1,506 matches
-
anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul căscat al timpului. Uite, lumânările, servitoare devotate ale zeului, ale zeului nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc, inaccesibil în lumină și ascuns ochilor noștri. O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza ta! Nu, nu, nu pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de teapa lui Jones? spuse el. Pierzi noțiunea timpului. E marți, deși de-acum e mai degrabă miercuri dimineața. Mai ai întrebări de-astea încuietoare? — Da, zise Vultur-în-Zbor. Cine este Virgil Jones? Flann O’Toole rămase un moment cu gura căscată și apoi îi sparse timpanul lui Vultur-în-Zbor cu hohotul lui. — Ei, bine, uite-o glumă, dacă ai chef de-așa ceva. E prietenul tău, asta e, iar tu ești mai nebun decât el. Bea până la fund, domnule Vultur, până la fund! Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult adâncea furia ei, prăpastia căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un dispreț profund, tu ești un om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un om bun și generos, așa că ai smuls de la el tot sprijinul pe care l-ai putut smulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la alta. Prepelicarul se uită cum picura. în pădure, în spatele căsuței zugrăvite în negru, se afla o movilă mică de pământ răscolit, proaspăt săpat. O formă cioplită în lemn era așezată peste ea: un chip hidos al morții, cu gura căscată. O femeie într-o rochie neagră, cu fața ascunsă în spatele unui văl negru, se îndepărtă de locul acela, îndreptându-se spre casa cea neagră, își întoarse privirea de la fumul care se ridica, se așeză, pe singurul scaun din mijlocul mizeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
văzut coborând. M-am dus direct spre ea. — Ați simțit cutremurul? am întrebat-o. A dat și la televizor. M-a privit amuzată. A clătinat din cap. Am auzit. Nu l-am simțit. Dormeam tun. Cred că rămăsesem cu gura căscată. Avea cea mai cavernoasă voce de femeie ce îmi fusese dat să aud vreodată. Tuba mare alintată de micimanul Cantarizescu, de la orchestra regimentului. — Tun, a întărit ea. Descopăr că, de câteva zile, scriu pe niște hârtii - copii dactilo sau xerox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-și facă armata la peste 24 de ani, după ce apucase aproape un an Încheiat să fie profesor, ajuns Între timp, după depunerea jurământului, la gradul de fruntaș T.R., vorbim de Grințu, bineînțeles, să stea ore În șir cu gura căscată la poveștile unui simplu soldat și să creadă chiar că teoriile acestuia, care-i izvorăsc din cap (sau din burtă, cine știe?) precum curge seva din vița de vie proaspăt tăiată primăvara, să creadă el, deci, tânărul profesor de română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pretext pentru a Începe o nouă povestire. Până atunci Subalternul (e numele cel mai potrivit pentru un asemenea personaj) tot găsise astfel de pretexte la fiecare kilometru de cale ferată și tot povestise ținându-l pe bietul director cu gura căscată mai abitir decât reușise cândva Șeherezada să-l țină pe sultan. Treceau pe lângă un câmp pe care mai mulți țărani semănau cu călcâiul pepeni și Subalternul deducea imediat (nu atât pentru el Însuși cât pentru tovarășul director) că aceia seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
degetului, buzele ei rămân Într-un zâmbet enigmatic. Îi vine din nou rândul să citească, de data asta o mică povestire lirică scrisă chiar de ea. Gelu se apleacă În față și ascultă cu ochii larg deschiși și cu gura căscată, dar nu reușește să Înțeleagă vreun cuvânt, nu prinde nici sensul general al poveștii; râde doar Împreună cu ceilalți când vreun accent pus greșit schimbă sensul câte unui cuvânt. Nu-și mai amintește dacă și el a aflat atunci cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
obosită din care coboară un țăran. Acesta Începe să vândă cireșe (În funcție de anotimp se va schimba cu caise, prune, mere, gutui sau nuci). Are loc o ușoară dezorientare a populației minore care-și uită de sarcini și rămâne cu gura căscată la lada cu cireșe până când câte unul din părinți se hotărăște să vină să-l răscumpere pe fiecare copil plătind țăranului cinci lei și luându-i un cornet mediu de cireșe. Întâmplarea devine declanșatorul unei serii de evenimente neașteptate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu știe cine sunt, ce e cu mine, mă tratează corect.“ Directorul abia acum pare să-și dea seama cu adevărat de cât de periculos este acest palavragiu subaltern al lui pe care l-a ascultat tot timpul cu gura căscată. E ceva să ai curajul nerușinat de a gândi și vorbi așa ca el! Subalternul, Însă, pe cât de exersat pare el În arta de a-i ține pe ascultători sub teroarea lui retorică, nu observă că directorul Își schimbă poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu cumva iarăși au făcut o „pauză de țigare“ și s-au strâns să-l asculte. Îmi continuam lecția, desigur, dar În timp ce vorbeam mă și Întrebam ce dracu’ reușește să le spună de-i ține pe toți așa, cu gura căscată. Dacă se Întâmpla să apară dirigintele șantierului sau vreun alt „organ“, ceilalți plecau care Încotro, iar el se ridica alene, apuca roaba și o târa mai Încolo. Nu părea un muncitor foarte harnic, nici n-ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu mândrie și demnitate: Mai bine țărancă decât maimuță! după care făcu un stânga-mprejur cu rotire pe călcâie, așa cum învățase ea la ora de sport și plecă să-i ajute pe ceilalți la culesul nucilor. George rămăsese cu gura căscată privind în urma ei cu mirare, nimeni până atunci nu-l învinsese cu propriile arme, dar își reveni repede și spuse cu năduf, dar și cu oarecare mândrie în glas: Drăcoasă verișoară mai am! Angelina începu să culeagă nuci alături de ceilalți
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cu un gest demn de o bunică. Mulțumesc, Kel. Ne vedem luni. Mașinile opriră Într-un singur șir pe TwentySeventh Street și am văzut că era o coadă de aproape o sută de oameni, care se holbară cu toții, cu gura căscată, cum am ieșit din flota de mașini, Îmbrăcați În costume scandaloase. Sammy stătea Într-o parte, În timp ce un bărbat de la petrecere, care purta o perucă lungă, blondă și tocuri foarte Înalte țipa la el. Am Încercat să-i atrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și când colo mi-o petrec prin arest... ― Știți la ce mă gândesc eu? - a întrebat caporalul. ― Până nu ne-i spune, de unde să știm? - a întrebat Dumitru. ― Să împachetăm echipamentul în așa fel încât majurul să rămână cu gura căscată. ― Adică cum? ― Să fie totul perfect. Să-i dovedim că suntem oșteni adevărați! ― Voi ce spuneți? - i-a întrebat Dumitru pe ceilalți. ― Știu eu dacă merită o asemenea osteneală? - și-a exprimat îndoiala unul din pluton. ― Eu zic că prin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de o mână, chiar de două. Mijindu-și ochii detectă o fibră sub bărbie; o pescui cu o pensetă, se gândi că era din bumbac alb, introducând-o într-o fiolă, și, dintr-un impuls de moment, îi forță fălcile căscate, menținându-le cu ajutorul unui depresor de limbă. Cercetând gura cu pixul lanternă descoperi fibre identice în cerul gurii, pe limbă și pe gingii; notă: „Strangulat și sufocat cu prosop de bumbac alb”, insuflă adânc și cercetă orbitele ochilor. Pixul lanternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și le cercetă fără să mai descopere alte mutilări. Carter pufni: „Belit ca o alună”; Danny îi spuse: „Gura!” Carter dădu din umeri și se întoarse la postul său de pază. Danny întoarse cadavrul pe burtă și rămase cu gura căscată. Tăieturi adânci, de bisturiu ascuțit, cu zecile, zigzagau spatele și umerii din toate unghiurile posibile, așchii mici de lemn se vedeau împănate în dungile subțiri de sânge închegat. Danny rămase cu privirea pierdută, juxtapunând mutilările frontale cu cel dorsale, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dat în gât la cei de la Narco. De-acord? Sifakis încercă să-și înalțe degetul mijlociu de la mână, care-i era zdrobit. Buzz își mângâie bastonul și le zări pe Audrey Anders și Lucy Whitehall în cadrul ușii deschise, cu gurile căscate. Grecul își ridică scăfârlia de pe pavaj, cârâind: — Î-îmi ce’ scuze. Buzz și-i imagină pe Lucy și pe partenerul ei canin, pe Sol Gelfman punând capăt carierei fetei cu niște pelicule de mâna a enșpea, pe sărmana fată târându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pământ, cu toate cele patru labe zvâcnindu-i în aer. Danny își simți pumnii încleștându-se. Conklin îndesă bățul în gura câinelui. Pitbullul își încleștă fălcile. Conklin îl ridică, ținându-l în aer la înălțimea brațului. Danny rămase cu gura căscată în fața unei asemenea demonstrații de forță. Conklin vorbea foarte calm, de parcă nu era nici o scofală să ții suspendate peste treizeci și cinci de kilograme de câine în vârful unui băț. Câinii ăștia pot fi răi de tot, așa că trebuie să-ndure cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aer, îl izbi cu interiorul cotului, îl prinse, îl aruncă în spate, îl lăsă să se lovească de pavaj, apoi îl aduse în poziția de repaus, ca la paradă, printr-o rotire a curelei de la mâner. Mexicanii rămaseră cu gurile căscate. Buzz îi abordă imediat, înainte s-apuce măcar să le închidă: — Mondo Lopez, Juan Duarte și Sammy Benavides. Erau și ei prin găștile de-aici. Băgați mare și vă mai arăt niște trucuri. Tricou Murdar scuipă un șir de obscenități în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Înalt, cărunt, în jur de patruzeci și cinci de ani? — Da. Și? — Și n-ai văzut cumva, accidental, pe cineva asemănător dând târcoale biroului tău? Gordean îi răspunse cu un chip imobil. Christopher își întoarse privirea de la oglindă, cu gura căscată. O scurtă strângere de mână din partea peștelui lui Băiatul Drăguț. Fața încremenită a puștiului. Danny zâmbi. — Asta e. Îmi cer scuze că v-am deranjat. În camera de zi își făcură apariția doi bărbați. Purtau chiloței roșii de mătase. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-au urcat pe ea. Senzație îngro zitoare! A pornit-o prin deșert. M-a cuprins panica. Nu știam cum să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
le-a procurat, la care gazda răspunse simplu, cum, dealtfel, trebuia să ne-așteptăm: "Cocotierii mei" ― și probabil îi arătă palmierii cu un gest larg! Și, ca să-l facă praf pe călătorul care rămăsese, ca să mă exprim astfel, cu gura căscată, îi mai spune că dragii lui cocotieri nu-i dau numai: saladele, mâncările și băuturile gustoase, pe care a avut cinstea să i le ofere, dar casa lui, în întregime, e construită din palmieri, din lemnul și frunzele acestora; până
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
masive de argint sunând armonios, ca niște zurgălăi, când se mișcă. Nu vorbește niciodată, ci doar apare, apoi dispare, pâlpâind ca flacăra unei lumânări, când el îi pune întrebări mai dure. Apar și alte figuri, cu gurile urât mirositoare, larg căscate, și cu niște cuțite curbate în mână. Se aplecă asupra lui și încep să-l jupoaie, la început crestându-l subraț, la glezne și încheieturi, apoi îi trag pielea de pe spate ca pe o kurta foarte strânsă. Țipă disperat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iubita aici? Dintr-o singură mișcare, agil ca o pisică, un bărbat s-a insinuat pe scaunul de lângă Star. A luat-o după umeri, a tras-o spre el și-a sărutat-o pe gură. Jonathan a rămas cu gura căscată. O sărută. Acest bărbat. O sărută. Pe ea. Pe Star. Și este (nu se poate, nu este posibil) dar totuși... este negru. Negru ca noaptea, catranul, smoala, lemnul dulce și costumele cioclilor. Negru precum Biblia, pielea lui strălucind în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deasupra pernelor de aer, de-a lungul super-autorutei din rășini aliate cu titan? De ce a fost nevoie să plece din Mobile, să abandoneze viața de până atunci, să se certe cu Barbara? Viteza vertiginoasă a existenței... Homer rămase cu gura căscată. Abia atunci realiză el că mașina lui zboară cu 970 km/oră și că în același timp parcă stă pe loc. Asta era murdăria (unii spun "paradoxul") vitezei. Oricât ar fi de mare, te obișnuiești îndată cu ea și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]