1,525 matches
-
Cu noroc, papa Culianu! Și așa mai departe, pe un diapazon tot mai rădicat se încrucișau paharele și se apostrofau unii pe alții după poreclele uzitate în "Junimea". Apoi venea rândul anecdotelor, mai întăi a acelor cuviincioase, iar după ce ne căptușeam bine cu Cotnar alb sau roș ori cu amândouă colorile împreună, dădeau drumul anecdotelor corozive, adecă acelora de care se înroșea pudicul Naum, care totdeauna se exprima corect și nu aluneca pe tărâmuri echivoce. Cei mai meșteri în istorisirea anecdotelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
poziționate străzile, să pot înțelege mai bine, mi-a dat explicațiile necesare pe un șervețel de hârtie. Așa mi-a explicat mama și rețeaua extrem de complicată de tuneluri vechi care au fost săpate de turci la aproape 10 metri adâncime, căptușite cu cărămidă roșie și care pornesc de la periferia Brăilei, oprindu-se tocmai la malul Dunării. Tot subsolul Brăilei este brăzdat de astfel de tunele, aici ele numindu-se „hrube”. În istorie și în arheologia locală au fost denumite „hrubele Brăilei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu cremă și bine lustruiți. Bifurcația cu dubitații E tare neplăcut să fii prost. Nu că ar fi un handicap. Dovadă că atâta lume o duce bine fără să exceleze cu duhul. Dar când ai gripă, tușești; când - Doamne ferește! - te căptușești cu un sifilis, îl rezolvi la doctor. Mai toate neplăcerile sunt anunțate de niște simptome. Au o relație pregătitoare cu necazul. Numai relația cu prostia rămâne pe vecie confuză. Poți să și mori supărat pe omenire, convins că problema-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
extremitatea căreia motorina ardea cu flacără și pe care o puneau sub fiecare cuib. Vă mai amintiți cum arată un cuib de cioară? Nu? E făcut din vreascuri de dimensiuni diferite: și mai mari și mai mititele, sub formă circulară, căptușit cu buruieni, cu frunze, cu resturi vegetale uscate, cu iarbă și cu pene, încât ouăle stau ca într-un legănuț moale și confortabil de care se vor bucura viitorii puișori, legănați cu dragoste în ritmul de "huța-huța" de balansul atent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de masă, m-au ridicat și m-au depus ușor-ușor pe dușumea. Mă durea glezna înfiorător; corpul îmi era învinețit de loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare de șoc. Umorile o luaseră pe arătură, iar acum eram căptușit în propriile mele reziduuri ale arderilor interne. Primarul s-a uitat la noi cu vădite sentimente de compătimire și luând toporișca l-a întrebat pe Mircea: A cui e obiectul ăsta? Al nostru, domnule primar. Ia-ți-l! Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai mormăia și câteva fraze într-o franceză improbabilă. La miezul nopții, credincioșii români și greci deopotrivă, cam 50 de persoane, așteptau cu nerăbdare stingerea luminilor și anunțul dătător de speranță... Ei bine, nu, a apărut de niciunde un coșuleț căptușit cu catifea violetă în care cei prezenți erau obligați să lase o ofrandă pentru Biserică. Derutați, oamenii nu mai știau ce să creadă, iar eu, cu puțina liturgică pe care o știu, mi-am dat seama că ceva în "ritmul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a avut și el copii; apoi a murit Sara și ca mâine mă duc și eu. În toată viața asta fugarnică numai în învățătură am avut plăcere curată, mângâiere, uitare de mine și de lume. La toate celelalte, tot plăceri căptușite cu griji, necazuri, supărări. Și când voi trece peste hotarul acestei lumi, ce voi lua cu mine? Bani? Giuvaeruri?... Dar învățătura, asta o iau cu mine, cu ea mă voi înfățișa eu acolo și voi zice: Doamne, m-ai trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
poartă al clădirii și urc mai întîi la mine în birou, unde mă frec îndelung cu prosopul pe cap, să mă usuc și să-mi mai încălzesc pielea capului, pe care o simt rece. Iau din cuierul-pom casca de protecție, căptușită în interior cu o bucată de blană sintetică și mi-o pun pe cap. Răceala ploii abătută asupra capului meu mă face să mă gîndesc la un eventual guturai, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec între dinți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rolul lui Chigurh, vînătorul supranatural de invulnerabil. Mișcările lui au o blîndețe care le face cu atît mai sinistre, iar vocea lui adîncă amplifică sunetul tăcerii care se face în jurul lui. Urmîndu-și vechea pasiune pentru detalii cîș, Coenii l-au căptușit cu o freză potențial ridicolă, dar, cu sau fără pleată, Chigurh numai ridicol nu e. Din păcate, nu are nici cine știe ce realitate fizică sau metafizică. Impasibilitatea cu care se repară singur după o bătălie, într-o cameră de motel, amintește
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sau amândouă la un loc, a unui alt militar celebru conte Axel von Fersen; ea a fost aceea care, În 1791, la Paris, și-a Împrumutat pașaportul și caleașca de călătorie comandă specială, nou-nouță (mașinărie luxoasă pe roți roșii, Înalte, căptușită cu catifea albă de Utrecht, cu perdele verde Închis și tot felul de gadget-uri, pe atunci moderne, cum ar fi un vas de voyage) familiei regale, pentru a fugi la Varennes, regina reprezentând-o pe ea, iar regele - pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aceea de a nu ști când urma ultima treaptă. În vârful scării, ridicai automat piciorul la Înșelătoarea chemare: „Treaptă“, și apoi, cu o senzație monumentală de panică plăcută, Îți contractai puternic mușchii, te prăbușeai În fantasma unei trepte, de parcă erai căptușit cu materialul infinit de elastic al propriei tale inexistențe. Procedeul de Întârziere a orei de culcare era uluitor de metodic. Este adevărat că acum toată treaba asta cu urcatul scării Îmi dezvăluie anumite virtuți transcendentale. De fapt trăgeam de timp
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o nedemnă, una din distracțiile mele preferate (născocite de Miss Robinson) - să stau Întins pe burtă pe o săniuță căptușită cu pluș, legată În față cu o bucată de sfoară, de care o mână acoperită cu o mănușă de piele cu un deget, mă trăgea de-a lungul unei poteci acoperite cu zăpadă, pe sub copacii albi, În timp ce Serghei ședea pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și mai ridicolă, care În nopțile de acum - mărturisesc - reduce mult groaza rutinei somnului, m-am obișnuit atât de mult cu chinul premergător somnului, Încât aproape că mă fălesc când familiara secure iese la iveală din marea cutie de contrabas căptușită cu catifea, la Început nu beneficiam de asemenea mângâiere sau apărare: nu aveam nimic - doar lumina simbolică a candelabrului potențial strălucitoare din camera Mademoisellei, a cărei ușă, conform recomandărilor medicului familiei (Vă salut, domnule doctor Sokolov!) rămâne ușor Întredeschisă. Scânteierile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
umedă absorbantă, rece ca gheața, apăsând capul lemurian al insectei; spasmele tot mai slabe ale corpului ei; pârâitul aducător de satisfacție produs de acul cu gămălie pătrunzând În carapacea dură a toracelui ei; inserarea atentă a vârfului acului În șanțul căptușit cu plută al planșetei; aranjarea simetrică a aripilor groase cu vene puternice sub fâșii de hârtie semitransparentă aplicate cu grijă. 2 Trebuie să fi avut vreo opt ani când, Într-un pod al casei noastre de la țară, am descoperit, printre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dau foc unui pieptene găsit pe plajă, cu ajutorul unei lupe. Bărbații arborau pantaloni albi care pentru ochiul de azi ar părea comici dând impresia că au intrat la apă la spălat; doamnele purtau În acel sezon haine ușoare cu revere căptușite cu mătase, pălării cu calotă mare și boruri largi, voaluri albe, dese, brodate, bluze cu volănașe pe piept, volănașe la Încheieturile mâinilor, volănașe pe umbrele. Briza Îți săra buzele. Cu o viteză colosală un Clouded Yellow rătăcit năvălea pe plaja
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pe fața roz transpirată pentru a mă săruta și a-mi spune bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între pielea cu care erau Îmbrăcate cărțile și pielea mănușilor de box. De-a lungul pereților căptușiți cu cărți se Înșiruiau fotolii voluminoase. O complicată instalație, „mingea de box“, achiziționată din Anglia - patru stâlpi din oțel care susțineau scândura de care atârna sacul pentru lovit, În formă de pară - sclipea În capătul spațioasei Încăperi. Scopul acestui aparat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
accepta ideea unor Întâlniri cu martori acasă la ea sau la mine. Drept urmare, am fost siliți să hoinărim mult prin oraș (ea, În blănița ei gri, eu cu ghetre albe și guler de caracul și cu un box În buzunarul căptușit cu catifea) și această permanentă căutare a unui refugiu oarecare dădea naștere unui ciudat sentiment de deznădejde care, la rândul lui, prefigura alte hoinăreli mult mai singuratice, mult mai târziu. Chiuleam de la școală: am uitat cum proceda Tamara; eu procedam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
voia să se agațe de ceva nevăzut și iese. Maria rămâne împietrită în mijlocul încăperii. Pe obraji i se rostogolesc boabe de lacrimi. Ștefane, șoptesc surd buzele sale, Ștefane... 5 Voichița de Sânziene Stefan, în odaia Domnului, se sprijină de căminul căptușit cu faianță închipuind zodiacul și îngână răgușit: Și cu diavolul aș fi semnat tractat... "Vin turcii!" Da, mă închinam și dracului! răbufnește el. Am nevoie de ajutor! Ca aerul am nevoie! "Prea Slăviții" m-au prins la ananghie și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la literatură. Îi recită corect un poem de Louis Aragon dar, cum domnișoara n-avea încredere în elevii pe care încă nu-i cunoștea, i-a pus în catalog doar șapte. A doua oară, la regula „subjonctif”-ului, l-a căptușit cu nota trei. Următoarea notă, tot la literatură, a fost un cinci, dar a patra oară profesoara s-a convins definitiv că Labiș n-are habar de mult îndrăgita ei regulă. Nici nu era de mirare, elevul nauzise de ea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
fie pentru bani, fie pentru protecție, adică tot pentru bani. Și le vând în modul cel mai natural, așa că am putea zice că inferioritatea lor sufletească merge până acolo, încît ei nu sunt imorali, ci, mai jos, amorali. Aceeași imoralitate, căptușită cu prostie, caracterizează și presa, acea instituție care este școala oamenilor maturi și care e menită să formeze opinia publică (Boris Sarafoff!, Sinuciderea din str. Fidelității etc.). Și aceștia formează publicul român, clasa conștientă a țării, "țara legată"! Aceștia sunt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
se bucure între toate celelalte neamuri de o fai-mă fără pereche”. Bine cucoane că numai carienii matale erau moțați iar geții așa i-ai mirosit din Ionia sau de aiurea că erau niște sălbătăciuni, pas de nu te vom căptuși mișelule pentru asemenea gugumănii! Carienii numiți și lelegi - pe tăblițe am găsit un neam numit telegi care era de-o mamă cu geții - vorbeau o limbă asemănătoare cu pelasga sau poate chiar această limbă pentru că Herodot îi numește pe greci
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
3 + 3NaOH 2Al(OH)3 Al2O3 + H2O 12000C calcinare Obținerea aluminiului prin electroliza Al2O3 topit în amestec cu criolit (care micșorează temperatura de topire a Al2O3 de la 2000 0 C la 900 0 C). Baia electrolitică este o cuvă metalică căptușită cu material refractar și grafit. Catodul este din cărbune (căptușeala de cărbune a băii electrolitice), iar anodul din grafit (10-12 blocuri). Electrolitul este Al2O3 topit cu adaos de criolit. Procesele de la electrozi sunt complexe dar se poate scrie: 184 Al2O3
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
CO2 + C = 2 CO Instalația industrială Instalația industrială cu care se prelucrează minereurile de fier, în scopul obținerii fontei se numește furnal (cuptor înalt), cu o înălțime de 20-35 metri și o capacitate de 500-2000 m3. Componentele furnalului: manta metalică, căptușită cu cărămidă refractară; corpul furnalului, alcătuit din: cuva pentru minereu și cocs (partea superioară) pântece - zona medie etalajul - partea inferioară creuzet pentru colectarea fontei topite și a zgurii situat la partea inferioară și prevăzut cu două deschideri, una pentru fontă
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
referea la cu totul altceva. Având preocupări de ceva vreme în transmiterea sunetelor, ideile au dat năvală și în scurt timp Bell inventează telefonul. Jacques Charles află (în anul 1783) că frații papetari Montgolfier au construit un balon din pânză căptușită cu hârtie care s-a ridicat de la pământ până la câteva sute de metri. S-a gândit că balonul a fost umplut cu hidrogen, care este un gaz mai ușor decât aerul. Construiește și el un balon cu care se ridică
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
M. Sadoveanu, V. Tempeanu, E. Lovinescu, T.V. ștefanelli, V. Ciurea, A.G. Stino, V.G. Popa și elevul acestuia, poetul Nicolae Labiș. 404 Când Teodor Tatos se lăsa mângâiat de razele soarelui primăvăratec, eu stăteam claustrat Într-o sală mare, cu pereți căptușiți de cărți reci, care nu-mi spuneau nimic, și traduceam, pentru o bucată amară de pâine, cu prețul sănătății ce se șubrezea mereu. 405 Nu se poate spune că am cerut acest loc. În primul rând, cei direct interesați, ar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]