830 matches
-
de floarea soarelui ce îl văd în zare, sau la următorul sat, și tot așa mai departe. Iar înaintarea pe teren se împletește strâns cu cea interioară, cu mersul înainte dirijat de voința și convingerea că trebuie să continui, iar canicula și oboseala din trup nu sunt altceva decât ocazii de purificare și de întărire a trupului. După două ore de mers, ajung la Monferran - Savès, unde se poate admira o foarte frumoasă biserică cu un turn zvelt, impunător, iar după
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fierbinte cum mă înfierbântă în gât, plămâni, fără să simt cum căldura mă înmoaie, mă face să mă sprijin în baston ca să nu mă plec până la pământ. De multe ori m-am ambiționat să rămân drept, să merg înainte înfruntând canicula, și tot de atâtea ori, după scurt timp simțeam că nu mai am putere, că încep să amețesc și că trebuie să mă resemnez. In acele momente, canicula era un fel de dușman declarat al meu. Astăzi, ea este învinsă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
multe ori m-am ambiționat să rămân drept, să merg înainte înfruntând canicula, și tot de atâtea ori, după scurt timp simțeam că nu mai am putere, că încep să amețesc și că trebuie să mă resemnez. In acele momente, canicula era un fel de dușman declarat al meu. Astăzi, ea este învinsă, nu de mine, ci de nori, dar, oricum, simt o satisfacție deosebită și-i spun acestui dușman invizibil că, cel puțin astăzi, este învins. In câteva ore ajung
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ocolește localitățile, sau trece adesea mai mult prin cătune, ești constrâns să-ți iei provizii pentru o zi, iar acestea atârnă greu, mai ales apa, ceea ce îngreunează mult rucsacul și-ți face mersul mai lent și mai greoi. Iar pe caniculă, nici șase litri de apă nu-ți sunt suficienți pentru o zi. Mă opresc la câteva case și strig la poartă, sau sun la citofon, dar nu răspunde nimeni. Imi zic că voi rezista până după amiază. Mai rău este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că este chemarea interioară, dorința de a ajunge aici, în locul de unde pleacă cei mai mulți pelerini. A fost și o zi destul de răcoroasă și parcă nu-mi vine să cred că nu mă mai înmoaie, nu mă mai încovoaie canicula, inamicul meu invizibil, dar prezent peste tot în jurul meu, până în urmă cu câteva zile. Mă simt sleit de forțe, dar fericit. Saint Jean este un mic oraș pe malul râului Nive și forfotește de pelerini. Impactul meu a fost foarte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la 28. În afara unor neînsemnate ciocniri cu detașamente de cazaci, aflate în retragere, n-a avut loc nici o confruntare mai însemnată 397. Campania s-a desfășurat în condiții insuportabile, pe un teren arid, pustiit, infectat de holeră și pe o caniculă de peste 300. După mărturia medicului Gourbeil, "soldații care se deplasau între orele 11 și 15 după amiază, zdrobiți sub greutatea ranițelor lor și, mai ales [năuciți] de căldura insuportabilă, se prăbușeau la pământ, nemaiputând respira; când doreau să reia marșul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lipseau nici țiganii). Am preferat să rămân pe peron, undeva În spatele unui chioșc. Eram destul de Îmbrăcată, dar nu suficient. Vântul se făcea simțit până la piele și am Început să dârdâi de frig. Sunt o friguroasă, recunosc, și frigul (ca și canicula) Îmi creează o stare neplăcută de disconfort. Trenul cu care am plecat era un INTERCITI (IC). Nesperat de bine! Destul de aglomerat, dar curat și spațios. Două scaune confortabile, de o parte și de cealaltă, erau despărțite de o măsuță - suficientă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu pricina. —Ce-i? a întrebat el îngrijorat uitându-se de la mine la Luke și invers. Să nu-mi spuneți că iar v-a lovit „damblaua“! 50tc "50" Vara newyorkeză s-a transformat în toamnă, un anotimp mult mai uman. Canicula aia criminală s-a mai domolit, aerul s-a răcorit, iar frunzele copacilor au căpătat toate nuanțele posibile de roșu și auriu. Am continuat să mă întâlnesc cu Luke în fiecare weekend, dar și în restul zilelor săptămânii. Deși încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
destul de haios să-i privești. La vârsta aceea, mă consideram într-un fel norocoasă că ai mei dăduseră și ei în mintea copiilor. Călătoria se tot amâna din diferite motive, care mai de care mai abracadabristice. Vremea rea, viscolul și canicula nici nu intrau în calcul, mama nu s-ar fi lăsat descurajată numai cu atât. Încăpățânată și afurisită la gură dacă nu i se intra în voie, nu era deloc ușor să o duci cu vorba sau să o minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Toshimitsu, nu se citea nici o surprindere. Mitsuhide plecă pe la amiază, fără a fi realizat nimic. Ajunse înapoi la Shimo Toba cam în același timp în care Hideyoshi trăgea un scurt pui de somn în Amagasaki. În acea zi, era o caniculă la fel de mare atât la templul Zen din Amagasaki, cât și în tabăra de la Shimo Toba. Imediat ce reveni în tabără, Mitsuhide se întâlni cu generalii săi, la comandament, și discută strategia de luptă. Încă nu-și dădea seama că Hideyoshi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îndoiesc că toți sunteți obosiți. Eu, cel puțin, sunt. Încheiem ședința, domnilor? În cele din urmă, Katsuie refuză să dea un răspuns imediat la noile propuneri ale lui Hideyoshi. Nimeni nu avu vreo obiecție. Soarele după-amiezei strălucea cu putere, iar canicula devenea tot mai puternică. Discuțiile din prima zi luaseră sfârșit. În ziua următoare, Katsuie le propuse vasalilor superiori un compromis. În seara trecută, își adunase propriii vasali și se sfătuiseră îndelung, într-o discuție purtată la casele lor. Hideyoshi, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
copaci. Instalându-și scăunelul de campanie, reuși să-și ascundă tensiunea rigidă, ca și pe aceea a subordonaților săi. Îl invită pe emisar să se așeze. — Ai un mesaj? Pesemne sunteți frânt de oboseală, după lungul drum spre casă prin canicula asta, răspunse pe un ton formal Hanshichiro. În chip ciudat, cuvintele sale sunau exact ca un salut pe timp de pace. Luând o casetă de scrisori pe care o purta agățată de umăr cu un șnur roșu, continuă: — Seniorul Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu slovă cărți pe care nu le suporți. Mereu ai grijă să-ți procuri câte una. Urmărești traiectoria și popasurile unei muște ore în șir. Când plouă, drumul de la slujbă până acasă îl faci numai pe jos, iar când este caniculă, nu bei - zile de-a rândul - nici un strop de apă ori de alt lichid. Te pregătești pentru o bătălie care s-ar putea să fie prea mică față de importanța pe care i-o conferi. Sau prea mare. Oricum, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
În gară agitația proprietarilor în căutare de sezoniști, îl face să zâmbească când este întrebat de localnicii care l-au zărit coborând din acceleratul de București - Nu doriți o cameră? - Nu, mulțumesc, sunt constănțean. Repetă până la plictis acest dialog scurt. Canicula îl izbește la ieșirea din tunel, simte cum începe să transpire, pielea îi devine umedă însă totul i se pare firesc, până și vântul îl cunoaște! -Am ajuns acasă! își spune preocupat de aceleași idei. Asfaltul pare găurit peste tot
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
va întîlni vreodată cu adevărat. De unde știu? După miros. Porți întocmai mirosul mamei tale, fiule... CAPITOLUL 15 În doi A veau atîtea să-și povestească! În cele din urmă se adăpostiseră de bătaia ploii, deși, de atîtea ori în nesfîrșita caniculă, își imaginaseră, la fel ca toate animalele, că n-or să se mai sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și unul celuilalt cuvintele, flămînzi să asculte dar și să povestească
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era un capriciu”, a ținut ea să mă asigure. Mai era nevoie? Adevărul acelei fericiri tulburi respira prin fiecare por al ei de fiecare dată când se strângeau deasupra mării nori de furtună, iar întâmplarea a făcut ca zilele de caniculă să fie urmate de un șir de ploi violente. Excelent prilej pentru Laura ca să-mi vorbească despre „aviatorii cei mai curajoși”, cum se intitula un reportaj pe care-l găsise pe undeva într-o revistă veche: aviatorii care zboară numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
S-a auzit o tentativă de tunet mai devreme, exact când plecam de la ștrand, pe la ora 16, dar a fost mai degrabă sunetul unei pungi de hârtie sparte decât răgetul din toți bojocii de care e nevoie pentru a speria canicula. Dumnezeule, ce căldură. Și mirosul. Sunt În grădină, Îndepărtând voma lui Joshua Mayhew de pe covoraș. Voma din cereale e presărată cu minarete pastel de bezele. Am observat că Josh arăta cam palid și transpirat În timp ce se trecea de la un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Colin Jones Își cumpărau Înghețată de la dubiță când pisoiul lor a zbughit-o din casă și s-a prins În roata din spate. Am țipat, dar șoferul nu ne-a auzit și dubița s-a pus În mișcare. Îmi amintesc canicula Îngrozitoare, asfaltul care se desprindea de pe drum și se lipea de sandalele noastre precum căcărezele de iepure. Și-mi mai amintesc cum a strigat Annette și muzica și sentimentul că ceva nespus de moale se rupea În timp ce roata se Învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nici după ce bea apă, adică trei calici, care se aciuaseră prin apropiere în trei bordeie prăpădite, înainte de a construi Filderman moara și canalul. E lesne de imaginat plăcerea deosebită pe care o simțea, alături de prietenii săi când, în zilele de caniculă, ținându-se strâns de mână unul de celălalt pentru a învinge atât forța valurilor precum și alunecușul înșelător de pe suprafețele încărcate cu vegetație acvatică ale grinzilor și a bolovanilor de granit care-i trăgeau înapoi, se strecurau încet și înaintau până la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
când ridicau trupul, Bruno zări craniul explodat, Își Întoarse privirea. Ambulanța porni În urlete de sirenă. Astfel sfârși prima iubire a lui Bruno. Vara lui ’76 a fost probabil perioada cea mai cumplită din viața lui; Împlinise douăzeci de ani. Canicula era sufocantă, nici măcar noaptea nu aducea un strop de răcoare; sub acest aspect, vara lui ’76 avea să rămână În istorie. Fetele purtau rochii scurte și transparente, pe care transpirația le lipea de piele. Umblă zile Întregi, cu ochii exorbitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să strige. Și chiar dacă ar striga, oricum nu s-ar sinchisi nimeni să-i audă. Și după cum la omul sărac, nici boii nu trag, la noi năpastele vin una după alta: foc, apă, boli, alunecări de pământ, avalanșe, furtuni, grindină, caniculă. Dar nici o năpastă nu se compară cu năpasta năpastelor: cu molima care ne macină sănătatea și viața: conducerea actuală. Un tânăr om politic spunea nu demult, că președintele nostru este cel mai mare accident istoric cunoscut vreodată. Amintirea dictatorului Ceaușescu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
riscam să ne prăbușim peste iepuri și pui. Toată lumea se văita, numai Maiko păstra o față impasibilă. Nu-ți dădeai seama dacă suferă sau nu, dacă îi e sete ori foame, dacă trăiește sau a murit cu ochii deschiși. În pofida caniculei, doi pasageri porniră o discuție absolut necesară. Unul susținea că Stoica era sub protecție divină, că visase planul jocului, care-i fusese descoperit noaptea de arhanghelul Gabriel. Tovarășul său de banchetă, mai rafinat, cu chelie străjuită de tuleie grizonate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să privești îndelung ceva ca acel ceva să devină interesant. Deocamdată, nu m-am convins că are dreptate. Dar ce contează? Mă uit mai departe la oțetari, ca să treacă ziua. Să ies în curte, nu pot, n-am voie, din cauza caniculei. Să citesc, nu sunt capabil, n-am starea necesară. Într-un proiect mai vechi decât "Asybaris" (părăsit și acela), descriam arderea pe rug a unor vrăjitoare. Înainte de a fi aruncate în flăcări, erau puse să danseze. Dansul începea la asfințitul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
m-am trezit cu o teamă tulbure. Am deschis fereastra să intre puțin aer proaspăt. E o secetă la fel de devastatoare, probabil, ca aceea din 1946, când am mâncat mălai stricat. De câteva zile, s-au năpustit cu furie valuri de caniculă, amestecând parfumul teilor înfloriți (sau amintirea lui) cu mirosul greu de gunoaie dospite la soare. Cerul e ars, acum, ca un crater de vulcan și nu sunt semne de ploaie. Aud sunetele unor clopote. Vin, poate, de la biserica din apropiere
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bogați, să-i urăsc pe aristocrați. Din fericire, nu s-a întîmplat așa. M-am oprit la înverșunări sentimentale. N-am iubit niciodată Lisa mai mult ca arunci și, probabil, tot atunci am devenit conștient că-mi iubeam părinții. 57. Canicula s-a prăbușit brusc. S-a făcut aproape frig. Probabil, a nins la munte. A și plouat, dar nu suficient pentru a răcori pământul chinuit de secetă. Pe zid au reapărut ciorile. Mâine, mă reinternez. Probabil, voi afla, în sfârșit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]