1,732 matches
-
o bucată mare de carne ca s-o îngroape undeva, să n-o găsească nimeni. Ursul o pândea de la distanță și reținu locul pe care îl săpase vulpea pentru a ascunde prada. Apoi vulpea se duse să-și caute celelalte cămări secrete că deși nu putea să mănânce mult, având stomacul strâmt, își făcea provizii încontinuu. I se duse vestea de mare gurmandă. Aduna tot timpul cadavrele animalelor iar acest lucru îi convenea de minune ursului, când era lihnit de foame
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
stomacul strâmt, își făcea provizii încontinuu. I se duse vestea de mare gurmandă. Aduna tot timpul cadavrele animalelor iar acest lucru îi convenea de minune ursului, când era lihnit de foame, se ținea după vulpea șireată și se înfrupta din cămările ei ascunse pe sub zăpadă. Vulpea polară După cinci săptămâni de mers, în sfârșit, ajunse lângă o insulă din Oceanul Arctic pe care se odihneau numeroase foci. Până mamele și tații se duceau să prindă pești pentru puii lor, ursul puternic atacase
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
noroc. Pe drum spre casă își povesteau și socoteau zilele până la nașterea puilor mult așteptați. În drumul lor lung, zăriseră vulpea polară cea șireată și gurmandă. Se ascunseră după niște blocuri de gheață și o pândiră, în timp ce vulpea își umplea cămările. Apoi râzând de norocul ivit, porniră să golească câteva cămări pline de ale vulpii, pentru a putea merge mai departe voioși și cu stomacul plin. După câteva săptămâni, în sfârșit ajunseră acasă, la Martin. Ursoaica în timp ce purta puiul în pântece
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
până la nașterea puilor mult așteptați. În drumul lor lung, zăriseră vulpea polară cea șireată și gurmandă. Se ascunseră după niște blocuri de gheață și o pândiră, în timp ce vulpea își umplea cămările. Apoi râzând de norocul ivit, porniră să golească câteva cămări pline de ale vulpii, pentru a putea merge mai departe voioși și cu stomacul plin. După câteva săptămâni, în sfârșit ajunseră acasă, la Martin. Ursoaica în timp ce purta puiul în pântece, se apucase să construiască un adăpost. Ea săpa un coridor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
noi care luptăm în fiecare zi să ne înălțăm, cel mult acceptăm pe cei, care își doresc și ei să evolueze. Cei care nu doresc să-și depășească condiția joasă, n-au decât, în opinia noastră, să se putrezească în cămara lor odioasă și măncată de mizerie și sărăcie. Am fost în asemenea locuri, unde prima încăpere avea un parchet negru ca bitumul de pe drum, în celelalte încăperi nu aveam nicio curiozitate să pătrund, mama matroană domina scena cu vorbe răsunătoare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
zorii zilei îi legați bine de coloana de calcar, înfiptă în nisipul adâncului! - le porunci ostila regină celor trei străjeri. Mâncare nu vă trebuie, iar apă aveți cât vreți! -Ha! Ha! Ha! ... râdea macabru Regina întunericului, îndepărtându-se spre alte cămări ale împărăției. Scafandrii, din adăpostul stâncilor, cu înfrigurare urmăreau scena plină de cruzime. Erau hotărâți să-i elibereze pe pitici, care urmăreau scopuri importante ca și ei, au venit să cerceteze adâncul mării, să cunoască vietățile maritime ca să prezinte lumea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Zizmo nu prinse aluzia. Trase de lanț, dând drumul unui șuvoi de apă. ― Dacă vrei să știi părerera mea, continuă Lina la parter, când vine vorba de soți, cu cât sunt mai bătrâni, cu atât mai bine. Deschise ușa de la cămară. ― Un soț tânăr s-ar ține toată ziua de capul meu. Ar fi o bătaie de cap prea mare. ― Să-ți fie rușine, Lina. Dar acum Desdemona râdea. Nu se putea abține. Era minunat să o vadă din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
capul meu. Ar fi o bătaie de cap prea mare. ― Să-ți fie rușine, Lina. Dar acum Desdemona râdea. Nu se putea abține. Era minunat să o vadă din nou pe verișoara ei, o mică bucățică din Bithynios rămasă intactă. Cămara Întunecată, plină de smochine, migdale, nuci, halva și caise uscate, Îi ridicase și ea moralul. ― Dar de unde să fac rost de bani de chirie? Îi scăpă lui Lefty În cele din urmă, pe când se Întorceau la parter. Nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
distruseseră liniile telefonice și când mama sunase la restaurant, nu auzise decât un mesaj Înregistrat, cu vocea centralistei. Timp de trei zile nimeni n-a coborât din pod, În afară de Tessie, care se repezea la parter ca să mai aducă mâncare din cămara care se golea pe zi ce trece. Ne uitam la cifrele dezastrului, care creșteau pe zi ce trece. Ziua 1: Morți - 15. Răniți - 500. Magazine devastate - 1.000. Incendii - 800. Ziua 2: Morți - 27. Răniți - 700. Magazine devastate - 1.500
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
penuria - nu numai de benzină, ci și de multe altele. Era, de exemplu, o penurie de speranță pe Middlesex, unde soția lui nu mai simțea nici o mișcare În ombilicul ei spiritual. Era penurie de mâncare În frigider, de provizii În cămară și de cămăși proaspăt călcate și ciorapi curați În sertarele lui. Era penurie de invitații În vizite și de telefoane, căci prietenilor părinților mei li se făcuse teamă să sune la o familie care ființa În intervalul de uitare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cred altceva, dar dacă toate astea făceau parte dintr-un plan mai mare? Dacă trebuia sa mor aici, în subteran? Și totuși... putea să-mi facă felul de mii de ori în cabinetul său. Trecuserăm de ușa ce separa acea cămară de tunelul întunecat și slab iluminat, și făcuserăm primii pași în încăperea împuțită, când un glas autoritar ne opri: Stați unde sunteți! Nu prea vedeam clar, dar o siluetă ieși din întunericul înconjurător și se înfățișă înaintea noastră. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cul de pământ pe care maica lui își dă atâta osteneală să-l îngrijească, de multe ori cu bietele ei mâini bătrâne și bolnave, deși au acum destule roabe și nu mai sunt obligați să trăiască din proviziile strânse în cămară sau din comercializarea zarzavaturilor pe piață. De asta și-a dat copiii la școală și a insistat atâta - uneori chiar și cu biciul - să facă din ei oameni cu carte? Pentru ce s-a spetit o viață întreagă? Ca un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca pe roate. O mângâie pe obraz: — Căminul Statului este precum celelalte case... — Da? se minunează Domitia. — Da, întărește Occia. Ai să vezi că și noi, vestalele, suntem bune gospodine. Ne îngrijim ca focul sacru să ardă neîntrerupt, păstrăm curată cămara unde depozităm primele spice de grâu. Îl măcinăm și-l coacem... O preoteasă îi arată ulcica de lut pe care o ține în poală: — Uite, eu sfărâm sare... — O coacem apoi, intră în vorbă cea de lângă ea. Celelalte fete atâta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grea astăzi. O ia pe fetiță de mână. Atunci haideți să-i arătăm ceva special Domitiei... — Ce? se interesează micuța curioasă, însă nu primește nici un răspuns. Se pun în mișcare. Occia arată cu mâna către o ușă închisă: — Acolo este cămara Vestei. — Cămară? repetă amuzată copila. Cămară, ca acasă? Preotesele, mari și mici, surâd. ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
O ia pe fetiță de mână. Atunci haideți să-i arătăm ceva special Domitiei... — Ce? se interesează micuța curioasă, însă nu primește nici un răspuns. Se pun în mișcare. Occia arată cu mâna către o ușă închisă: — Acolo este cămara Vestei. — Cămară? repetă amuzată copila. Cămară, ca acasă? Preotesele, mari și mici, surâd. ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de mână. Atunci haideți să-i arătăm ceva special Domitiei... — Ce? se interesează micuța curioasă, însă nu primește nici un răspuns. Se pun în mișcare. Occia arată cu mâna către o ușă închisă: — Acolo este cămara Vestei. — Cămară? repetă amuzată copila. Cămară, ca acasă? Preotesele, mari și mici, surâd. ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei. Vestala Silvia oftează: — Aici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu mâna către o ușă închisă: — Acolo este cămara Vestei. — Cămară? repetă amuzată copila. Cămară, ca acasă? Preotesele, mari și mici, surâd. ăsta e cuvântul. Ca acasă. Una dintre ele o lămurește: — Acolo ținem tot ce este mâncare și băutură... — Cămară, murmură visătoare copila. Cuvântul îi trezește nostalgii. Nu numai ei. Vestala Silvia oftează: — Aici e vinul, grâul, uleiul, lintea, bobul... Și meiul, o completează alta, parâmul, ghinda și ovăzul... Occia intervine: — Lăsați astea. Se apleacă asupra fetiței. — Trebuie să știi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Domitia de mână și se urnește din loc. O să le spună altă dată că multor slujnice li s-a poruncit să se așeze pe vatră și au zămislit după aceea neamuri care se trag din cer. Se oprește în fața cămării și își așază făptura plăpândă între ușă și rex. Acesta înțelege și se scuză: — Eu nu am îngăduința să pătrund aici. Când terminați, mă găsiți în sala de studiu din Regia. Se îndepărtează. După câțiva pași se întoarce însă. — N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe degete când își pune mintea. Măcar n-o să se supere, ceea ce fac alte profesoare în neghiobia lor. Își trage sufletul și grăiește cu voce tare: — Aici se află mărturiile puterii noastre. Deschide ușa. Cu Domitia de mână, pătrunde în cămară, urmate de tot alaiul. Fata vede dintr-o ocheadă două butoaie de lut, chiar în mijloc. Se eliberează și dă să fugă spre ele. Occia o reține. — Ce-i în ele? întreabă arătându-le cu degetul. Bătrâna o lasă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bețe uscate ca să reaprindem focul cât mai repede. Ar trebui să aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară: — Hai, ieșiți afară! Preotesele se bulucesc spre ușă, ca un cârd gălăgios. În urma lor, Vestala Mamă închide și răsucește cheia în broască. Le aude pe fete frecând de zor, unul de altul, două bucăți de lemn sfânt. Trage aer pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întregului pământ cunoscut la vremea aceea parcuri - vezi grădini parmularii - la jocurile de gladiatori, partizanii „tracilor“ passus (5 pedes) - 1,48 m pateră - farfurie Paullus Fabius Maximus - consul în anul 11 î.Hr.; guvernator în Asia; flamin al lui Jupiter penus - cămară peregrini - locuitori liberi ai Imperiului Roman, dar fără drept de ce tățenie pes (picior) = unitate de lungime echivalentă cu 29,6 cm Pharsalus (bătălia de la Pharsalus) - în anul 50 î.Hr. legiunile lui Pom peius au fost înfrânte de cele ale lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
actorii cu păsciorul mărunțel, Lăsând val de mirodenii și de vorbe după el, O chiorește cu lornionul, butonat cu o garofă, Operă croitorească și în spirit și în stofă; Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc Și-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc... Și când dama cochetează cu privirile-i galante, Împărțind ale ei vorbe între-un craiu bătrân și-un fante, Nu-i minune ca simțirea-i să se poată înșela, Să confunde-un craiu de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Iar umbra feței străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. - " Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Și m-am născut din ape. O vin! odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea mare a negustorilor, după care urmau cămara și bucătăria japonezilor. Dinspre cabinele cu încărcătură, venea miros de praf și de rogojini de paie, iar dinspre bucătărie, miros de miso. — Senior Hasekura. Nishi venise pe urmele sale, iar acum își arăta dinții albi, râzând ca un flăcău. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cea a japonezilor nu luase apă. Cel mai greu atinsă a fost cabina cea mare a negustorilor, mai cu seamă paturile de lângă încărcătură au fost inundate și nu mai puteau fi folosite. Se pare că apa a pătruns și în cămara de provizii. Am luat o parte din hainele și din așternuturile mele și le-am dat unui bărbat care stătea împietrit lângă cabina cea mare. Nu era negustor, ci însoțitorul unuia dintre soli și chipul lui de țăran mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]