2,455 matches
-
când toți cei deja plecați Cu toată uitarea lor Ne vor sta în față Precum cocorii în vârful cârdului, Iar noi, vom veni din urmă Învățând cum să continuăm moartea În partea cealaltă Proaspăt înlănțuiți în galera timpului. MEMORIA ÎNGERILOR CĂZUȚI Libertate a zborului doar înapoi Și doar prin sângele propriu Ca amintirea poemului zbătându-se În labirintul grâului, macii înșelători Fulgerând potecile înflorite ale cărnii, Clipa de beție topită în miezul grădinii Amintirea cerului violet Asfințit de octombrie răsfrânt în
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
în iazul păstrăvului sălbatec. Amintirea florilor de măceș spuzind mărăcinișul grădinilor Fragi în fânețe Năpădite de căldura după amiezilor, Ploaie de mai, roua frunzișului crud al pădurilor, Pedepse ale prăbușirii, amintirile Singurul zbor permis prin rănile rămase În memoria îngerilor căzuți, După smulgerea aripilor COȘMAR În visele cele mai cuminți Când numai depărtarea de casă Nălucea aspru ca apa sărată Băută în arșița setei, Când plecările nu cădeau în plânset Și toamnele erau felinare de fosfor Călăuzind trecerea vântului Prin risipa
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
și nu ne mai ține sub ochi plimbarea aceasta rotundă din universul cuvintelor mele plouă acum peste tot în jur cu ochi și secunde cu pași și cuvinte s-ar fi zis că nu-i o întâmplare nimic nci frunza căzută nici strigătul pietrei pe deget luat ni se restituie dar nu întodeauna nesățioase cuvintele ce ne strigau uneori pe nume capăt să punem mersului dintre două idei antagoniste suntem membri aceluiaș cântec necântat încă dintre două silabe neajunse la aceiași
MERS ÎNTRE DOUĂ IDEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341057_a_342386]
-
ei ascultau semințele, palmele ei hrăneau, glasul ei legăna... Locul ei nu-i aici, între pruncii chemați la mobilizare în marea armată a amneziei, slujind războiul care încă se joacă în locuri ascunse. Instrăinați, defilează mândri în uniforme curate, pozele căzuților mai găsesc rar o icoană în rama căreia să-și afle odihna. Chelnerul mă trezește din halucinații. Mă întreabă dacă nu vreau altceva în afară de limonadă. Cred că are nevoie de locuri libere iar eu stau aici de-o vreme bună
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
Noi ne frecăm de muieri și turbăm ca vărsatul de Vânt . ,, ( În covercă ) Și tot gândind că femeia este o făptură imperfectă, prozatorul - poet Constantin Pădureanu, arată că și bărbatul nu este mai puțin perfect decât femeia.Dacă Eva cea căzută ( făptură imperfectă creeată de Dumnezeu) personajele poemelor ;Lisaveta Cârcăială, Manda Pascu, Lucreția Ciupag, sunt pătrunse de un sentiment până la desfrânare, caută fiecare în felul său să-și recupereze din demnitate, întrecând uneori demnitatea bărbatului prin actul trupesc - atrăgându-l să
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]
-
și el. Avea niște picioare de cadră. Când le răsfiră pentru a se așeza cât mai comod pe pat, nu putea să nu-l scoată din minți petecuțul de mătase al bikiniului, nu mai mare ca o frunză de arțar, căzută toamna pe aleile parcului de lângă complexul său. Își scoase la rândul său bluza, apoi pantalonul scurt, rămânând în boxeri. Reluă mângâierea acestui trup de femeie ce se răsfăța în așternuturile sale, trup ce se merita cercetat cu mare atenție. Îți
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
dacă mai putem vorbi, cât de cât, despre așa ceva!), THEODOR RĂPAN este nu un rătăcit, printre sălbatici, ci un adevărat și încăpățânat luptător, pentru NĂDEJDEA MÂNTUIRII ARMONIEI LUMII TERESTRE! Luptător, cu incredibile resurse, pentru recuperarea și restaurarea, în lumea aceasta căzută, a Frumosului, întru Duhul Umano-Divin Resurect! El, THEODOR RĂPAN, nu e surd la realitate, ci are curajul (apropiat de demența senină hölderlin-iană!), de a impune EL ritmuri lumii, refuzând să accepte sincopele thanatico-apocaliptice, care i se propun, ca surogate de
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
caută terțina 1, catrenul 2 își caută terțina 2 - ÎNCRUCIȘÂNDU-SE!) Magia stihului/stilului lui THEODOR RĂPAN constă, esențial, chiar din Instaurarea Incantației Vieții întru Demnitatea Frumosului - Incantație prin care Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” ( ... deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru PARADISUL MUZICII SFERELOR CELESTE. ----------------------------------------------------- [1] 1-
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
ale gurii. Chiar și o cioară neagră, mare, stând la vreo două garduri mai încolo, se uita mai demult în jur, studiind orice mișcare care i-ar fi putut aduce vreun folos. Vrăbiile își reluară ciripitul pe lângă răzlogul de gard căzut. Când toate spiritele intrară în făgașul lor, de sub cerdacul casei ieși tainic, circumspect, popândăul Șoratra arătându-și lumii comicii incisivi, lungi, galbeni. Luă aspectul unui ghișeftar respectat la ușa prăvăliei sale, cu burtica lui maro, grasă, și cu urechile larg
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
nici așa nu ar înțelege taina luminii, iar amarul este gustul stării produs de cel care, din spatele creatorului, nu a înțeles-o, în schimb, i-a pătat-o cu dorința snoabă de a o avea. A sădi, în întunericul lumii căzute, acea verticală a geniului artei luminii, prin ruga unei prezențe slăvitoare, este vocația nestăpânită de idei și gânduri ale oricărui literat, poet sau prozator, român sau italian, ce merg spre nemurire. București, 20.04.2009 BIBLIOGRAFIE: 1.Blaga, Lucian, Luntrea
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE Autor: Cavalerul Rătăcitor Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE Crescute în locul aripilor căzute, sfărâmate cu dălți Ghearele picioarelor răsărite în spate din negre bălți Răscolesc suflet-bucăți cu priviri ascuțite de întuneric Adulmecându-ți cicatrici ... din teritoriu marcat veșnic. Să prind inima între tic-tacul orelor lipsă la inventar Ascunse în vizuina timpului dintr-un
LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342319_a_343648]
-
un timp, amândouă rămăseseră parcă împovărate de greutatea tăcerii, ce se lăsase deodată în odaie. Prin ferestre se strecura înfrigurată înserarea, căutându-și culcuș prin unghere. Încordată, cu privirea rămăsă pierdută pe undeva printre filele trecutelor zile și cu umerii căzuți, Angela părea că nu mai respiră. Așa cum stătea, părea a fi doar un călător obosit, prăbușit la marginea unui drum ce nu se mai sfârșea, pe care după ce-l parcursese până acolo, nu se mai simțea capabil să-l termine
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
tot. Câteodată, plouă. Burlanele cântă, iar acoperișurile șiroiesc. Când plouă, mă adăpostesc pe veranda casei. Picăturile au forma ochilor mei. Ochi de pisică. Prelungi, meditativi și atenți. Strada e pustie. Rar, trece câte o mașină, împroșcând apă pe trotuare. Frunzele căzute adună ca într-un căuș, stropii. După ploaie, fiecare frunză seamănă cu un lac în miniatură. Într-o zi, m-am apropiat de un astfel de „lac” și m-am privit în el. Eram curioasă cum arată imaginea mea, reflectată
O FELINA OARECARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342446_a_343775]
-
zăpadă?...Ori bolovanii de pe pante...Ce-or fi? Ostași, curteni, slujitori, prințese, zâne sau mulțimea supușilor împăratului? Pe podețul ăla cu balustrade de argint trece o caleașcă de aur sau o sanie trasă de cai înaripați?...Chiciura și zăpada proaspăt căzută transformase tot peisajul în decor de basm, cu fantasme ciudate, care luau proporții uriașe în ochii minții lui Tudorel! Însă el nu vedea balauri cu șapte capete, zmei sau căpcăuni, Baba Cloanța Cotoroanța, ori alți monștri care sperie copiii. Tudorel
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
zăpadă?...Ori bolovanii de pe pante...Ce-or fi? Ostași, curteni, slujitori, prințese, zâne sau mulțimea supușilor împăratului? Pe podețul ăla cu balustrade de argint trece o caleașcă de aur sau o sanie trasă de cai înaripați?...Chiciura și zăpada proaspăt căzută transformase tot peisajul în decor de basm, cu fantasme ciudate, care luau proporții uriașe în ochii minții lui Tudorel! Însă el nu vedea balauri cu șapte capete, zmei sau căpcăuni, Baba Cloanța Cotoroanța, ori alți monștri care sperie copiii. Tudorel
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
legea trupului care este în membrele noastre, aprinde evlavia față de Dumnezeu și omoară patimile, nemaisocotind greșelile care sunt în noi și vindecându-le ca pe niște boli; căci îl pansează pe cel zdrobit (Iz. 34, 11) și ridică pe cel căzut (Oda 3, 8) ca un Bun Păstor care-și pune sufletul Său pentru oi (Ioan 10,11)". Și iarași același zice: "Așadar, amestecându-se cu trupurile noastre, Sfântul Trup al lui Iisus Hristos îi face vii pe cei în care
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
de la Sydney, în 2000. Ca să nu mai batem apa în piuă cu exemple despre confuziile și controversele cotidiene, să încercăm împreună să analizăm cea mai zăpăcită încurcătură creată odată cu declararea anului 2000 începutul noului mileniu, adică cel de al treilea! Căzut-am și eu în butoiul cu fraieri, în urma cu vreo doi ani, când am pus titlul unui roman-reportaj care apărea în foileton într-unul din cotidienele românești, numindu-l „Olimpiada mileniului trei”. Era vorba acolo, despre modul de organizare și
MEMORIA PENIŢEI (1) – CÂND ÎNCEPE NOUL MILENIU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341536_a_342865]
-
ale sfințeniei, unde se simte miros de mir, smirnă și rășină: “Doar frunza când o văd, / îmi plec ochii cu vină, / dar mușc avid din măr, / deși parc-aș simți / venind din alte veacuri, / mir, smirnă și rășină” (Zidirea ta căzută eu sunt). Nu e mai puțin adevărat că, oameni fiind, tot ce-i omenesc ne atrage cu putere, uitând adeseori să privim la cer, spre cele divine. Și după ce ne-am înfruptat cu voluptate din bucatele dulci ale păcatului, râvnim
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
spre ceresc, așa cum a spus Nichita Stănescu: “iar pământescul / mănâncă de foame cerescul”. E aceeași tânguire a poetei Olga Alexandra Diaconu: “Și mâinile-mpreună / abia de le mai țin / să-mi intre între palme / viu, suflul cel divin” (Zidirea ta căzută eu sunt). La fel ca și prima pereche locuitoare a Raiului, nu plecăm urechea la cuvintele și poruncile lui Dumnezeu, ci mai degrabă alunecăm la primele ispite ale potrivnicului. Cunoașterea costă scump. Mai cu seamă, cunoștința binelui și a răului
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
cel sfânt”: “Tu ești apa care curge-n / al meu suflet să-Ți văd Cerul / și să simt cum pentru toate / numai Tu poți fi Dulgherul // Tu ești Pomul, noi, doar fructe / Doar puține-Ți stăm la masă, / celelalte stau căzute / celelalte stau căzute”. Cu toate că primește atâtea daruri de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt, omul este prin firea lui nemulțumit și mereu vrea altceva. Dacă ar conștientiza valoarea acestor daruri, nu ar mai jindui la nimic și Dumnezeu i-ar fi de
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
nu au făcut nimic pentru morții lor! Nici comuniștii, nici postcomuniștii. Mai norocoși, dacă asta se poate numi noroc, au fost românii din Transilvania, care duși fiind cu forța de unguri pe front, sunt pomeniți la sectorul maghiar, printre ungurii căzuți și ei la... datorie. Era multă durere în vocea lui Vasile Șoimaru, românul care a făcut o cruce din bețe și a pus un tricolor pe ea...o singură cruce pentru miile de români căzuți la Cotul Donului! Printre ei
ŞI IARĂŞI OARZĂNE VOR PUTREZI-N LIVEZI (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341596_a_342925]
-
uneori în culori închise. Pe aștept să treci pe poteca unde ne întâlneam odată Când eram copii nevinovați, Când ne țineam de mână, Curați, neîntinați de-a vremurilor pete, Eram doi îngeri, Cu inimi curate, Eram doi fulgi de nea, Căzuți lin peste câmpia îmbătrânita de vreme. Doream să-i dăm viața, Să-i dăm iubirea noastră pură, De copii ai cerului, Și ai zăpezii. Să aibă bucuria vieții veșnice, Că iubirea noastră. Te aștept să vii, Să-mi lași pe
TE ASTEPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341728_a_343057]
-
să fie descoperite, înțelese și fotografiate de către dumneavoastră! Cotrocenii sunt de asemenea o zonă plină de copaci maturi și vom avea prilejul în acest tur să admirăm în același timp unele din ultimile “răbufniri” de pasteluri de toamnă ale frunzelor căzute, ce sunt atât the pline de culoare la acestă latitudine geografică a Europei continentale. Vă voi oferi de asemenea sfaturi despre tehnici bazice, specificie fotografiei arhitecturale în așa fel încât să puteți obține atractive imagini cu astfel de subiect. Tot
TUR ARHITECTURAL DUMINICAL, 6 NOV., IN CARTIERUL COTROCENI AL BUCURESTIULUI de VALENTIN MANDACHE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341744_a_343073]
-
om, un bărbat înfiorător de slab, doar piele galbenă atârnând pe oase, din căciula maronie, roasă pe la margini, curgea o față lungă, hieratică dacă nu ar fi fost albul ochilor, parcă fără sprâncene, un nas ascuțit, străveziu, o gură deschisă, căzută, cu buze vinete... - Bună dimineața, rosteam tare. Omul din droașcă nu schița niciun gest, doar ouăle ochilor se întorceau spre mine, pupilele păreau niște pete decolorate, pleoapele aveau tiv roșu, buzele parcă se mișcau puțin apoi totul se stingea ca
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
agil fundul prăpăstiei, prăpastie în care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. * Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, în plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând înfrigurați
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“ (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341127_a_342456]