1,031 matches
-
părții zidite moderne a localității. Aici se găsesc ruine din mai multe culturi care s-au succedat vreme de 10,000 ani - între care, canaanită, israelită, elenistică, iudeeană herodiană, romană și bizantină A fost cucerită în anul 634 de oastea califului arab Omar, sub comanda lui Amr Ibn al-As, care a cruțat locuitorii și bunurile lor în schimbul unui impozit de tip capitație. După mărturia lui Al Mukaddasi a făcut parte din provincia Djund Filistin. În vremea Regatului Ierusalimului înființat de
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
arabă: درزي, "durzī", plural دروز, "durūz") sunt membrii unei secte șiite monoteiste ,cu același nume, care datează din sec. al XI-lea. Ei se autointitulează „unitarieni” ("muwahhidun"); Religia druză a început în Egipt, pe timpul domniei lui al-Hakim bi-Amr Allah (996-1021), calif al dinastiei fatimide ismailite, care a contribuit la răspândirea doctrinei dinastiei printr-un sistem bine organizat de propovăduire religioasă, numit "da'wa"(arabă: دعوة) - misiune, propagandă. Darazi, un apropiat al califului al-Hakim, este unul dintre cei mai vechi și mai
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
în Egipt, pe timpul domniei lui al-Hakim bi-Amr Allah (996-1021), calif al dinastiei fatimide ismailite, care a contribuit la răspândirea doctrinei dinastiei printr-un sistem bine organizat de propovăduire religioasă, numit "da'wa"(arabă: دعوة) - misiune, propagandă. Darazi, un apropiat al califului al-Hakim, este unul dintre cei mai vechi și mai activi propovăduitori ai religiei druzilor. Obligat să părăsească Egiptul, ca urmare a militantismului pe care l-a dovedit, Darazi și-a răspândit ideologia în ținuturile muntoase din Siria și Liban. Darazi
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
al sistemului religios al druzilor. Încercând să-și înlăture rivalul, Darazi a căzut în luptă sau, poate a fost condamnat la moarte și executat prin anul 1018. i au păstrat de la Darazi numele, însă preferă să se numească „unitarieni” ("muwahhidun"). Califul fatimid al-Hakim (996-1020) nu a interzis activiatatea misionarilor druzi, ci dimpotrivă, le-a încurajat activitățile, protejându-i pe susținători și aprobându-le epistolele. Dispariția sa este învăluită de mister, iar adepții săi au refuzat să creadă că ar fi murit
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
Detalii despre viața și cariera lui Muhammad Ibn Ismail nu se cunosc, însă el este inițiatorul perioadei de conciliere ("dawr as-Satr") a ismailismului timpuriu care a durat până la fondarea Califatului Fatimid, când imamii ismailiți au preluat conducerea, sub titlul de califi. După mai bine de un secol de la decesul lui Muhammad, un grup dintre descendenții săi au complotat pentru creerea unei mișcări revoluționare împotriva abbasizilor. Scopul acestei mișcări a fost acela de a instala imamatul ismailit al descendenților familiei Profetului Muhammad
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
misionari au apărut în sudul Irakului și regiunile adiacente sub conducerea lui Hamdan Qarmat. „Misiunea ismailită” a continuat și în alte regiuni precum: Yemen, Egipt, Bahrain, Persia și alte regiuni din Africa de Nord. În anul 899, curând după ce 'Abdallăh al-Mahdi, viitorul calif fatimid, a succedat la conducerea din Salamaya, ismailismul a suferit o nouă schismă majoră. Astfel, reforma doctrinală a lui 'Abdallăh a împărțit mișcarea ismailită în două facțiuni rivale, prima facțiune compusă în principal din isamailiții din zona Yemenului, Egiptului, Nordul
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
vecine, iar în 903 invadează Omanul. Fiul și succesorul său, Abu Tahrir Sulayman, culminează seria atrocităților în anul 930 prin cucerirea Meccăi și furtul Pietrei Negre. Cea mai sacră relicvă a islamului este returnată în 951 la Kaaba, din ordinul califului fatimid al-Mansur, sub pretextul: „Din poruncă am luat-o, la poruncă o dăm înapoi”. i au suferit a doua schismă majoră în anul 1094. la decesul lui Al-Mustansir, al VIII-lea calif fatimid, succesiunea imamatului său a fost disputată de către
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
este returnată în 951 la Kaaba, din ordinul califului fatimid al-Mansur, sub pretextul: „Din poruncă am luat-o, la poruncă o dăm înapoi”. i au suferit a doua schismă majoră în anul 1094. la decesul lui Al-Mustansir, al VIII-lea calif fatimid, succesiunea imamatului său a fost disputată de către cei doi fii: Nizar, moștenitorul desemnat inițial și Al-Musta'li, care a fost instalat în scaunul califal fatimid de către puternicul vizir, al-Afdal. Astfel, „misiunea” și comunitatea ismailită au fost divizate în două
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
noi ere spirituale în care șaria a fost abolită de către nizariți. Hassan a continuat însușindu-și titlul de imam ascuns și a obligat comunitatea să i se supună doar lui, ignorând șaria. Ordinul a rămas în vigoare până în vremea imamului calif, Jalal ad-Din Hasan, care a declarat că învierea nu era cea din urmă și nizariții trebuie să revină la respectarea șariei. Nizariții au continuat să conducă propriile state în Persia și Siria până la invaziile mongole de la mijlocul sec. al XIII
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
susținut proiecte despre conservarea moștenirii arhitecturale islamice adaptând-o pentru a îndeplini nevoile comunităților musulmane de azi. Au contribuit semnificativ, de asemenea, la cauze umanitare. Hoja este grupul majoritar condus de Aga Khan (Muhammad Șah Ibn Aga Ali), descendent al califilor nizariți, pe care îl numesc „imamul timpurilor” ("imam-i zaman"). Datorită persecuțiilor, adepții lui Aga Khan au fost nevoiți să adopte un limbaj religios constituit din termeni și concepte din sufism și hinduism. Dumnezeu era cunoscut sub numele de "Allah
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
pelerinajul la Mecca. Simpatia fidelilor se manifestă și prin daruri la fiecare aniversare (echivalentul greutății lui în aur sau pietre prețioase). Suma era donată apoi în scopuri de binefaceri. Aga Khan nu are descendenți pe linie masculină Buhurii susțin imamatul califului al-Musta'li (1094-1100). Ei sunt divizați în subgrupuri, dintre care cel mai numeros, "dawudi", numără cca. 130.000 de adepți. Buhurii ismailiți provin în special din regiunea Gujarat din India și sunt conduși de un "da'i mutlaq" („"da'i
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
Azerbaidjan (85%) și Irak (65%), reprezentând 10-20% din numărul total de musulmani. Șiiții (ar.: "شيعة علي, šī‘at ‘Ali", partidul lui ‘Ali) sunt urmașii partizanilor lui "’Ali", văr și ginere al profetului Muhammad. El este totodată cel de-al patrulea calif bine-călăuzit (656-661) și primul imam șiit, reprezentând astfel legitimitatea casei Profetului (ar.: "أهل البيت , "Ahl al-bayt""). Șiismul are la bază învățăturile Coranului, precum și învățăturile profetului Muhammad atestate de "hadīth-uri" islamice (termen redat prin "tradiții") sau de alte cărți precum "Nahj
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
revolta cu aproximativ 300 de oameni. Ea s-a încheiat cu un martiriu și după ce trupul conducătorului a fost găsit, capul i-a fost trimis în Siria, în timp ce restul corpului a stat agățat mai mulți ani în Egipt, până când următorul calif la tron i l-a incendiat. Adepții lui Zayd au fost nemulțumiți de faptul că fratele lui, Muhammad, nu a luat parte la revoltă. Aceștia erau de părere că rebeliunile armate împotriva guvernelor ilegale sau corupte este o obligație religioasă
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
mari imperii până la acea dată din Eurasia. Astfel, Jami’ al-Tavarikh cuprinde o serie de istorii a Chinei, Indiei, Iranului pre-islamic și a Asiei Centrale și în același timp se concentrează pe istoria eveilor, a comunității musulmane (ummah) , a primilor patru califi (Rashiduni) și a francilor creștini , considerați necredincioși (europenii). Pentru acest proiect Rashid al-Din a utilizat o gamă largă de limbaje - persan, arab, ebraic, turc și mongol. Abordarea lui istoriografică a oferit nume și surse pentru pentru o mare parte a
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
o oferea această influență, cuvântul erudiților a atârnat cu greutate. Datorită abilităților lor de a interpreta dreptul, exegeza coranică și de narare a unei versiuni a istoriei islamice timpurii, ei aveau o autoritate religioasă care o depășeau pe cea a califilor. Exemple de asemenea cazuri sunt: ‘alīm, singularul pentru ‘ulama, înseamnă "învățat", "informat", "erudit" se găsește în Coran de cele mai multe ori cu referire la Dumnezeu, dar există și câteva excepții: Cu excepția fiului nenăscut al lui Avraam, fiecare dintre cei în descrierea
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
emis ipoteze potrivit cărora numele Al-Azḥar ar face aluzie la Fatimah, fiica profetului Muḥammad, cunoscută și sub numele "az-Zahra" (cea luminoasă). Unii autori o numesc "Marea Moschee" a orașului Cairo. În anul 969 forțele armate ale celui de-al patrulea calif fatimid, Al-Mu'izz li-Din Allah, cuceresc Egiptul. După cucerire, Al-Mu'izz îi cere comandantului său militar, Jawḥar al-Siqillī, să construiască noua capitală. Aceasta va fi numită al-Manșūriyyah, ulterior Al-Qăhirah. Planul lui Jawḥar al-Siqillī prevedea și construirea unei moschei de
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
va ocupa jumătate din suprafața ocupată în prezent. Primele rugăciuni au avut loc în anul 972. Începând cu anul 989, Al-Azḥar obține statutul de instituție de învățământ: 35 de oameni de știință vor preda teologia șiită ismaʿilită. Finanțarea va reveni califilor fatimizi. În această perioadă se studia: jurisprudența islamică ("fiqh"), telogia, limba arabă. Odată cu preluarea puterii de către dinastia ayyubidă a lui Saladin sau Șalăḥ ad-Dīn în anul 1171, Al-Azḥar își va pierde prestigiul și influența, în special din cauza unei largi răspândiri
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
anul 1125, cât și la ultima moschee fatimidă din Cairo, Al-Salih Tala'i, construită în anul 1160. În perioada fatimidă Al-Azḥar are un minaret din cărămidă și o poartă din lemn, care se găsește în prezent într-un muzeu cairot. Califul Al-Ḥăfiẓ li-Dīn Allăh va adăuga moscheii cea de-a patra arcadă, arcele căreia vor fi diferite de restul. În timpul sultanatului mameluc rugăciunile de vineri întrerupte de Șalăḥ ad-Dīn vor fi ținute din nou la Al-Azḥar (1266). Sultanul Baibars va înlocui
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
închis, ca urmare a influenței tot mai puternice a doctrinei heterodoxe a Kɪzɪlbașilor, fiind redeschis în 1551, sub domnia lui Soliman Magnificul (1520-1566). În lucrarea Vilăyetnăme, tradiția hagiografică a lui Ḥağğ Bektaš, se atestă prezența a 36 de mii de califi sau succesori ai maestrului, dintre care 360 erau permanent la dispoziția acestuia, urmând ca la moartea lui să preia fiecare misiunea de a răspândi învățăturile ordinului. Primii discipoli au fost cei care l-au întâmpinat și găzduit pe derviș la
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
Printre practicile religioase se numără comemorarea martiriului lui Husayn, fiul lui ‘Alī și al Fatimei, lucru care presupune postul și doliul în primele zece zile ale lunii Muharram. Tot în legătură cu acest episod, rugăciunile adepților Bektași conțin blesteme la adresa celor doi califi ommeyazi, Mu‘ăwiya și Yazīd, care au ordonat uciderea lui Husayn și a familiei lui, la Kerbala. Grupurile Bektașī-Alevī din estul Anatoliei, cunoscute și sub numele de kɪzɪlbași (capete roșii) s-au aflat într-o relație de conflict cu autoritățile
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
deci foarte importante reputația transmițătorilor precum și veridicitatea lanțului neîntrerupt pornit de la profet. În funcție de aceste criterii, hadith-urile sunt considerate autentice (sahih), acceptabile (hasan) sau slabe (da'if). Primul martor astfel transmițător al spuselor Profetului a fost Abu Bakr, de altfel primul calif (632-634). Soția lui Muhammad, Aisha, a transmis, de exemplu, un hadith referitor la băuturile alcoolice, care sunt interzise (Haraam) musulmanului. -urile explicitau și completau Coranul. Acestea mai ofereau comunității islamice precepte și pilde apostolice din toate domeniile. Călătoria nocturnă, vag
Hadith () [Corola-website/Science/329203_a_330532]
-
biserică nu a fost vizată de către aceștia. Ulterior, clădirea, care își păstrase formă de biserică, a fost folosită în comun atât de creștini, cât și de musulmani. Mai tarziu, musulmanii și-au construit propria clădire pentru a-și desfășura rugăciunile. Califul Al-Walid a ordonat demolarea bisericii, în locul acela fiind ridicată, între anii 706 și 715, moscheea actuala. Creștinii au fost despăgubiți pentru pierderea bisericii. Datorită importanței deosebite pe care o dobândise Damascul, cea de capitală a califatului, noua moschee trebuia să
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
înalt minaret al moscheii. Cel de-al treilea minaret este cel vestic, construit de sultanul Mamluk Qaitbay în anul 1488. Marea moschee are o semnificație foarte importantă, atât pentru șiiți cât și pentru suniți. În urmă bătăliei de la Karbala, familia califului Ali a ajuns la Damasc fiind ținută prizoniera în moschee pentru 60 de zile.
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
ori marcat de preocupații polemice. Umăr ÎI nu ia nicio măsură împotriva lor; qadariții care vor intra mai târziu în conflict cu guvernul ocupau funcții oficiale în timpul domniei lui. Al-Walid al II-lea continuă politică împotriva qadariților, politica instituită de califul Hisham. Califul Yazid al III-lea reia programul politic qadarit, însă nu toți cei care au adoptat această atitudine în acea perioadă au adoptat-o și în sens teologic. Sub califul Marwan al II-lea, qadariții au fost din nou
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
de preocupații polemice. Umăr ÎI nu ia nicio măsură împotriva lor; qadariții care vor intra mai târziu în conflict cu guvernul ocupau funcții oficiale în timpul domniei lui. Al-Walid al II-lea continuă politică împotriva qadariților, politica instituită de califul Hisham. Califul Yazid al III-lea reia programul politic qadarit, însă nu toți cei care au adoptat această atitudine în acea perioadă au adoptat-o și în sens teologic. Sub califul Marwan al II-lea, qadariții au fost din nou persecutați. Mulți
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]