălalt membru al echipei să mâncăm împreună ceva, la masa sărăcăcioasă dintre pat și ușă, a cămăruței sale. Totul mirosea a gaz și mâncarea trebuie să fi fost puțin îmbietoare, dar eu mă simțeam invitat la masa unui rege, la cel mai fastuos prânz din lume. Și toate astea, impresia aceasta de măreție, le datorez numai lui
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ei, în timp ce se așezase pe un scaun de pai împletit : că i-a fost dat să trăiască de timpuriu teribile încercări ale vieții, și chiar o vreme și-a închipuit că se va dedica unei studenții studioase și ascetice, în cămăruța ei din strada Iosif ; că va avea numai camaraderii cu colegii ce o vor întovărăși în baruri și în localuri tenebroase, că va citi și va călători mult ; că va ajunge să stea sub fâlfâitul porumbeilor și, lângă orbitoarea cupolă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care dispare, mă năpustesc În foaier, aproape Împiedicîndu-mă de grăbită ce sînt. — Emma ! Jemima ridică ochii veselă. Excelent ! Tocmai mă uitam după tine. Uite, el e Mick, și vrea să-ți pună niște Întrebări. Ne-am gîndit să mergem În cămăruța aia de acolo. Pornește spre un birou mic și pustiu, aflat la ieșirea din foaier. — Nu ! spun, apucînd-o de braț. Jemima, trebuie să pleci. Acum. Pleacă ! — Ba nu plec nicăieri ! Jemima Își trage enervată brațul și dă ochii peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
adînc, a auzit în apropiere două femei discutînd. Una dintre ele, cu o voce dulce, accentuînd ardelenește cuvintele, își chema mereu copilul cu cîte un "vin' la mama, te rog!". Mihai se visa că-i cu ani în urmă, în cămăruța lui de confort cinci și-i cel mai fericit om din lume. Zicea că trebuie să se trezească și, ca din întîmplare, să o întîlnească. Era conștient că doarme și că aude prin somn, dar nu reușea să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nea Toadere, să se odihnească în pace... oftează Mihai, amintindu-și-o culcată cu tîmpla pe pieptul lui. Odihnească-se!... Cu bine, Mihăiță, cu bine!... aude Mihai vocea stinsă a musafirului, care se îndreaptă spre poartă. Întors la masa din cămăruța încălzită de soba încinsă cu cîteva șindrile vechi și cu un pumn de cărbuni, din grămada rămasă în grajd, într-un colț, de pe vremea cînd trăia bătrînul Vlădeanu, Mihai se gîndește îndelung la Teona. Atunci, cînd pleca în mașina soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Apoi își face un ceaun de mămăligă, frige cîteva bucăți de carne și mănîncă pe săturate. Stinge unul din opaițe cît se odihnește după masă, timp în care așteaptă să fiarbă apa pentru cafea. Odată aroma puternică instalată în toată cămăruța, ridicîndu-se continuu din ibricul tras pe marginea plitei, aprinde celălalt opaiț și se lasă pe spate, rezemîndu-și umerii de sobă. Gustă încet din cafea și se concentrează asupra întregului roman. Îl privește detașat, ca pe o construcție a cărei arhitectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o criză de apoplexie; atîta grație și o ținută atît de maiestuoasă nu a mai văzut decît atunci, demult, în serile în care lua lecții de la femeia aceea care urca prin ușa de metal de lîngă ghena de gunoi în cămăruțele ei de la mansarda blocului Yanis. Toate femeile de excepție seamănă între ele, se trezește spunînd, spre surprinderea fetei de alături, dar și a doamnei din față, care se întoarce discret către el și-i șoptește: S-o auziți cîntînd oratoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Cei trei sînt În Încăperi separate, iar dacă vrei să-i ațîți unul Împotriva altuia, știi ce butoane să apeși. Ed spuse: — Am să-i dovedesc. *** Podiumul pe care urma să se producă: un coridor al arestului de la Omucideri. Trei cămăruțe cu oglinzi bidirecționale, conectate prin difuzoare. Dacă acționai niște comutatoare, o parte din suspecți puteau auzi cum erau dați În gît de tovarășii lor. Camerele: doi metri pe doi, mese sudate de podea, scaune fixate În bolțuri. La numerele 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]