971 matches
-
de Château Pétrus și lui Robespierre, care e pe cale să-și schimbe complet părerea despre bărbații cu ochelari. Robert se pregătește să anunțe felul de rezistență al serii. Scutură un clopoțel și dă impresia că vorbește la lampă, adică la candelabru: — Volaille de Bresse en fricassée, crêtes et rognons de coq, truffe noire! — Stop! strigă Lionel exact când picolii vor să ridice, sincron, clopotele de argint care acoperă felul de mâncare anunțat. Adică vrei să spui că ne servești creste de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
chemați poliția, oricum nu mai am mult de trăit! Ce mai așteptați, călcați-mă-n picioare! Pentru că, știți ceva? N-o să mă puteți omorî! Nu azi! Nu azi! Tot personalul restaurantului începe să aplaude ca la teatru, acoperindu-l. Lumina candelabrului se stinge brusc. De unde stă, Lionel nu vede că, de fapt, toți angajații se uită la o plasmă atârnată deasupra intrării în bucătărie. Se văd pe ei înșiși aplaudând, în timp ce pe ecran, suprapus lor, curge genericul emisiunii Les restaurants de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
încearcă să-i evacueze pe cei doi consumatori. Afară, în așteptarea unui taxi, Lionel îl întreabă pe Robert: — Unde-au pus camera? — Pardon? spune perplex șeful de sală. — Camera de filmat. — A, camera de filmat? Au fost două: una în candelabru și una deasupra intrării în bucătărie. — Mi-am închipuit: prea te uitai mereu spre candelabru. N-ai fost prea profesionist. — E prima oară când apar la televizor în direct. Cât te-au plătit? — E confidențial: 24 000. — Pe mine 38
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întreabă pe Robert: — Unde-au pus camera? — Pardon? spune perplex șeful de sală. — Camera de filmat. — A, camera de filmat? Au fost două: una în candelabru și una deasupra intrării în bucătărie. — Mi-am închipuit: prea te uitai mereu spre candelabru. N-ai fost prea profesionist. — E prima oară când apar la televizor în direct. Cât te-au plătit? — E confidențial: 24 000. — Pe mine 38 000. Dacă plăteam nota, ce făceai cu banii? — Îi băgam în buzunar. Cu tot respectul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pacientul mototol. Un pensionar palid, timid. Livrea prăfuită, valet blând, miop, ochi de broscoi casnic. — A, dumneavoastră, da da, poftiți. Domn’ doctor n-a venit încă. Da’ vine repede domn’ Marga. Puteți aștepta. Apasă butonul, izbucnește de peste tot lumina marilor candelabre. A, e seară, s-a și făcut seară! Parcă n-ar fi primăvară, parcă ar fi deja apusul toamnei, când noaptea cade repede, flămândă, să te înghită, nu alta. Domnul Dominic se prăbușește în fotoliul de piele. Rotește scăfârlia spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în fundul holului: un fel de podium, ca o scenă, sub reflectorul din tavan. Acolo, în fund, se servește masa. Gazda si musafir alături, pe cele două scaune înalte, de o parte și de alta a mesei lungi, din capătul holului. Candelabrul din centru a dispărut în întuneric. Colțul domestic e luminat doar de globul alb, ca un reflector proiectat deasupra feței de masă albe. Tacâmuri argintate, șervete, pahare mari, pahare mici, sunetul lor dement, subțiat, de cristal, farfurii mici mari adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scund, burtos, mustăcios, cu buzele atârnând ca două jumătăți de pepene. Era intelectualul străzii. Lucra la Biblioteca Județeană, citea cărți fără poze și mai trimitea și cronici literare la București. I le tipărea o singură revistă, Luminătorul, devenită după revoluție, Candelabrul de seară, „publicație independentă, de artă, patrimoniu, atitudine și resuscitare națională“, scoasă de grupul de intelectuali grupați în jurul sucursalei bucureștene din Sectorul de Mijloc a prosperei firme de privăți ecologice „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“, al cărei proprietar-manager era Cangurașu Brandaburlea. Jani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sè urle și alerga la pèrinții noștri în sufragerie că sè mè pârascè, apoi tatèl ei, un bèrbat înalt și negricios o ridică în brațe, fècând-o înaltè, fațè de Matei care, mic, se uită de jos, o înèlța pânè aproape de candelabru, fapt care fècea sè i se ridice rochiță și sè i se vadè chiloțeii, zborul acela aerian stârnind invidia lui Matei, Apoi, tatèl ei, dupè ce o acoperea de sèrutèri, arètând spre mine, îi zicea, Nu te mai juca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
port frumos cu fetițele mè fèceau sè tremur pe dinlèuntru, ci teamă cè ea, ascultându-și tatèl, ar putea sè nu se mai joace cu mine, dar, Diana, stând în brațele tatèlui ei, strèlucitoare în lumina celor cinci becuri ale candelabrului în formè de lalea, cântèrind posibilitèțile de a nu se mai juca cu mine, decidea, ca o micè și rèsfèțatè reginè, soarta supusului Matei, Ba da! Tatèl ei o cobora din înèlțimile inaccesibile ale candelabrului, depunând-o jos, eu așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lumina celor cinci becuri ale candelabrului în formè de lalea, cântèrind posibilitèțile de a nu se mai juca cu mine, decidea, ca o micè și rèsfèțatè reginè, soarta supusului Matei, Ba da! Tatèl ei o cobora din înèlțimile inaccesibile ale candelabrului, depunând-o jos, eu așteptând momentul când mè lua de mânè și ne întorceam amândoi tècuți în camera mea, O vreme, ca sè mè pedepseascè, vorbea numai cu pèpușa ei, pe pèpușè o chema Pamela, Pamela, i se adresa serioasè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nu se știa observat, Matei se apropia de perimetrul casei ei, ca un hoț și, obraznic, isi strecura mâinile în zulufii ei negri, degetele încâlcindu-mi-se în pèrul ei lung și des, urmau urlete, alergèturi în sufragerie, zborul spre candelabru, reproșurile adresate lui Matei, Matei, nu e frumos s-o tragi de pèr, eu, neputincios, încercând sè-i explic mamei cè nu doream s-o trag de pèr, ci cè nu știu cum, dar atunci când degetele mele ajungeau în pèrul ei nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vor fi pentru ea timpul împietrit în dansul fără timp. Un mililitru se pune în două eprubete de hemolize scufundate în baie de apă la 37 °C și, din minut în minut, medicul va citi proba de coagulare. Ea, printre candelabrele de cristal, în brațele lui Mitică, plutește. Din serul rămas se va stabili consumul de protrombină. Mai are puțin până să leșine. Din restul de sânge, se vor afla celelalte determinări hematologice (hematocrit, numărători, frotiu de sânge). E pierdută. Mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
va cumpăra cineva de la Conservator, un mare compozitor, face aici bărbatul meu un cartier de artiști. Să știe Snagovul ce înseamnă arta! Și toate intermedierile astea le-a făcut al meu. Mai ne completăm și noi mobila, mai punem un candelabru cu banii ăștia. Când ne-am făcut vila (că nu mai stăm de doi ani în apartamentul ăla înconjurat de comuniști, ăia de-ți scanează sacoșele când vii de la piață, ăia de te întreabă de ce sunteți acasă la ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în Danemarca - el credea că toată viața lui se leagă de Hamlet, că nefericitul prinț îi controlează și acum viața -, dar n-a fost chip, m-am gândit că mai bine ne cumpărăm ceva în casă din banii ăștia, un candelabru, spre exemplu, cum să cheltuim atâta pe un concediu? Și-am plecat la mare aici... Ați văzut că am luat-o și pe Căpșuna cu noi - pe ea și pe regizorul ei -, a rămas casa numai cu dumneavoastră și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
așteptările. Hotelul El Minzah era cotat la cinci stele veritabile iar arhitectura, peisajul, luxul, curățenia, modernul Împletit cu tradiționalul, simplitatea cu opulența, l-au copleșit. Peste tot covoare În care pașii se afundau silențios, totul era marmură, inox și sticlă, candelabrele imense, porțelanurile și cristalurile confereau o notă de noblețe și elitism, totul răspândea căldură și dorința ca oaspeții să fie perfect satisfăcuți. Nimic nu lipsea iar, pe deasupra la toate, verdele și culorile studiate ale mulțimii florale, ale arbuștilor ornamentali Îți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la care a primit un „haidi șî nu ti mai prosti atâta! Nu ti temi di nica, nu ni diranjazî niminia!” Ștefan s-a liniștit și a râs de moldoveneasca fetei. Multe camere mari, curate și aerisite, multe flori, porțelanuri, candelabre, mult lux și bun gust. Au ajuns Într-un dormitor splendid, Amina a chemat o rusoaică blondă și foarte frumoasă, i-a dat un ordin, aceasta a plecat și a Încuiat ușa pe dinafară, apoi cei doi s-au iubit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lor bulbucați și câteodată, În mijlocul lor ca Albă ca Zăpada apare ea și Îi mângâie pe creștet, dansează cu ei. Îți dai seama că astea sunt Închipuiri ale minții tale obosite de așteptare. Odată dizolvate imaginile În lumina nisipie a candelabrului, Îți revii Încet, Încet. Sfârșit de octombrie. Bruma a căzut devreme și mirosul de gunoi ars a dispărut. Umpli scrumiera cu mucuri de țigări. Nimeni și nimic nu te poate opri de la gândul răzbunării. Are destule resurse. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful picioarelor și moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să-și exerseze reverența, Își plimba degetele nervoase pe obrazul Îmbujorat și-și controla nodul roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sus. Traversez o feerie de neliniști și emoții; ce frumoși am fi cu toții de-am trăi în armonie! 1946 La Sfânta Înviere Noapte plină de lumini, noapte plină de mistere pomii-n floare prin grădini vin cu noi la Înviere. Candelabre în eter mii de-aprinse sfeșnice și pământul este-n cer, printre cele veșnice. Doamne, câtă bucurie e în sufletul meu azi! Și câtă statornicie Este-n verdele din brazi! Armonie care lin mă desprinde de o certă mână de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
bine ușa cu lanț de siguranță. Doamna cu meșe scăpate din părul moale, ce trebuie să fi fost frumos cu niște zeci de ani în urmă, trăia singură într-o casă ca un palat din secolul al XIX-lea, cu candelabre de cristal care-și trimit ramurile sunătoare în capul și urechile lui T. de cum a început să pășească, făcându-și curaj, înainte prin saloane. La masa bună din sufragerie, pentru care îl chemase de fapt, i-a turnat o lacrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
putea să se distreze, tot urmărindu-l pe Don Ciocan, care are aerul că se dă la Antonia, îi toarnă șampanie în paharul de cristal cehesc. Ei, îmbrăcată într-o rochie verde vaporoasă fără umeri, deja îi strălucesc ochii răsfrângând candelabrele baroce, iar el, elegant cum nu cred că l-am mai apucat, la costum mov lucios, cămașă de mătase roz-pal, cravată gri, tuns proaspăt ca un ginerică, s-a lipit de bar, cu un zâmbet care-i strâmbă fața. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Liviu Miron Prima zi de școală Intrasem în sala de bal cu ochii strânși, încercând să mă ascund de acea strălucire artificială creată de lumina reflectată de candelabre și globuri de discotecă, de eleganța ținutelor celor dinăuntru și mai ales de privirile insistente care păreau că vor să afle cine sunt și ce caut acolo. Mă simțeam jenat alături de ea fiindcă o țineam strâns de mână și pentru că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
caracter motivant sau spiritual. Cărțile acestea aveau titluri de genul De ce mă tem să îți spun cine sunt? sau De ce te temi să îmi spui cine ești?. Sau chiar mai fada, dar cuprinzătoarea De ce ne temem?. În lumina puternică a candelabrului din vestibul, i se prezentase lui Carol: — Dave, Dave Hobbes. Am venit să-l iau pe... Dan? Rostise numele cu o oarecare nesiguranță, iar ochii gălbui îi sclipiseră ciudat la vederea lui Carol. Era doar o impresie, o iluzie optică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
biata judecată care se află în locul acela nu mai e sigură nici măcar de asta. Iar el atât așteaptă. Mă ia de mână și zburăm. Bogdane, stai, nu așa. Bogdane, vom intra în tavanul încăperii și ne zdrobim, o să-mi intre candelabrul în apa ochilor și o să-mi ia vederea la care țin atât de mult, vederea mea dragă, cu care n-am fost în stare niciodată să cuprind nimic mai mult decât marginea grădinii de zarzavaturi, Bogdane o să murim!! Bogdan, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o ușă aflată în stânga mea, o monstruozitate de stejar de aproape trei ori mai înaltă decât un om obișnuit. Strigătele petrecăreților tocmai atingeau un punct culminant, probabil, în așa hal se urla, vreme în care eu tocmai mă holbam la candelabrul imens ce părea să atârne de niciunde, atât de sus și de puțin luminat era tavanul. Undeva în mijloc, podeaua prezenta o gaură în formă de cerc prin care se putea vedea parterul, lucru nemaivăzut de mine în nici una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]