1,317 matches
-
clătină din cap. Șopti: ― E 8. Încărcă arma și începu să urce scările. Nu prea ești în mână, observă Miga. Ștrengarule! Mi se pare mie... Îl amenință pe profesor cu degetul zâmbind complice. ― Ce ți se pare Șerbănică? se interesă candidă Melania Lupu. ― Eh! Florence ridică din umeri: Bate cîmpii! Cum găsești crema? ― Delicioasă. Totdeauna... ― Stai! Doamna Miga o opri cu un gest: Ce se aude în bucătărie? Parcă mișcă ceva... ― Fii serioasă, dragă, râse Șerbănică. E mobila veche. ― Vrei să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
procedat la fel dacă mi-ar fi venit ideea. Cristescu pocni sâcâit din degete. ― Nu pot înțelege cum v-a convins să intrați într-o astfel de combinație. Telefonul, discuția din confesional, incognito-ul, toate acestea seamănă cu un film candid, un film prost de la care pleci la jumătate. Inginerul se aplecă peste masă căutând ochii lui Cristescu. ― Trebuie să vă explic eu ce înseamnă disperarea? Nu cunosc motivele care l-au determinat pe Scarlat să accepte colaborarea. Dar pentru Dascălu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu soția dumnealui pe litoral. Cred că vă ruga să dați anumite relații elevilor care-l caută la telefon... ― Trebuia să-mi închipui că cenzurezi totul, mârâi bătrânul. Nu știu dacă o mai am. ― Oh, sânt convinsă că da. Declară candidă: în locul dumneavoastră aș căuta în cutia aceea mică, din lemn de santal. Omul o privi perplex. Vru să spună ceva, dar renunță și o aduse. ― Ah! În sfîrșit! exclamă Melania Lupu bătând din palme ca un copil. Eram sigură că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
logodna. ― Poftiți?! A, da... Era o fotografie sepia, făcută în gustul epocii, cu aproape jumătate de veac în urmă. O față cuminte, cu frunte înaltă, înconjurată de bucle castanii. Doi zulufi îi scăpau pe lângă urechi. Izbea aerul de curățenie, ceva candid, nealterat, pe care bucata de carton reușea s-o comunice. Ochii larg deschiși priveau cu încredere. Un optimism romantic. Rochia neagră, bine închisă la gât, avea mâneci bogate de dantelă, ce se strâmtau la coate. Cristescu puse albumul pe masă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sînteți un om cu principii... Am remarcat de la prima vizită, făcu maiorul răsucind între degete țigara neaprinsă. În ce relații erați cu domnișoara Scurtu? Popa reteză aerul cu palma. ― De nici un fel. Persoana nu mă interesează. ― În ce sens? întrebă candid Cristescu. ― În toate sensurile. N-am vocație pentru cretini. Vă satisface argumentul? Cristescu clătină din cap. ― Deloc. Din câte știu, nu i-ați rezervat Valericăi Scurtu un tratament special. Vreau să spun că nu întrețineați legături mai apropiate cu nimeni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sânt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: "Parcă s-a dus un fir". S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. "Tîmpitule", a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca, în ciuda unei perioade alterată de război, de șicanele unor membri locali ai partidului comunist, să se poată bucura de tot ce este frumos și durabil în jurul său. Știe să-și „cultive grădina” în sensul sintagmei voltairiene din povestirea filozofică Candide. Astfel, în ziua de 1 ianuarie 2010, deși petrecuse câteva ore ale nopții dintre ani întro ambianță familială la finii Brătuleanu, se simte odihnit, iar decorul floral din sala de concerte de la Viena, armoniile valsului „Valurile Dunării” constituie un motiv
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cafele pentru delegația franceză. Sau ce bine era că exista și ceva frumos la aceste discuții plictisitoare, cenușii. Se obișnuise cu asta și, desigur, folosise acest lucru în avantajul ei. Îi punea pe picior greșit pe negociatori, îi făcea mai candizi decât intenționaseră să fie. Îi spuneau lucruri pe care nu le-ar fi spus unui moderator „adevărat“, ca și cum discuțiile cu ea ar fi fost o repetiție de vestiar. Doar după ce se încheia înțelegerea își realizau că ea era într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
întrebam despre cât de mult îl întrista problema viitorului aprovizionării cu petrol. „Deci, cât de mult timp mai avem până când vom rămâne fără petrol? Câți ani mai pot fi exploatate rezervele pe care le avem sub pământ?” Am întrebat eu candid. Mă așteptam la un răspuns cumpănit de genul că așa ceva era imposibil de afirmat cu precizie - un șeic nu poate măsura câmpul de petrol de sub pământ pentru producția viitoare, să spunem, așa cum un fermier nu poate număra câți porci are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Ceva care te scoate din minți. Ultima oară mie mi-a adus noroc, am ajuns În L.A., m-am simțit de milioane. Dacă ne certăm serios, cine știe unde ajung În noaptea asta? — Nu vreau să mă cert cu tine, zise el candid. — Păcat, ar fi fost distractiv. — Vreau să fiu partenerul tău de amor, nu de omor. E Sf. Valentin. — Încă mai vrei să fii iubitul meu? După atâta timp? Îl ironiză. — Cu o femeie atât de frumoasă, de sexy și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sunt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: „Parcă s-a dus un fir”. S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. „Tâmpitule”, a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
puișor. Jack avu impresia că petele roșii de pe nasul de bețivan al lui Murray aveau să plesnească și se întrebă ce avea să iasă. Vin Porto îmbuteliat târziu? — Nimeni nu e de neînlocuit, să știi. — Cum așa, Murray, întrebă Jack candid, nici măcar tu? Un chicotit înfundat venind din redacția de știri îl făcu pe Murray să se ridice în picioare, la impresionanta lui înălțime de 1,50 metri, și să-și încheie nasturii costumului petrecut care, cu toate că era scump și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
el, asemenea cuiva care descoperise brusc ce vrea de la viață și avea de gând să vâneze acel lucru cu orice preț. Dacă era într-adevăr așa, conchise Stevie, își alesese cel mai prost moment cu putință. Deci, întrebă Sean McGee candid, ridicând paharul cu apă minerală, pentru ce toastăm? Pentru fericirea redactorului-șef? Stevie îl privi crunt. — De ce naiba am toasta pentru asta? — N-ai auzit? Sean nu observă tăcerea care se lăsase deodată la masă. — Francesca tocmai a anunțat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și domnișoarele de onoare. Ce te-ai gândit să le oferi în dar? — Ei bine, de fapt, Camilla, spuse Fran pe un ton spășit, mă tem că trebuie să mă întorc la redacție. Dar e ora zece. Serios? întrebă Fran candid. Așa se întâmplă când lucrezi la un ziar. Nu mai e mult până la lansare. Și mai puțin chiar până la nuntă și îmi dau seama care are prioritate pentru tine, îi veni Camillei să adauge. În schimb, o conduse îmbufnată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îndeplinească dorința de a avea un moștenitor. Credea cu tărie în această minune. Când o apropie de nas ca s-i simtă parfumul intens, începu să strălucească într-un mod uimitor și cât ai clipi se transformă într-o zână candid cu fața de porțelan. Împărăteasa rămase uimită, bănuiala ei că de aici îi va surâde norocul, începuse să se confirme. Zâna cea bună îi spuse împărătesei că datorită faptului că a fost blândă, bună și credincioasă toată viața ei, acum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cotonogesc pe țărani” - glumea el. Și chiar că era o glumă, pentru că preocuparea lui de seamă era politețea. Cu această politețe deschisese o vână nouă pe care toți cei din lumea universitară o exploatau. Rakhmiel era tot ce doriți, numai candid nu. Eu cred că, În plan lateral, Își cultiva o mică grădină de sentimente frumoase, generoase. Spera, mai ales când făcea curte unui nou prieten, că putea fi luat drept un om foarte cumsecade. Era și extrem de Învățat. Când intrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o permiteți. — Vă rog, signore. Atunci, trebuie să recunosc că o serie de lucruri legate de investigația asta mă neliniștesc. — În ce fel, signor Viscardi? — Nu În ultimul rând, Începu el, Întorcându-se spre Brunetti cu un zâmbet de prietenie candidă, sunt sentimentele mele cu privire la felul cum m-a tratat polițistul dumitale. Făcu o pauză, sorbi din vin, Încercă un alt zâmbet, de data aceasta unul conștient nesigur. Pot vorbi cu franchețe, sper, commissario. — Desigur, signor Viscardi. Altceva nu-mi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Miguel de Unamuno), Ediciones Universidad de Salamnca. www.pajarita.biz/aep/otros/unamuno/biografia.pdf. În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Al doilea Faust. Eseu despre Goethe, M. Henri Blaze • Analiza spectrală a Europei, Hermann Keyserling • Barbaria, Michel Henry • Candid în țara sfântă, Règis Debray • Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Cele două surse ale moralei și religiei, Henri Bergson • Cuplul, Suzanne Lilar • Despre libertate, Lord Acton • Despre sinucidere, Émile Durkheim • Din cronica filosofiei românești, Ion Petrovici • Dor
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
știa de ce, ideea unui hoț de copii mici. Însă era sigur că fotografia reprezenta pe unchiul Costache. Omulețul de pe scara scârțâitoare, mult mai bătrân, era aidoma moralmente cu unchiul din fotografie. Un fior necunoscut de experiență rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: Să nu vrea să-l primească "unchiul"? Dar de ce? Desigur că nu a lămurit bine. Poate scrisoarea n-a sosit și nu se așteptau să vină așa târziu, noaptea. Totuși, spusese răspicat: "Eu sunt Felix!" Cu îndoiala
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la gunoi), dar apoi, gustând din propria-i mâncare, o mânca de-a binelea. Intra prin bucătăria bătrânilor, se apropia în picioare de masa fraților, ciugulea, de la toți, vorbind și râzând cu gura plină, și apoi, când sosea Titi, spunea candid: - Dragă, ție ți-e foame, că eu n-am poftă deloc! Nicin-am gătit. Titi își schimba adânc și domol apele ochilor, dar nu zicea nimic. Ana pleca mereu în oraș, alergând neostenită nu se știe unde, avidă de petrecere, invidioasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
traverseze vizitînd-o pe Georgeta, curtezana unui bătrân general. Revenirea acasă a Otiliei se face firesc, totul reintră în normal, iar declarațiile de dragoste sunt mai pronunțate, deși tot atât de pure și frumoase ca mai înainte. Idila celor doi este un fenomen candid, opus vieții meschine a clanului Tulea, secondat de Stănică Rațiu, care manifestă un vădit interes pentru ceea ce face Costache Giurgiuveanu cu banii. Toți sunt interesați dacă bătrânul a făcut vreun testament Otiliei. Într-un fel, ei își potolesc interesul în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stabileau ce să facă. Totul dispăruse între cei doi și-i învăluise într-un singur ghem care se desfășura de aici înainte neașteptat de lin. Căutările lor erau de- acum zadarnice, se găsiseră! Flora se înălță nerăbdătoare și-i șopti candid la ureche: - După ce intră Malvina în casă, mergem în oraș !? Era atât rugăminte, cât și poruncă în glasul ei, încât l-a încurcat însă nu a mai apucat să răspundă. Nu uită multă vreme aerul fierbinte, parfumat ce-l risipea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
prinde în aceste forme inocența primitivă... Nici unul din ei nu știe încă ce-nsemnează iubirea... ei se iubesc fără s-o știe... formele sunt virgine și necoapte... în espresia feței am pus duioșie și nu pasiune, este un idil liniștit și candid între doi oameni ce n-au conștiința frumuseței, nici a goliciunei lor. Ei îmblă-mbrățișați sub umbra unui șir de arbori, dinaintea lor o turmă de miei. Cu totul altfel e Venus și Adonis. Venus e numai amor. Ea-și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în aceste forme inocența primitivă... Nici unul din ei nu știe încă ce însemnează iubirea... ei se iubesc fără s-o știe... formele sunt virgine și necoapte... în expresia feței am pus duioșie și nu pasiune, este un idil liniștit și candid între doi oameni ce n-au conștiința frumuseței nici a goliciunei lor. Cu totul altfel e "Venus și Adonis". Venus e numai amor. Ea-și pleacă capul ei îmbătat de pasiune pe umărul acelui tânăr femeiește - frumos, înamorat de sine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prinde în aceste forme inocența primitivă... Nici unul din ei nu știe încă ce-nsemnează iubirea... ei se iubesc fără s-o știe... formele sunt virgine si necoapte... în espresia feței am pus duioișie și nu pasiune, este un idil liniștit și candid între doi oameni ce n-au conștiința frumuseței nici a goliciunei lor. Ei îmblă-mbrățișați sub umbra unui șir de arbori, dinaintea lor o turmă de miei. Cu totul altfel e "Venus și Adonis". Venus e numai amor. Ea-și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]