18,277 matches
-
o scumpete, nu exagerez deloc, nu știa cum să mă mai răsfețe, cum să-mi intre în voie, să-mi mai facă totul pe plac. — Dulcegării de început, zaharicale, momeli, giugiuleli, dă Patru Ace semne să înțeleagă, să știți, dom’ Căpitan, că ceea ce începe bine are întotdeauna mari șanse să se sfîrșească prost, face pe deșteptul gîndindu-se la Legile lui Murphy. — Cum ai făcut? nu-i vine lui Roja să-și creadă ochilor, doișpe roșu, punct ochit, punct lovit! Ori ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nou la mîinile dealerului care-și adună pachetul de cărți cu repeziciune, îl așază în buzunarul interior al vestei, salută respectuos și pleacă la altă masă unde este așteptat de un client nou. Și mai spuneați că sînteți ghinioist, dom’ Căpitan, de azi înainte n-o să mai puteți să vindeți gogoși nimănui, spune Patru Ace. — Cu așa ajutor cred și eu, zice Roja, ia spune-mi cum le-a măsluit, că eu n-am priceput o iotă, recunoaște. — Cînd o să intrați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
impuls a fost să fugă cu ea cât mai departe. În momentele acelea era incapabil să gândească. S-a trezit Într-o secție de poliție, cu o durere de piept insuportabilă și o senzație puternică de greață. Dădea declarații unui căpitan Încruntat, care se răstea tot timpul la el. A fost condamnat pentru omor calificat. A avut un avocat din oficiu cu care nu a vrut să colaboreze În nici un fel. Nu s-a apărat, iar recursul a fost de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
demnitate. Dar ceea ce m-a izbit a fost expresia ei. Rămăsese în cadrul ușii, extrem de palidă, cu ochii țintă la perechea aurită de lângă foc și capul dat mult spre spate; pentru o clipă mi s-a părut a fi asemeni unui căpitan puternic și impertinent, întors cu glorie de pe câmpul de luptă, purtând încă cizme și pinteni și acoperit de praful bătăliei, înfruntând doi suverani și gata, la nevoie, să îi supună pe amândoi voinței lui. Imaginea n-a durat decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bucată. Era tăiată perfect. Ținând pânza în mâini, mi-am ridicat privirea spre Honor Klein și mi-am amintit de momentul când am intrat împreună în salon și ea a dat ochi pentru prima dată cu cei doi, ca un căpitan tânăr și nemilos. Am pus jumătatea de șervet pe masă și am spus: — Grozavă scamatorie. — Asta n-a fost scamatorie, a răspuns Honor. Stătea în fața mea ținând încă în ambele mâini mânerul sabiei și uitându-se la șervetul tăiat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și face o plecăciune dacă Îi arunci o monedă În pălăria de pe trotuar. Însă, din moment ce n-am bani rusești, iar Dabor, cel mult un pumn de monezi nemțești, n-am reușit să-mi dau seama dacă a fost Într-adevăr căpitan În armata lui Wrangel și și-a pierdut toți banii pe care Îi avea asupra lui la jocurile de noroc, atunci când a evadat - spre Feodosiya, Sevastopol și Salonic. Dar Ivan Britz și Heino se jură că așa s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o noapte. Indicând spre mustața pe care Boris Încă o dă cu ceară după moda țaristă, se pare că a spus În rusă: „A mea e mai mare ca a ta!“ Personal, Îmi vine greu să cred că unul dintre căpitanii lui Wrangel se poate coboarî să vorbească cu un grenadier de-al lui Kornilov. Dar, ca de obicei, Heino se jură pe țeasta tare a maică-sii. Oricum, ceva-ceva tot s-a Întâmplat. Îți dai seama imediat că Dabor n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niște zgomote Înfundate și sunete de Încăierare. Când deodată se auzi un acrodeon care căzu cu geamăt tărăgănat, Își dăduseră seama că Dabor se afla În pericol. Alergând În direcția din care se auzea bătaia, l-au descoperit pe fostul căpitan al lui Wrangler, apărându-se stângaci de trei siluete energice, toate echipate, pare-se, cu mănuși de fier. Heino și Boris reușiră să-l scoată cumva pe Dabor din Încurcătură. Dar au reușit să domine terenul abia când li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zilele noastre, dar, pare-se, un post-cheie pentru o fată din Jersey City în timpul primului război mondial. În orice caz, așa mi se părea mie când frunzăream paginile albumului și ea mi-l arăta pe brunetul ei iubit care fusese căpitanul echipei, iar astăzi, ca s-o citez pe Sophie, e „cel mai mare fabricant de muștar din New York“. „Și m-aș fi putut mărita cu el, în loc să mă iau cu taică-tău“, mi-a mărturisit ea, și asta nu o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până să ajungă la destinație? Te pomenești că într-o bună zi o să deschid gura în timpul unei ore să spun ceva și-o să mă trezesc cu oul meu stâng lipit de vârful limbii? În școală, cântam împreună cu învățătoarea noastră Sunt căpitanul soartei mele, sunt stăpân pe sufletu-mi iar, în acest timp, o insurecție anarhică fusese lansată în trupul meu de către unul din soldații mei - și-mi era cu neputință s-o reprim. Vreme de șase luni, până când absența i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doctore, că par a-mi înfige sula nu atât în fătuțele astea, cât în mediul din care provin ele - de parcă, prin futing, mi-ar fi dat să descopăr America. Să cuceresc America - poate că-i mai corect spus așa. Columb, căpitanul Smith, guvernatorul Winthrop, generalul Washington - iar acum, Portnoy. Ca și cum mi-a fost anume hărăzit să seduc câte o fată din toate cele patruzeci și opt de state. Cât despre femeile din Alaska și Hawaii, pentru ele nu simt nimic, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în cartierul Weequahic și să joc softball pe Chancellor Avenue duminica de la nouă la unu, într-o combinație perfectă de măscărici și luptător, de chibiț șmecheraș și jucător la bătaie superpericulos. Unde? Când îmi vin toate astea în minte? În timp ce căpitanul Meyerson face ultimul viraj lin deasupra aeroportului din Tel Aviv. Stau cu fața lipită de hublou. Da, cred că aș putea să dispar, să-mi schimb numele și să nu se mai audă de mine în veci - apoi Meyerson înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
face cu el? — ...doar câteva ore. — De către Curtea Marțială? Asta e Împotriva regulamentului. Vocea Începu să râdă ușor: — Eu Însumi... cu dumneavoastră la un prânz, Între noi... — Dar În eventualitatea unei achitări? — ... eu Însumi, spuse vocea Înăbușit, dumneata, domnule maior, căpitanul Alexici. Vocea scăzu și mai mult În volum: — Discret... Între prieteni... Apoi se auzi ceva mai clar: — S-ar putea să nu fie singur... suspecți... orice scuză... vameșii. Fără zarvă, ’nțeles. Maiorul Petkovici spuse cu profundă dezaprobare: — Atâta tot, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de iritat, că uită să sigileze două din ele. Pe acestea, desigur, Ninici le citi - soția lui va fi mândră de el În seara asta. Una din ele era pentru șeful oficiului vamal, dar aceea era sigilată - una era pentru căpitanul cazărmii și ordona dublarea imediată a gărzii de la gară și distribuirea a câte douăzeci de cartușe pentru fiecare om. Asta Îl făcu pe Ninici să se neliniștească. Oare e semn de război, e semn că vin bulgarii? Sau „roșii“? Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și numele celuilalt ofițer, care sări din mașină ca o minge de cauciuc și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea. Hei, băiete! Îi făcu el semn cu mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-și ținea ochii și urechile deschise. Așteptă o vreme Înainte de a duce ultima ladă În Încăperea maiorului. De-acum șampania curgea În valuri. Toți trei bărbații vorbeau concomitent, iar paharele maiorului Petkovici Îi cam căzuseră În poală. — Ce pepenași! spunea căpitanul Alexici. Ce coapse! I-am spus excelenței sale că dacă aș fi În locul dumneavoastră... Maiorul Petkovici trasa linii pe fața de masă cu degetul muiat În vin. — Prima regulă este să nu lovești niciodată În flancuri. Zdrobește centrul. Colonelul Hartep era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse maiorul Petkovici. Consider c-ar fi mai corect să amânăm procesul cu acuzațiile mai minore până când se va da sentința - cu alte cuvinte, un verdict - pentru acuzațiile mai grave. Mi-e tot una, spuse colonelul Hartep. Și dumneata, căpitane? Căpitanul dădu din cap, rânji și Închise ochii. — Și acum, spuse colonelul Hartep, acuzația de conspirație. Maiorul Petkovici Îl Întrerupse. — M-am gândit la aspectul acesta. Cred că „trădare“ trebuie să fie cuvântul folosit În rechizitoriu. — Trădare, atunci. Nu, nu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împotriva lor. Blândețea și politețea Îl reduseră pentru moment la tăcere. Se simți iarăși invidios pe calitățile pe care doar Încrederea În sine și puterea le pot da cuiva. În fața așteptării tăcute și binevoitoare a colonelului Hartep avea limba legată. Căpitanul Alexici deschise ochii și Îi Închise iarăși. Doctorul spuse rar: — Medaliile acestea le-ați câștigat servindu-vă patria În timpul războiului. Eu nu am medalii, pentru că Îmi iubesc patria mult prea mult. Eu nu lupt pentru teritorii noi, ci pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele strânse și, devenind nervos fără veste, Îi dădu câinelui un șut Între coaste și spuse: — Marș afară! Totdeauna pretinzi să ți se acorde atenție. Căpitanul Alexici se trezi și spuse pe un ton de mare ușurare: — Ei, gata deci. Doctorul Czinner privi În podele, la cinci metri În stânga soldatului de pază, și spuse Încet: — Acesta n-a fost un proces. M-au condamnat la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe puntea unui vas frumos nemaipomenit, numit, foarte potrivit, mi-am zis eu - „Fericire“. Era ancorat În Portul Gustavia din St. Bart’s, un golfuleț drăguț Înconjurat de dealuri verzi, presărate cu case roz și galbene. Ne-a Întâmpinat Antonino, căpitanul, un italian ars de vânt. Era Îmbrăcat În pantaloni scurți cafenii, un tricou alb, imaculat și purta ochelari de soare cu rame din carapace de țestoasă. Se asorta perfect cu barca, așa cum se asortau și cei șase membri ai echipajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mod sigur sunt ei doi, confirmă el. Nu părea să fie deloc surprins. Eu, În schimb, explodam de atâta entuziasm. —Haide, zise Hunter, luându-mă de mână. Hai să mergem acolo și să Îi salutăm. Douăzeci de minute mai târziu, căpitanul francez de pe „Au Bout de Souffle“ ne ajuta să urcăm la bord. Lauren și Giles ne așteptau pe punte, ținându-se de mână. Era de necrezut: Lauren, măritată! Proaspeții căsătoriți păreau să strălucească, la propriu, de fericire. Giles era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dintre bâlci și mașina lui Helen, Mona ține agenda în așa fel încât luminile bâlciului strălucesc pe o singură pagină. La început, singurele lucruri care apar acolo sunt însemnările pe care le-a făcut Helen pentru ziua cu pricina. Numele „căpitanul Antonio Cappelle“ și o listă cu întâlniri de afaceri. Apoi, pe hârtie apare ca un model șters - cuvinte roșii, propoziții galbene, paragrafe albastre -, în clipa în care luminile colorate trec prin dosul paginii. — Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ca să vezi! clatină lung din cap Săteanu. Salut, Mihăiță! Faci de noapte? Da, de noapte răspunde Mihai timid, strîngîndu-le mîna. Și ce faci acum? Tocmai am venit de prin secție... Atunci, rîde Săteanu să stăm împreună pînă mai încolo. Tovarășe căpitan, se întoarce el spre civilul de alături mulțumesc de însoțire! V-am cam purtat în astea trei ore... Mergeți și vedeți de-ale dumneavoastră; eu rămîn aici; spuneți-i și șoferului să stea acolo, la dispensar, să doarmă; îl scol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre civilul de alături mulțumesc de însoțire! V-am cam purtat în astea trei ore... Mergeți și vedeți de-ale dumneavoastră; eu rămîn aici; spuneți-i și șoferului să stea acolo, la dispensar, să doarmă; îl scol eu la ziuă. Căpitanul salută și iese. Mă, cafea ai? face Săteanu un gest ferm. Am, tovarășe prim-vice. Mai du-te... cu tonul ăsta! Între noi doi, sînt "nea Toader!" Prim-vice am să fiu pentru ăia care dorm duși că, vorba aia, viscolul trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că-ți arăt obrazul, ce,-s tîmpit? Ia spune-mi ; arată el spre difuzorul interfonului așa-i că fiecare comandă se anunță o dată, ori de două ori?, am remarcat-o de cînd stau aici. Numai cînd am intrat eu și căpitanul s-a anunțat de trei ori că se bagă apă caldă nu știu unde, că dacă nu erai tu de serviciu, vă băgăm eu pe toți undeva!... Zi-i ce-i cu fata aceea. Te-am recunoscut pe la spate, de-aceea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]