2,531 matches
-
striga un țigan din Ferentari :,, mooo, american, mai acana cu bombardeaua că mi-ai stricat șandramaua !” și cum s-a nimerit că tocmai pe casa lui a căzut bomba și i-a făcut-o praf. Stau blocurile dărâmate cu gurile căscate spre cer și liniile tramvaielor făcute armonică, ruine peste tot și oameni înnebuniți de frică și mașini și trăsuri aruncate peste clădiri și crucea roșie nu mai prididește cu căratul la morgă; mor oamenii asfixiați în adăposturi, mor pe stradă
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
se adresa ei cu familiaritate, dar timpul, gîndea Mancuse, care se arcuiește elastic asemenea unui sunet, este de fapt liniștea aia siderală care cade peste pămînt odată cu înserarea, cînd vîntul își ține răsuflarea, păsările s-au ascuns în cuiburi, copiii cască amețiți de oboseală, babele încremenesc o clipă înaintea icoanelor și dau mărunt din buze a rugăciune, bărbații își aprind o țigară și se uită uimiți la praful de pe bocancii tociți de atîta alergătură de peste zi și peste toate aceste mici
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
paradoxal, interes tinerilor, oare ce aș putea spune? Sunt convinsă că, în clipele de cercetare a conștiinței sale, chiar și o mare stea a cinematografiei, își regretă palavrele referitoare la prima sa iubire, înșirate moderatorilor creatori de show-ri pentru „gură cască”. Eram amândoi tineri și fiecare aveam scepticismul nostru. Cine ar fi trebuit să ne spună atunci de partea cui este ADEVĂRUL? Într-o dragoste curată, EL nu stă nici la unul nici la celălalt, ci la mijloc, căci acolo este
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
din 17 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului dansați pe frunzele de aur din toamna asta năclăită, pe soarele din dimineți, dansați pe crinii morți, băieți, dansați pe spasmele din voi, pe rătăciri și pe nevoi, dansați pe groapa ce se cască, pe vânt, pe pronia cerească, dansați pe semnele mirării și pe albastrul disperării. ca saltimbancii-n circ dansați, dansați ceva mai elevați, dansați pe cei ce se vor naște, dansați pe darul de-a cunoaște, dansați pe flacările albastre, dansați
DANSAŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358086_a_359415]
-
mai pișcă nara; Mugurii se umflă-n ramuri, Mușchii vegetali și-arată, Se topesc deja pe geamuri Florile de gheață mată; Gâzele încă plăpânde Dau timid din aripioare, Guralive și flămânde Vrăbiile stau la soare; Pe-un pietroi se-ntinde, cască Și se-ntoarce ca o turtă O caraghioasă broască, Ba pe spate, ba pe burtă; Ici și colo în grădină Flori firave-abia deschise... Dă târcoale o albină Unei tufe de narcise; Viorele și zambile În culori de acuarele Se dezvăluie
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
până am ajuns la calculator / să-l scriu / m-a părăsit / ascult acum în surdină / greierii de-afară / și aștept să treacă / noaptea / singurul efort pe care mi-l impun / cu severitate / este / să inspir / să expir / conștiincios / și să casc / cu regularitate / mai mult de-atât / ar fi inutil acum”. Poemele sale ample sunt uneori fragmente epice în care inaginarul se confundă cu realul”. Violeta Deminescu - scrie și ea poeme epice destul de interesante, dar și poeme-n vers alb. “Poezia
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
coborâm bagajele și să mergem spre ușă, am negat eu, rușinat că m-am lăsat descoperit. În clipa aceea a sunat telefonul Cristinei. Nu s-a trezit la primul semnal, dar s-a întins ca o pisicuță leneșă și a căscat profund. Am gâdilat-o ușor la tălpi, amintindu-mi cum îmi trezeam uneori copiii când erau mici. A oftat și, fără să deschidă ochii, a acționat telefonul ce zăcea pe undeva sub trupul ei, pe scaun. - Alo...! Da, tati, suntem
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
Și tipul mai este și amuzant pe deasupra.Și construiește și biserici.Pe bune,unde este problema?:) Suntem noi românii ceilalți invidioși? Merge omul la o nuntă ,dansează și el că tot omul și a doua zi toți stăm cu gurile căscate la TV să-l vedem pe Nea G.scuturandu-si nadragii.Care-i nebunul și care-i pionul? Nea G.,în opinia mea este produsul unei societăți .Nimeni nu l-a inventat și nici nu s-a inventat singur.Noi
MA-NTELEGI....PAC-PAC??!! de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358914_a_360243]
-
nu te pune cu alesul, Că nu degeaba poartă fesul. Prin mintea lui trecu o briza... Să învelească osu'n criză, Să fie puținel mai gros, Să aibă și 'mnealor de ros. Așa ca ce mai tura, vura, Degeaba o să căscați gura, Că nu e pensia prea mare... Că nu sunt bani în buzunare... Că ei cu mintea lor deșteaptă, V-au spus demult ce va așteaptă. Așa că-n anul care vine Să nu credeți că e mai bine. Dece merg
PLUGUŞORUL ... PENTRU T(H)OŢI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359539_a_360868]
-
-i trezesc! Pe urmă, treaba lui ce face... O duc pe Jana la oraș. Așa ne-a fost înțelegerea...” - Hei, deșteptarea! a strigat tare, aplecându-se spre urechea lui Mișu. Acesta s-a întors pe partea cealaltă, a gemut , a căscat lung și a continuat să doarmă. Jana a deschis ochii. Se uita nelămurită în jur. Văzându-l pe Doru, s-a frecat la ochi și i-a adresat un zâmbet chinuit. - Ce te uiți așa la mine? N-ai mai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
nori de gheață pe geam, Când roua, zăpada, lacrimă-s toate... Când zarea-i otravă și noxele regi Și pruncu-i ucis pân' să se nască, ( În pântec de mamă ), cum nu înțelegi, Că timpul prezent e-un hău ce se cască, Să-nghită hapsân tot ce suntem Cu rele, cu bune, fără s-aleagă... N-am timp să adorm, să visez, să blestem. E ora trezirii ! Iar zarea întreagă, Așteaptă destinul ce-i sorocim... Cu spaimă pândește Apocalipsa. Ne temem de
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360655_a_361984]
-
toate continentele, cu bucătari aduși de acolo sau școliți aici și un corp de deservire atent și de o amabilitate bine temperată, toate la un preț rezonabil, se plimbă, poate are și exigențe personale și criterii de apreciere, face poze, cască ochii. În ce mă privește, n-am (in)sațietăți culinare de un anumit ordin, mănânc ce se găsește, pe unde-ar fi, mai puțin în cele selecte că nu mă adaptez ușor “rafinamentelor” exibate în public și pe motiv de
TENTAŢIE ŞI ABSTINENŢĂ ÎN LAS VEGAS ! (XII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360724_a_362053]
-
era o dulce vrajă, nu adia nici vântul, se auzea-n tăcere, cum respira pământul! În jur prin cele ierburi, de strajă, licurici ținând lumini aprinse, ca niște bravi voinici, maci roșii, albăstrele, firave sânziene, trezite-n miez de noapte căscau încetișor era o dulce vrajă ascunsă în poiene pluteau în noaptea albă îngerii lui Amor. Un EL si-o EA. Eterna lor poveste. Frumoși ca doi luceferi, ce se iubeau orbește. O ea cu păr de aur, cu gene lungi
POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
-
nevinovat vedeam pe consăteanul meu, plugarul „Ion al Catincăi” care rămânea perplex în fața curcubeului care se cobora peste dealuri și păduri ca să-și ia din albia râului picături de apă vie. Ionică se înclina și își făcea cruce cu evlavie, căsca gura să i se rupă chiotorile... (că așa-i spusese o bătrână, Predușinca Bușe, care-i descântase de dor și-mpețit, să fie iubit de fete), iar el spunea la toți care aveau timp să-l asculte: „Ioane, maică, dacă miile
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
etilic (adus din România) și câteva lavete speciale și, cu instrumentalul destinat operației de înlăturare a oricărui fir de praf sau grăsime, ne-am apucat de treabă. Vanea era încântat de mirosul alcoolului, că i-am văzut cum i se căscau nările ca unui copoi ce adulmeca urma unui iepure. - Marine, curat harașo, nu mult votchi aruncat... Crasnaia!... Nu arucare, e pacat de bautura. Făcea economie, fiindcă o să vedeți ce gând pusese sticlei. - Așa trebuie!... - Da, așa trebuie... zic eu și
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
de nestăpânit ... Ca să atragă mușterii pentru localul său bine cotat în epocă, Ion P. Dragomir a cumpărat un billiard. Aici se aduna mai ales intelectualitatea rucăreană. Se juca în sistemul partidelor de câte doi, având în jurul lor vreo 10-15 “gură cască”. “Pe ce jucăm?, întreba unul. “Pe câte-un rând, răspundea celălalt. Un rând însemna de cele mai multe ori, câte o halbă de bere pentru fiecare jucător. Bag seamă că pe acea vreme, a te angaja să plătești pentru o simplă distracție
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
la un geam parcă spart, au apărut păpușile Vasilache și Mărioara, care se certau zice se în familie. Desigur că toți cei de prin apropiere s-au oprit să asculte ce se mai întâmpla în familia păpușilor lui Vasilache. Cum căscau gura Grapă și Beldie, deodată Beldie s-a trezit scuturat ușor de umăr de către un băietan. Când a întors capul și a văzut cine îl scuturase de umăr, a vrut să fugă, dar Grapă neștiind despre ce este vorba l-
BELDIE ŞI SERILE DE IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360170_a_361499]
-
nu te mai recunoști... Ești de fiecare dată o altă ființă și numai o nouă oglindă va face să te regăsești. Și, ce chip frumos răsare din focul noii iubiri! Floarea de colț Când ai pierdut, aproape totul s-a căscat o prăpastie uriașă și, brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori. Urma să descoperi că având viață, ai totul... Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta. Văzând-o numai, sufletul tău
VERS ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359857_a_361186]
-
nu mai găsești) să te bucuri că ai deschis ochii (mulți n-au mai apucat să vadă lumina zilei) și m-ai văzut pe mine, la fel de sănătos și că, în ciuda multora, ești în viață! - Care viață? - A mea, bineînțeles! - Am căscat gura la tine și a dat cafeaua în foc! Știi ceva? - Mai du-te-n moaș'-ta! Referință Bibliografică: Draga mea / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 256, Anul I, 13 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
DRAGA MEA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359652_a_360981]
-
vântului ce galopa neobosit locurile precum un cal sălbăticit, regăsea mirosul acela inconfundabil, umed și sărat ca de vietate marină și totuși... privirile-i continuau să caute ceva și senzația de gol ca interiorul unui clopot imens care i se căsca în suflet și a cărui limbă vibra într-o adâncă tristețe, părea că se făcea simțită mai acut ca oricând. Începea să înțeleagă că prezența acestei senzații, oriunde s-ar fi aflat ea, ca persoană, fie în înspumatele valuri, fie
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
de mocirlele propriilor doleanțe, de timp, de gălbenușurile aventurilor și adrenalinei din buzunarele propriei măști, al propriului nimic. Picurii de lumină, de apă, de vis, clocoteau puternic precum o margarină pusă pe foc, precum un zahăr caramelizat și ars. Măștile căscau. Mințile, ca niște talazuri zbuciumate, clocoteau. Timpul ca un rechin însetat de coapsele amintirilor mele, ale simțurilor mele, mă adulmeca nervos de latent și de androginic.Mă tot întrebam uneori dacă și El e bărbat și dacă are brațele pătate
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
pe la colțul ulițelor Sinelui. Și poate și degetele lui cu unghii late și date cu lac mă zoresc spre deusul absconditus din măruntaiele mele. Se făcea periculos de târziu în tâmpla lui bolnavă. Se făcea că miroase a somn și căsca după bucățica din puzzle-ul din carnal.Puzzle-ul era incomplet. Mai lipsea o ață temporală care făcea legătura dintre Aici și Acolo și firește câte un Styx ori câte un Lethe în care ipocritele își aruncau picurii. Probabil că
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
Oricum rătăceau acum printr-o lume plină de culori pe care nu le văzuseră nici măcar în talciocul din urbe, prin urmare au fost foarte fericiți, iar la întoarcere au avut cu ce se lăuda spre deosebire de colegii lor mai proști care căscaseră ochii pe pereți, în palat. Verdunel se afla în capul rândului de elevi pentru a le da explicații, fiindcă el chiar știa despre ce este vorba dat fiind lecturile sale de bază. Numai că, după puțin timp de la intrare, Verdunel
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
imediat spre ea și o luă în brațe. - Nu te teme, acum ești în siguranță! Arla îi zâmbi dulce: - Damy a mea, dar nu mă tem! Se aplecă în față, își întinse gura și prin deschizătura care începu să se caște din ce în ce mai mare se strecurară două șiruri lungi de colți care se înfipseră cu pocnet în gâtul consilierei. Prădătorul modifică pe loc progenitura. Referință Bibliografică: PROGENITURA (SF) / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI, 27 octombrie
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
și de mure, în care orice fâșâit de frunză primește interpretări de spaimă: cică o familie de urși... Umbra se înmulțește, păsările triluiesc tot mai straniu, pe sub frunzele uscate se furișează reptile. Brusc, peisajul se schimbă: un hău luminat se cască la câțiva pași în față. Prăpastia e nu numai o ruptură în spațiu, ci un loc în care timpul însuși regresează, un loc al splendorilor precambriene. Brusturi gigantici, praguri de șiroire, bușteni smulși și îngrămădiți de torenții de primăvară, păsări
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]