1,541 matches
-
orătăniile de prin curți porneau să se zbuciume pe limba lor, de ți se ridica părul măciucă. Ațâțată, curioasă, lumea - cu mic, cu mare -, se cățăra pe garduri și prin pomii de la stradă sau ieșea buluc la porți, cu gura căscată și ochii zgâiți cât luna plină care taman răsărise peste dealul dinspre Bugeac, să nu-l scape. Neam de neamul lor nu trăiseră și nu văzuseră așa ceva. Cu inimile fără să le mai dea ascultare și genunchii tremurând, halucinați de-
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
anunțat senină pe ceilalți că ea și Albert nu mai merg la Costinești, ci se duc la Orșova, să înoate în Dunăre. Fetele au pufnit în râs, ca și când tocmai ar fi auzit o glumă reușită. Cornel a rămas cu gura căscată. Ce sminteală i-a mai trecut Anei prin cap? Curând s-au convins că ei doi vorbiseră serios. S-au despărțit: de o parte Mona, Dora și Cornel, au plecat sau n-au mai plecat la Costinești, de cealaltă parte
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Asta e neutralitate, domnule? Teribilă autoritate are Carp bătrînul. Iar la suveran vine Czernin, diplomatul cu nasul de ceară. Cere Czernin. Iar plînge regele. A murit din pricina audiențelor, Brătianu știe. Și fuga pe ușa din dos, prin grădină. Rămîn miniștrii căscați. Brătianu cumpără, vinde, umple goluri, astupă guri. Are o vilă la Predeal. Dăm buzna. S-a prăpădit casa dar s-a dus și frontiera. Mare bărbat. Echipament slab. Cocarde tricolore în coarnele boilor. De gîtul boilor. Aliatul nostru tradițional, dezideratul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
infinită delicateța pe catedră și dând mâna cu Burtică, profesorul de muzică care tocmai intrase pe ușe, terminându-se recreația și punând punct unei situații care nu știu cum ar fi evoluat. În orice caz pe noi ne-a lăsat cu gura căscată neluând în serios eforturile profesorului Popescu, zis Burtică, de a ne bagă în cap Cheia de Fă. Căci dacă cu gamă și cu diezii și becarii a izbutit mai mult sau mai putin, cu Cheia de Fă, în afară de Duci Pârvu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
zilei sticloasă o remușcare oriunde aș fi e în mine întunericul acela vechi din zugrăveli albastru și roșu vibrînd între sfinți ceva nespus durere fără urlet un fluier cu albie secată și tot timpul mă duc spre rugul cu gurile căscate umbrite de aceeași voce adîncă niciodată știută lumina mînjește copacii cu gesturile noastre culori din retine trezite surle singuratice în hăul magneților amintirea-i ca un vad strîmb apa sărată printre ochi gravizi în năvod plutesc printre orologii în atom
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
o răsfață, că o „înnoiesc", că o prelucrează „creator". Vor să aibă haz sau să se exprime „fin". Au convingerea că un adevărat „intelectual" e unul care știe cuvinte rare, care vorbește „pe radical" și își lasă interlocutorii cu gura căscată. Așa a apărut pe piața noastră lingvistică termenul „matrafoxat", pentru a înlocui „trivialul" beat. Același harnic inovator a produs, de curînd, încă un crocodil lingvistic: într-o emisiune de televiziune, decis să afișeze o nestrămutată credință în progresul națiunii, a
Palada îl compară pe Pleșu cu Vadim. Atac fără precedent la un simbol al intelectualității by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77481_a_78806]
-
îi ordonă să coboare, băiatul aruncă o privire încremenită de sus. Deodată ridică pumnul și, cu o frază celebră citită într-un roman, strigă : - La pământ, ticăloșilor ! Arătând cerului posterioare bombate, plutonierul și sergentul se trântiră jos ca trăsniți. Gura căscată a celui de al treilea jandarm arăta că nu înțelegea nimic ; dădu să-și șteargă cu cotul un strop care îi luneca pe lângă buburuz. Bătrânii zâmbiră ascuns ; din respect pentru șef, își potriviră însă obraze înspăimântate. Întorcând ochii pe dos
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bolovăni dobitocește ochii albi. Singur prostul nu începuse a descâlci ce este și aștepta cu arma în țintă. Iosifan răcni : - Trage, vită ! Nerodul apăsă pe trăgaci și, mirat, ca o pară coaptă, Lică pică din răchită. Avram rămase cu gura căscată. Undeva, în fundul inimii, se simțea însă răzbunat. Cu cute de cărbune pe obraz, Iosifan întoarse la stângamprejur, în pas forțat. Uluiți și supuși, oamenii săi îl urmau. O clipă nerodul rămase pe loc. Când, din spate, Vasile Crețu a auzit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de dânsul, punând tot felul de pricini ca să nu scap nici una din poveștile cu care știa să-și ilustreze orice afirmație. Avea o imaginație aparte datorită căreia, vorbind, parcă picta. Mai ales istoriile sale de război le ascultam cu gura căscată. - În razboi ești „irou” când ai ocazie, afirma el. Odată eram noi patru inși din Gura pe frontul sârbesc. Burnițá din ceață că fleșcăise toate ponoarele și ne murase ca pe guzgani. Pe deasupra trăgea „antileria”. Prin pâclă trecea dâre roșii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și așa țineți doctorul departe “ - parcă așa se spune. - Ce mă fac, începu să plângă para. Toți vor spune: „Pică pară mălăiață-n gura lui Nătăfleață”. Of! Of! Of! Rău e să fii Pară, or să aștepte toți cu gura căscată. Ingrid a văzut cum a adus para jos din pom Bunul ca să o deguste. A legat de un băț lung și gros, o găletușă mică de plastic și a așezat-o sub pară. A făcut un „zvâc“ și para a
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
prea mare. împreună cu câțiva camarazi, ea a fost făcută prizonieră de nemți. - Și cum ați scăpat din ghearele dușmanului? au întrebat-o camarazii, după ce isteața fată-soldat a reapărut, ca printr-o minune, printre ei. - Foarte ușor. Am profitat de gura căscată a santinelei care ne escorta, am scos revolverul din sân și am tras. - Și în sânul acela al tău nu mai ai vreun revolver, Cătălina? a glumit unul din soldați. - Ei, mai are ea, dar nu un revolver, ci două
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
l-am auzit vreodată. Avea un comentariu plin de sevă, știa echipele și jucătorii pe de rost. Era de-ajuns o aluzie despre o anumită vedetă din fotbal și bătrânica dădea drumul comentariului care ne lăsa uimiți aproape cu gurile căscate.. - Ehe maică! N-o să aibă românii jucător ca Dobrin. Adevărat vrăjitor al balonului rotund. A reprezentat România de 48 de ori. Ultimul meci pentru echipa națională a fost cu RDG in aprilie 1980. Deși s-a calificat la Campionatul Mondial
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-au urcat pe ea. Senzație îngro zitoare! A pornit-o prin deșert. M-a cuprins panica. Nu știam cum să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a sorbit o gură zdravănă din ulcica cu vin. După ce a așezat-o pe masă, a prins să grăiască: Întâi și întâi, Măriuțo, să nu tragi cu urechea, că povestea, nu-i pentru tine fata moșului. Îi pentru niște guri căscate ca aiestea din fața mea... Cu alte vorbe, îi numai pentru cei ce poartă nădragi... Semn că Măriuța trăgea cu urechea la ce se vorbește în crâșmă, a apărut în ușa cuhnei și l-a liniștit pe Pâcu: Lasă, moș Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu urechea ciulită la Pâcu. Acesta, punând mâna pe ulcica cu vin, i-a liniștit pe ascultători: Stați numai să-mi ung mașinăria, că altfel mă lasă în drum când mi-ar fi lumea mai dragă și gurile voastre mai căscate... hă, hă, hă. După ce a tras de dușcă ce se mai găsea în ulcică, a reînceput povestirea: Vă spuneam că Vasile Căpitanu spunea: „Copchii nu avea, iar eu... învățam de zor... Într-o zi, mă strigă căpitanul: <Vasileee!, La ordin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În timp ce eu tremuram ca varga, glasul ei a răsunat din nou: <Hai, curaj, băiete! Intră!> Atunci mi-am luat inima-n dinți și...” Ei! Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas așa cu gurile larg deschise, ca să nu spun căscate? - a întrebat Pâcu pe cărăuși. Eram și noi curioși să aflăm ce-o făcut caprariul cu ceaiul acela. Te pomenești că de atâta tremur l-o fi vărsat pe jos - a răspuns Mitruță pentru toți. Așa-i că o început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bunicul tău, care o băut pe datorie la crâșma lui moș Ion Prispă și n-o plătit...Sau poate n-o apucat să plătească, pentru că o murit așa pe neașteptate”. La auzul acestor vorbe, Toader Căpitanu a rămas cu gura căscată... „Cum s-o întâmplat de m-o găsit dator după atâția ani de când o murit bunicul? Asta nu se poate!” „Ia dă să văd țâdula, Haralambie!” Goarza a scos țâdula și i-a întins-o. Toader a luat hârtia și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ceea, că nu știu cum să-i mai zic. Ai tot spus polojănii și vrândnevrând o trebuit să stai în capul mesei. Ei. Oi vedea eu de-acuma cine o să mai spună povești, că tare vă mai place să stați cu gurile căscate!. Stați ca la panaramă și ascultați polojăniile mele. Nu mi-i rușine nici cu tine, Dumitre. Băieții n-au decât să caute unul bun de șotii, care să te și întreacă, Pâcule - l-a zgândărât moș Dumitru. Lasă că nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dibui hârtoapele și râpele din pădure. Cu ochii în patru, Hliboceanu înainta cu sania lui, aflată în fruntea convoiului. Din când în când, striga: Țineți bine de sănii, că aici îi povârnișul cel mare! Când râpa din dreapta aștepta cu gura căscată, gata gata să înghită pe primul adormit, a strigat: Opriți! Treceți câte doi și țineți de sanie, să nu alunce în prăpastie! El a fost primul care, ajutat de Ion Cotman și Gheorghe Amnar, a depășit prăpastia. În același fel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de înspăimântat, în scurta clipă dinaintea întreruperii, de ceea ce se afla dincolo de tăbliile transparente ale ușii prin care tocmai intrase. Nu se vedea nicăieri nimic. Totul era de nepătruns. Nici inspectorul Clayton, nici vreo gloată de privitori gălăgioși cu gurile căscate, nici un șir de magazine mizere peste drum. Nu era nici măcar aceeași stradă. De fapt nu mai exista nici o stradă. În schimb se vedea un parc liniștit. Dincolo de el, strălucitor în soarele amiezii, se contura un oraș mare, proiectat pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mari acolo, în mijlocul depoului. Se umfla în pene și își arăta mușchii mândru, dar noi știam că făcea asta mai mult pentru ea. îi era frică de ea, da-i era și drag. Odată ne lăsase pe toți cu gura căscată când ne povestise cum îi e lui drag de ea. Adică așa, de-adevăratelea. Noi mai întâi parcă nu puteam să credem, dar el ne-a zis, trăgând cu ochiul la hâda de nevastă-sa: — Măi băieți, vouă v-ar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a zvârli cu plumbi, pe care țârcovnicul, ce pose da o tipografie clandestină, îi înhăța din zbor, vârân du-și-i hoțește în turbincă. Sări atunci viteazul în mijlocul lor și începu să-i ieie la depănat. Eram toți cu gura căscată. — Ce s-a-ntâmplat cu piticul? am întrebat. — Iată: în vreme-aceasta, piticul Ghencea culegea hribi, în a căror pregătire era mare meșter Îde aceea i se mai spunea și Griboedov), strecurând ici colo-n coșuleț și câte-o mânătarcă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se strecurase acolo spre a face exerciții gramaticale cu acest ipochimen nepărtinitor, Doja. El îi șopti mucenicului, pe când acesta își dădea duhul, „Evghenía voastră!“, cuvinte care-i plăceau fiarei peste poate. Și mai spunea Nea Nebunelea la tramvaiul cu gura căscată că, sub numele de Yakob Negruzzi, pocitania noastră a mai lăsat și niște Amintiri din Junimea. Prostimea din tramvai aplauda. Când a aflat că e ziua mea, Nea Nebunelea s-a bucu rat extraordinar. A zis la toți: — în seara
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
realitate, ciuma însăși este un teatru. Un teatru care își e propria sa monedă. Ciuma nu e degetul lui Dumnezeu, cum s-a spus, ci punga sa. — Niște făpturi care își depun ouăle în noi? întrebă Nur Iulian cu gura căscată. Cine sunt ăștia? Ăia pe care i-am visat eu? — Hm. Hm. Dumnezeu, Julien, a creat multe lumi înainte de-a o crea pe asta și, de altfel, creează și acum alte lumi, zilnic, ba chiar în orice moment. Nemaifiind
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o ținea înainte și ceva într-o parte și care, din când în când, se micșora până ce ajungea un punct albăstrui. Atunci Celebi se oprea, iar micul cerc de lumină creștea iar, făcând bezna înconjurătoare și mai neagră, și mai căscată. Nu era numai spaima de moarte. Era ceva fără nume, groaza de putreziciunea de dincolo de lume care putea în orice clipă să-i cadă în spate din stârvimea ei și să smulgă din el, într-o strânsoare la gândul căreia
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]