1,546 matches
-
semnat C. - apare ca un necrolog discret, în ziarul Dimineața din 26 noiembrie 1923, în ziua înmormîntării. George Ciprian, „Hurmuz” în Contimporanul, an III, nr. 45, 1925, pp. 4-5: „Un nume necunoscut aproape, dar care e sortit să rupă vertiginos cătușele anonimatului”; „N-a scris nici romane, nici nuvele, nici teatru, dar a scris (...) ceva mai mult decît teatru, nuvele sau roman — sosuri învechite pe care burțile moderne le digeră, dar nu le mai savurează. Opera lui Hurmuz n-aparține nici unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lăsa îngreunând existența a tot ceea ce voia a se numi viață în inima Universului. Eșuată acum pe o nouă planetă, forma sa divină este prea bine ascunsă sub seaca înfățișare pământeană - un giulgiu al umbrelor care servește pe post de cătușe scânteia instabilă din spatele acestui secret cunoscut doar de zeii primari ai Universului. Mascat de simplitate și de originea fixă pe care o are în pământ, nu oferă niciodată indiciul că ar sălășlui viață acolo, înlăuntrul său, lăsând talazurile ploii să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se părea că este o ciudățenie extraterestră. Când ajunse la secție, Prâslea se schimbă în haine de pușcăriaș, i se făcu o poză, care îl orbi. Polițiștii îl băgaseră pe Prâslea într-o celulă întunecată ca noaptea și îi puseseră cătușe. Frânt de oboseală, eroul adormi adânc pe patul de pușcărie. A doua zi, dis-de-dimineață, când doar câteva raze firave de soare își făceau loc prin ziduri, un om îmbrăcat în negru veni să îl vadă pe Prâslea. După ce plecaseră polițiștii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din calea lor, tata se uita în continuare în pământ, mai mulți i-au rostit numele, dar tata nu și-a ridicat capul și nu s-a uitat la nimeni, am văzut că avea mâinile încătușate în față, iar de cătușe era prins un lanț lung, unul dintre gardieni îl ținea de un capăt, picioarele tatei nu erau în cătușe, dar totuși făcea pași atât de mici, de parc-ar fi avut cătușe și la glezne, și atunci am știut c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-a ridicat capul și nu s-a uitat la nimeni, am văzut că avea mâinile încătușate în față, iar de cătușe era prins un lanț lung, unul dintre gardieni îl ținea de un capăt, picioarele tatei nu erau în cătușe, dar totuși făcea pași atât de mici, de parc-ar fi avut cătușe și la glezne, și atunci am știut c-ar trebui să fug la el, ar trebui să alerg la el ca să-l îmbrățișez, și atunci lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că avea mâinile încătușate în față, iar de cătușe era prins un lanț lung, unul dintre gardieni îl ținea de un capăt, picioarele tatei nu erau în cătușe, dar totuși făcea pași atât de mici, de parc-ar fi avut cătușe și la glezne, și atunci am știut c-ar trebui să fug la el, ar trebui să alerg la el ca să-l îmbrățișez, și atunci lângă mine mama a spus, Dumnezeule, și s-a sprijinit de mine, și am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai știe cine e, ei, și atunci am auzit-o, lângă mine, pe mama scâncind, încă-l priveam pe tata, îmi doream să-și revină, să mă observe, să mă observe și să spună ceva, să-și smulgă mâinile din cătușe, să vină la noi, să ne îmbrățișeze, să mă îmbrățișeze pe mine și s-o îmbrățișeze și pe mama, să nu mai stea acolo așa inert, să-și revină, să-și revină în simțiri, numaidecât, și am auzit-o iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era prietenul meu, gemu Pérec Întorcîndu-se spre Marie. Spune-i tu, apără-mă... Stingherită sub privirea tăioasă a lui Lucas, tînăra polițistă Întoarse capul pentru a se concentra din nou asupra lui Chantal, a cărei buză sîngera. Fersen Îi puse cătușe lui Yves și se Întoarse spre soția acestuia. - Vă aștept la poliție de Îndată ce este posibil, pentru depoziție. Făcu un semn autoritar spre Marie. - Vino. Ea Îl măsură cu privirea. - În ce calitate? Chantal are nevoie de ajutor. Fersen se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tresări violent și lăsă imediat dosarul din mînă, apoi se ridică și Îl Înfruntă cu tupeu. - OK, m-ai prins. Îmi asum vina. Fără să-l scape din ochi, Îi Întinse mîinile ca pentru a-l lăsa să-i pună cătușele și cuteză chiar să-i adreseze un zîmbet sfidător și totodată seducător. Lucas Înghiți În sec și, ca să facă ceva, apucă dosarul. - SÎnt ciudate urmele astea mici, roșii pe care le-au găsit pe arătător și pe degetul mijlociu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yves Pérec, dar faptul că tatăl lui credea acest lucru, mergînd pînă la a distruge eventuale dovezi, Îi era suficient pentru a-și Începe interogatoriul. - Vrei cu adevărat să mă ajuți? Îi lansă el Mariei pe un ton glacial, scoțînd cătușele. Nu te mai amesteca În nimic. Capito? Marie tocmai deschidea gura ca să-i răspundă cînd Loïc i se adresă ei cu o voce plină de lehamite. - Fă ce-ți spune, Marie. Te rog. I se păru că-l aude murmurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să inunde terenurile situate abia un pic mai sus de nivelul mării. Acum, ele luară pe sus mobilierul de grădină pe care nimeni nu se mai gîndise să-l aducă Înăuntru. Așezat Într-un colț al spălătoriei, abătut și cu cătușe la mîini, Loïc Îl privea posac pe Lucas Fersen care, cu mîinile vîrÎte În mănuși de latex, strecura hainele pe jumătate arse Într-o pungă mare de plastic pe care i-o Întinse lui Leroux, unul dintre adjuncții lui Morineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foi care se Învîrtejiră și căzură Împrăștiindu-se pe jos. Tocmai Își trecea mașinal mîna prin părul scurt și ciufulit Încercînd să-l disciplineze cînd Morineau ieși din spălătorie trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era Întemeiat. - Ți-ai pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o privire de gheață tînărului jandarm. Scoate-i-le imediat.! - Nu pot, doamnă Gwen, replică el, mîhnit, făcînd un vag semn cu capul În urma lui. Am ordin... Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se uită la el cum stătea prăvălit pe scaun, cu fața Întoarsă. - Ai spus: o să crăpăm cu toții... De cine vorbești? - Tu vorbești cu mine ca un polițist, nu ca o soră! azvîrli el cuvintele. Nu vrei să-mi pui și cătușe, să mă bagi la pîrnaie? O sfida cu o căutătură urîtă. Ea scrută privirea aceea pe care n-o recunoștea, care părea să se adreseze altcuiva decît ei. Jeanne se interpuse. - Marie, dacă faci asta, nu mai ești fata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aparat și Întinse mîna spre pupitrul de comandă... Chiar În clipa aceea Fersen dădu buzna furios În Încăpere, o văzu pe Yvonne alături de Marie, cu perna În mînă. - Nu mișca! ȚÎșni asupra ei, Îi Înșfăcă Încheieturile mîinilor și Îi puse cătușele. Yvonne se uită la el cu uluire. - Ce te-a apucat? Ești nebun, băiete! Lucas nu-i dădu atenție și le făcu semn celor doi polițiști care-l Însoțeau să se ocupe de ea. Se aplecă peste Marie și desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el. CÎnd era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic. Marea. Nisipul. Meduzele. Își văzu cota În scădere și Închise ghișeul pariurilor odată cu ochii. În stare de prostrație pe scaunul din dreapta șoferului În mașina Méhari, legată cu cătușe de mînerul portierei, Gwen clănțănea din dinți În ciuda păturii pe care Marie i-o pusese pe umeri. TÎnăra polițistă, ținînd legătura prin radio cu Morineau, află că Lucas plecase spre Argoz, În urma unui apel de ajutor lansat de Gwen Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
agațe. În sfîrșit. Marie Începu să-l tragă, dar greutatea nisipului, conjugată cu aceea a lui Lucas, era mult prea mare pentru puterile ei. Era gata s-o strige pe Gwen În ajutor cînd Își aminti că era legată cu cătușe de portieră. PÎnă s-ar fi dus s-o desfacă sau să acționeze motorul, Lucas ar fi dispărut. Lacrimi de neputință Îi țîșniră din ochi. Atît de aproape de țintă... Auzi atunci o mașină sosind și oprind brusc pe drum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a chemat În ajutor, dar cum mobilul tău era la mine, am preluat eu apelul. Dumnezeule, Doamne! Se năpusti spre mașina Méhari, aproape că smulse portiera și o făcu să se rostogolească pe Gwen, care era agățată de portieră cu cătușe. - Smintito! Voiai să scapi de Marie? N-ai avut baftă, o mică baterie de nimica toată ți-a stricat planurile, iar eu am căzut În plasă! Se Întoarse spre Marie care veni după el, speriată. - Dă-mi cheile de la cătușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cătușe. - Smintito! Voiai să scapi de Marie? N-ai avut baftă, o mică baterie de nimica toată ți-a stricat planurile, iar eu am căzut În plasă! Se Întoarse spre Marie care veni după el, speriată. - Dă-mi cheile de la cătușe. I le Întinse. - Ce vrei să faci? O eliberă pe Gwen, o trînti fără menajamente, punînd-o să stea cu fața spre capotă, cu gambele ușor Îndepărtate, și o percheziționă rapid din creștet pînă-n tălpi. - Da’ce te-a apucat? exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda, acționa un zoom ca să-i apropie chipul. Bătrâna stătea ghemuită, prinsă de zid cu cătușe de metal, Într-o Încăpere ce părea un garaj. La sfârșitul filmului, era culcată În propriile-i excremente; caseta dura peste trei sferturi de oră, dar numai poliția o văzuse În Întregime, jurații ceruseră oprirea proiecției după zece minute. Articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu tipul cu frauda din Jersey. Tipul cu frauda din Jersey e un client de-al ei care e mereu acuzat de fraudă și face recurs și - din cauză că Lissy e incredibil de deșteaptă - scapă de fiecare dată. Acum e cu cătușe la mîini, iar peste o clipă Îl vezi Îmbrăcat la patru ace, În costum cusut de mînă și o invită să ia masa cu el la Ritz. — A vrut să-mi cumpere o broșă cu diamante, spune Lissy, dîndu-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
glasul ușor jenată. Nu mai facem sex chiar așa de des ca Înainte... — E un lucru cît se poate de normal Într-o relație pe termen lung, spune Lissy atotștiutoare. Trebuie să ai mereu grijă să reînvii scînteia. — Cum ? Cu cătușe ai Încercat ? — Nu ! Tu ? mă holbez la ea, cît se poate de atentă. — Acum mult timp, spune ridicînd cu aerul cel mai firesc din umeri. Și nu pot să spun c-a fost chiar... Îhm... ce-ar fi să Încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fost promovat ofițer în cadrul Internelor, fără a mai ști cineva cu ce se ocupa, de fapt, tânărul Goncea. Oricum, era prezent unde nici nu te așteptai și, încetul cu încetul, devenise însuși simbolul Internelor în județ. Spuneai Goncea și auzeai cătușele zornăind... „Poate e mai bine, peste anii ăștia de început, să treci cu mai multă poezie“, îi spusese Goncea romancierului. „În fond, eram cu toții tineri, plini de idealuri, de rătăciri, de avânt, de căutări. Generația aia a noastră, a războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe mână tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii în tocătorul de mare capacitate? Când îmi va apărea la ușă polițistul corupt, fluturând o legitimație sau arătând o insignă din metal ordinar, punând întrebări încuietoare, zdrăngănind cătușele și urlând într-un final “În numele legii te arestez, tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta?!” Hai să revenim. Hai să... ne revenim. În primul rând trebuie să deschid geamantanul. De aici pleacă totul, de la geamantan. Chiar, ce idee
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aici trăiesc. Sau invers, nu sunt foarte sigur, poate mă ajutați dumneavoastră, am încredere în capacitatea oamenilor legii de a rezolvat chiar și astfel de situații paradoxale... Se îndreptă către baie, cu gândurile vraiște. Normal că ți se vor pune cătușele. Cine aude o astfel de poveste se convinge în doi timpi și trei mișcări că ești suspectul de serviciu ori nebun de legat. Nu va mai dura multă vreme și vei auzi (poc, poc!) cum bate cineva la ușă. Cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu pot fi excluși din societate, nu pot fi marginalizați. Întrebați-l pe domnul Magician, aici de față. Dânsul poate să confirme tot ceea ce v-am declarat. Liniște. Și dacă nu apare Magicianul, atunci când polițiștii mă vor pistona cu întrebări? Cătușele la mâini, iată-te scos din casă, polițiști în spatele tău, fețe zâmbitoare, blițuri care crestează dupăamiaza ploioasă, l-am prins, acesta este infractorul, criminalul în serie, admirați-l din față și din profil, nici nu ar merita un avocet, un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]