1,915 matches
-
că te-am ajutat, poate n-or începe să se țină după fundu’ meu că-s vagabont. Cine ar vra s-o sfârșască cu Lana Lee-n Angola? A fost destul de rea ș-acilea. Mama ei!“ — Ai vrun plan să-ți cați o slujbă, Jones? Jones dădu drumul unui nor prevestitor de furtună și spuse: După slujba pe care tocma’ am avut-o, cu mai puțin de salaru’ minim, zic că merit și eu o vacanță. Ăăău! Unde naiba să-mi cat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-s eu singuru’ cu probleme. Fata aia, Darlene, cu vulturu’ ăla a’ ei, n-o să-i fie ușor să câștige o pâne. Toț’ știu ce s-a-ntâmplat prima dată cân’ a pus picioru-n scenă. Daca s-o duce să cate slujbă, o să-i arunce cu apă-n față. Vezi ce vrau să zic? Lași ’năuntru, pen’ sabotaj, p-unu’ ca mutra aia grasă, ș-o grămadă de oameni ca Darlene se trezesc regulați. Cum z’cea to’ timpu’ don’șoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ne uitam la ele: Umbreluța lor de soare Galbenă-i, cu picățele; Nu cumva-s otrăvitoare? N-are trup - doar un picior, N-are cap - doar pălărie. Oare ce-ar putea să fie? Să răspunzi, nu-i prea ușor. Nu căta la cum arată, Că e mândră ca o floare; Pălăria-i colorată Poate fi înșelătoare. Da, ciuperca asta parcă Seamănă cu o tigaie; Plină e de apăraie Și-i, desigur, o... Sunt micuți și delicați, Buni și fierți, dar și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
cu spiritualitatea unui crez, sfărîmător de tradiții”. Respingînd, ca și Vinea, ideea importului, Maxy nu susține și teza acestuia privind „exportul” românesc de revoluție artistică, preferînd-o pe cea a „simultaneității” spontanee, „izbucnirea vie, condensată a unui popor europenesc ce se căta prin realitatea dubioasă a manifestărilor de artă servite trecutului”: „Modernismul nostru nu e adaptarea curentului artistic x sau y la noi, ci manifestarea integrală a aceluiași spirit europenesc pe toată întinderea lui geografico-spirituală. De aceea modernismul nostru nu e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lucruri inexplicabile Încît... Da, cred În semne. Așa cum cred În lumea de dincolo și În mesajele pe care ea ni le poate adresa, adesea pe căi piezișe. - Și care e, după dumneata, mesajul unui menhir din care picură sînge? El cătă o clipă spre valurile care pătrundeau cu putere sub podeț. - Face În mod evident trimitere la jefuitorii de corăbii. La memoria colectivă a insulei. CÎt despre pasărea săpată În piatră, poate că se referă la Ryannon, zeița celtă ale cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pistolul În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o pe tînăra femeie pe jos și un bărbat Întors cu spatele care se apleca asupra ei, Își ațintise arma asupra lui Christian. Marie se ridică, skipperul se Întoarse cu fața, amîndoi cătînd uluiți la Fersen. - Cine-i ăsta? Întrebă Christian fixîndu-l cu privirea de parcă avea de-a face cu un nebun. Marie făcu prezentările, adoptînd cu ironie un ușor ton monden. - Comandant Lucas Fersen... Christian Bréhat, logodnicul meu... Lucas Își vîrÎ arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o trimit la laborator, dar sînt convins că nu vor scoate nimic. După mine, n-are legătură cu crima și cu spectacolul de la menhir. Cineva a profitat de situație ca să se răfuiască Într-un mod jalnic, asta e tot. Cătă spre ea pieziș. - Nu doar cu cîteva firimituri ai să mă faci să te readuc În anchetă. Ești căpoasă, insolentă și fără doar și poate implicată total În afacerea asta... Drept răspuns, Marie apăsă pînă la capăt pedala de accelerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bordul anexei. Marie se ridică văzîndu-l pe Christian care intra și nu se putu Împiedica să-l Întrebe ce voia Lucas. Faptul că ea Îl numea pe polițist pe numele mic Îi displăcu din cale-afară lui Christian, a cărui privire cătă involuntar spre sertarul În care Închisese cu cheia arma și insigna tinerei femei. - Voia să te duc departe de aici, cît mai repede cu putință. Se strădui să schițeze un zîmbet care nu ajunse Însă și la ochi. - Hai, pregătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care le Înțelegi anapoda. Marie o privi cu un amestec de amărăciune și de revoltă. O dată mai mult, se simțea respinsă, izolată de ai ei. Privirile lor erau schimbate, deveniseră parcă inaccesibili. Ce anume Îi transforma În halul ăsta? Cătă spre Loïc, se uită la el cum stătea prăvălit pe scaun, cu fața Întoarsă. - Ai spus: o să crăpăm cu toții... De cine vorbești? - Tu vorbești cu mine ca un polițist, nu ca o soră! azvîrli el cuvintele. Nu vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul intră În Lands’en. În pofida mulțimii care adăsta pe chei, doar țipetele pescărușilor sfîșiau tăcerea. Printre toți insularii adunați la un loc, familia Kermeur, cu excepția lui Loïc, căta cu durere În suflet spre sicriul lui Gildas, pe care patru oameni Îl coborau de pe bac. Marie aruncă o privire Îngrijorată În jur și se aplecă spre urechea tatălui ei: - Unde e Loïc? Milic avu o strîmbătură care Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că n-au să Înțeleagă și că au să mă urască. Astăzi o știți cu toții. Cei cărora acest lucru le va pune probleme de conștiință sînt liberi să plece, termină ea. Acum. Nu se sustrase privirilor care, una cîte una, cătară În lături, nimeni neavînd curajul s-o ia din loc, apoi ea Își reluă mersul spre birou, se opri scurt În fața fiicei ei, o sărută sonor pe amîndoi obrajii și intră În birou. Uluită, Gwen reacționă Într-un tîrziu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să caute o tînără femeie de douăzeci de ani la Lands’en, singură, Într-o barcă, pe o noapte de furtună? Lucas se Îndreptă spre intrarea În grotă. - Oi fi eu Înzestrat, dar nu am răspunsuri la toate Întrebările. Marie cătă fără să vrea spre țărm. Era perioada fluxului slab. Totuși, se Înfioră cînd Îl văzu pe Lucas făcîndu-se nevăzut În interiorul cavernei și, adresîndu-i În minte cîteva cuvinte bine simțite, se duse după el. Era deja În fundul grotei, măturînd bolta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu știa de ce omul acesta o Înduioșa. Îl Însoțiseră pa Ryan pînă la sit și se uitau În urma lui, În timp ce se Îndepărta mergînd spre far. - Treizeci și cinci de ani de Închisoare pentru un pumn dat cu ghinion, a plătit scump. Lucas cătă mirat spre Marie. - Și bietul polițist a plătit scump, nu crezi? Ryan a scăpat totuși cu bine, la vremea aceea mai exista Încă pedeapsa cu moartea. Se Îndreptară spre muzeu. Erau amîndoi de acord Într-o privință, cît se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea, ultima dintre părinții copiilor naufragiatori rămasă În viață. Culesese informații, așa că o așteptă la ieșirea din capela izolată unde avea obiceiul să se roage În zori. CÎnd Îl văzu, chipul ei se posomorî pe dată, iar ochii Începură să cate de jur-Împrejur, Încercînd neîndoielnic să se asigure de prezența fiicei ei. Lucas o luă cu blîndețe, dar și cu fermitate de braț și Îi propuse, nu fără ironie, să se ducă să stea de vorbă la ea acasă mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură mâinile... HAMALUL: Zău, sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apăram cu atâta gelozie, nu depășea cu mult marginile marelui nostru pat dublu. O țară micuță, o întindere plată unde eu și Helga țineam loc de munți. Și de vreme ce în afară de dragoste în viața mea nimic nu mai avea sens, cu cătă râvnă studiam geografia! Ce hartă nemaipomenită puteam desena pentru un turist cu înălțimea doar de un micron, un Wandervögel prea mic pentru un microscop obișnuit, care pedala între o aluniță și un fir de păr creț, auriu, aflate de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa neumplută de toată colcăiala ălora și moartă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din mine te vor și te cheamă...! In mintea lui era o învălmășeală de gânduri. Tot mai greu, prin somn își aducea aminte... ocolea în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă. își simțea sufletul plutind printre nori, cătând lumina... Tace și ascultă. Inima îi bate să se spargă, parcă jeluindu-se, ca trântită de-o piatră... își blestămă întunericul și nenorocul. -Trăiesc și mor, vreau să mă trezesc... dar, nu mă pot trezit...! Tot asa muncindu-se, s-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
somn mi-aduc aminte... Ocolesc în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă!.. Trăiesc și mor dar nu mă pot trezi... Imi blestem întunericul și nenorocul!.. Privind printr-o spărtură, prin mine, îmi simt sufletul plutind printre nori cătând lumină. Tac și ascult. Inima-mi bate să se spargă, parcă jăluindu-se ca trântită de o piatră. Dragoste, milă, iertare te rog, dă-mi Doamne!.. O, Doamne, Tu știi bine că-i drept ceea ce-ți cer!.. Mi-e dor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i plăcea să joace biliard, avea ceasul lui când se oprea-n față la Stere, se uita în prăvălie și dădea bună seara. Lucra la morgă, despuia morții, le făcea el cu dresuri, îi îmbălsăma, umbla-n om cum ai căta într-un raft. Cine nu-l știa? Era îndesat, cu priviri batjocoritoare, nu scotea mâinile din buzunare. Scuipa des, cu scârbă și-avea o vorbă a lui, de-o știau toți: - Bă, dacă dreptatea ar fi o sârmă, aș îndrepta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mulțimea mspaimintată parcă de judecata care avea să urmeze, privind fără milă la bărbații care îl duceau pe cămătar. Numai milogii cântau la nesfârșit, în speranța unei pomeni: " Primește-l, Doamne, în pământul tău..." Ajunși la mijlocul podului, oamenii se opriră, cătând înainte spre tocul unde cerul întunecat al zilei de iarnă se unea cu linia câmpiei Cerșetoru tăcură pe neașteptate și nu se auzi decât gîffiala mulțimii care respira dezordonat. ' - Ca un câine ai trăit, dinii să te mănînce! rosti unul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trebuie să stau de pază aicea, dar uite, apucă-nspre deal, c-apoi dai de loghar. Cu asta scoase din chingă o sulă subțire și străpunsă tutunul, aprinzîndu-l c-un lemnuș alb la capăt. Când începu sa, tragă din pipă, mustățile cătau în jos a oală, și ochii se holbeau naiv la gura lulelei cu atențiunea cea mare de-a o vedea curând arzând ca un cărbune. Căciula creață de oaie i se lasase pe ochi. O apucai tot mereu mai la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trăsurile cele bătrâne a feței. Mâna mică și păroasă întorcea, cu degetul muiat, paginile unse a unui manuscript grecesc de astrologie zugrăvit cu cercuri și figuri geometrice roșii. Literele începătoare a fiecărui capitol erau ca de tipar și roșii... Ce căta el în acea carte? Adesea nimerea între foi zăloage de mătase cadrilată or verde, acolo-și oprea privirea mai multă vreme, apoi iar întorcea și scria cifre pe o hârtie, însă bisericește - adică cu slove; o tăcere adâncă era în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un concurs de frumusețe a ochilor și Însărcinează pe Amor să facă selecția. Amor trece În revistă candidații și numai după o singură „căutătură” decide asupra ochilor muri: „Vii și plin de nuri La căutături, CÎt de Înfocați SÎnteți cînd cătați La amurezați...” Nu e mai puțin adevărat că același elogiu aduce poetul ochilor verzi. În acest veritabil război al ochilor, verzii par a deține puterea cea mai mare de seducție: „Ce putere, Doamne sfinte, ai sădit În ochii verzi, Ah
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ocrotire). Mesagerul și paznicul unei pasiuni suspicioase: „Umbreluță norocită, Ia sama, că ești menită Să umbrești un obrăjel Plin de nuri și frumușel. Cată să mi-l păzăști tare Și de vînturi și de soare, Și cînd alți ochi lor căta, Să te pui drept fața sa, Că tu, umbreluță, știi Că Îl tem și de stihii.” Există, totuși un obiect-fetiș În poezia lui Conachi: veriguța. Împreună cu cele trei mărgăritărașă, ea simbolizează trei elemente ale seducției feminine: duhul, nunii și limbajul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]