6,257 matches
-
află nu una oarecare, ci, probabil, cea mai limpede și mai exactă dintre literaturile lumii, că de la sintaxa impecabilă a autorilor clasici până la structurile interne ale limbajelor de programare din informatică nu e decât un pas minuscul, că sociologic vorbind, canonul Romei antice înseamnă un ideal mediu de simulare pentru orice alt edificiu al jocului cu valorile, aproape că se poate deduce din fuga condeiului. S-o recunoaștem, ne-am obișnuit să citim literatură greacă sau latină câștigați dinainte de un destul de
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
comentăm posibilitatea regândirii lor în alte viziuni coregrafice) și mult mai puțin inspirată, simplistă chiar, în Corsarul. Coregraful Vasily Medvedev nu a dorit să intervină în partitura coregrafică, așa cum a făcut, de exemplu, Nureiev când a reluat Cenușăreasa, neieșind din canonul clasic, dar folosindu-se de vocabularul lui cu maximă fantezie. Medvedev semnează totuși regia și coregrafia recentei premiere a Corsarului, cu mențiunea: după Marius Petipa. În acest context, care ar fi contribuția lui strict coregrafică, dacă nu a adus spectacolul
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
masiv în câmpul literar, în instituțiile academice și culturale. Și-au creat asociații, reviste și edituri proprii. Nu mai sunt niște outsider-i organizați în falangă macedoneană și desant autohton, ci individualități dispuse pe toate palierele vieții literare și ale canonului: de la nivelul maximei reprezentativități și vizibilități (Mircea Cărtărescu) la cel al obscurității conștiente de sine și doritoare de altceva. În plus, istoria literară nu s-a sfârșit, nu a încremenit o dată cu cristalizarea acestei generații. Explozia socio-politică din 1989 a fost
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
permanență aceste neînțelesuri", o "dereglare a lumii", inclusiv în laturile limbajului și ale comunicării (în interviul din "Convorbiri literare", 10/1981). Dacă M. H. Simionescu nu a putut întruchipa, în primul rând datorită structurii temperamentale, dizidența fățișă, rezistența sa la canoanele politice este una de tip literar-autonom. Cărțile rezistente artistic ale târgovișteanului trebuie discutate, așadar, pe de o parte, în direcția respingerii servilismului politic și, pe de altă parte, în cea a experimentalismului estetic. Autorul poate sta alături de nume cunoscute din
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
se desprindă de tiparul romanului de tip "arbore" (cu intrigă, coerență și ordine interioară, structură închisă și centrală) și să se situeze într-o nonliniaritate creativă, interactivă și intermediară. Astfel, pot fi considerate scrieri cu o structură democratică, sfidând atât canonul scrierii totalitare, realist-socialiste, cât și sistemul politic comunist cu limbajul său de lemn. Gândirea epică nomadă a scriitorului însuși, tehnicismul științific adus la interfața literarului, cât și invitarea cititorului la o lectură nomadă și rizomatică prin libertatea de alegere și
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
postfață, ne-a fost dat să descoperim la Antim Ivireanul, la care lunga ședere în intimitatea cărților sfinte i-a remodelat gîndirea și limbajul pînă în pragul unei metamorfoze". însă elaborarea unui atare discurs implică o dificultate solemnă precum un canon. Poetul nostru cată a se contopi cu textul său psalmic, a se preschimba, ca-n taina euharistică, în sînge și trup scriptic. Rugăciunea sa cu o valență publică posedă grație, suplețe, un avînt imaginativ discret strunit, care, fără a se
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
a protagonistului spre a o dramatiza: "mă uit la sora mea printre gard, cum/ face dragoste pe bani cu puștii din cartier, bătătorind un/ pămînt fraged. vino și tu, îmi zice. dar eu, astăzi, sînt de/ rînd la citit, la canon. pe mine mă așteaptă bucuria/ scandării. eu împrăștii sămînța duhului, sora mea. și îi arăt/ cămașa albă de in, lungă pînă la glezne, sfoara cu care sînt/ încins, (...) sora mea, despuiată, este plină de bijuterii. coapsele ei sînt/ dulci iar
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
Nume, altfel, foarte bune; dar nu sunt cam puține? La aproape patru decenii de la ediția princeps, F merită un alt tratament decât această indiferență ignorantă și snoabă, prin care așa-ziși analiști literari încearcă să oculteze trecutul, pentru a reface canonul. Desigur că acesta nu îngheață în formele cristalizate de experimentalismul modernist și că autorii postmoderni de calibru avansează către centru, într-un joc axiologic cu reguli clare. Dar am auzit de prea multe ori clamată teza "adevărului cu voie de la
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
nu înțelege nici măcar despre ce e vorba în carte, darmite ce vrea să spună recenzenta pe marginea ei. Iată o mostră de claritate și concizie a exprimării: "Rețeta formal-structurală a Alexandrei Târziu este cea a fabulei, dorită a se sustrage canonului prin revelarea unui uman aruncat în paradigma ridicolului colportat de regnul animal și vegetal, dezvoltînd un discurs patetizat, ale cărui mărci veninoase și sarcastice sînt obvioase, irizînd senzații acutizate de pueril prin practicarea cu bună știință a unui limbaj ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
v-a chinuit cel mai mult? Și care este cea pe care o iubiți cel mai mult? - Scrierea unei cărți, oricât ar dura, oricâte înaripări sau înfrângeri ar presupune, nu te chinuie ci te înviază. Chiar când scrisul este un canon - adică devine ca un travaliu zilnic, ascetic, mortificator ( văzut din afară) - eu îl resimt ca pe o șansă, ca pe o extatică mânare dinlăuntru. Dar înțeleg, bună doamnă Angela Baciu, că ați vrut să întrebați: care-i cartea ce v-
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
de alți oameni. Un om cu statut antropologic enigmatic (ca noi toți) caută grădinile ascunse. Cititorul va vedea cum și unde le-ar găsi. Am terminat cu regret acest roman. În sensul că scrisul la el devenise nu doar un "canon", ci și "rația" de bucurie zilnică. În 2004 am zis: Gata, îl public; și am angajat cu două edituri apariția cărții. Dar am văzut că nu-i gata; și l-am mai rescris de două ori, lucrând la el ceva
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
Liviu Dănceanu De câte ori susțin în fața studenților mei o prelegere despre principiul componistic al fugii, gândesc la cuvintele lui Forkel: "în fugă și în toate formele înrudite ale contrapunctului și canonului, el (Bach) e cu totul unic, și atât de unic, încât, de-a lungul și de-a latul în jurul lui, totul e gol și pustiu. Niciodată n-a fost scrisă de vreun compozitor o fugă care ar putea fi pusă
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
între formele simfonice, întrucât nu a produs nici o descendență" (Cours de Composition musicale, Paris, 1909). Cu toate acestea, fuga a avut mai mulți părinți și bunici, fie și numai dacă ne gândim la motet și ricercar, la tiento, caccia și canon. Istoria genului e survolată cu acribie și, am putea spune, cu implicare afectivă din care nu lipsesc accentele valorizatoare: "Ajunsă la un moment de mare strălucire în Barocul înalt, când noul gust muzical caută deja alte scopuri și mijloace de
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
sînt restaurantul, teatrul, saloanele. Sfaturile care se dau în asemenea împrejurări sînt mai degrabă naive - nimic foarte complicat, și pe care un bun-simț elementar să nu ți-l șoptească. Farmecul îl face încăpățînarea personajului, Domnul, de a călca absolut orice canon, și complicitatea amăruie cu care recunoști în el atîtea figuri, "oameni ai timpului nostru"... În fine, masa e servită, și complicațiile "ritualului" mai că ți-au tăiat apetitul. De unde... Cu un "da ce-are?!" răsunînd, de bună seamă, în forul
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
păcate, numai de afaceri...) pline de gafe, unde, prin tăieturi sistematice, se inseră purtările corecte, așa încît cursantul învață rîzînd și... făcînd. Primul capitol e o poză de interior, În intimitatea căminului. Unde se arată firea omului, dezlegat de toate canoanele care te mai fac, din cînd în cînd, să exclami: l'enfer, c'est les autres... Numai că, dacă între patru pereți și ochii consoartei și ai feciorului, "naturelul" își ia revanșa, divorțul de politețe, crezut temporar și liber consimțit
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
parțial, precum Preda în Cel mai iubit... sau Marele singuratic. și am citat intenționat doar autori de primă mână. Nu se poate nici măcar reproșa faptul că autorii ăștia nu ar fi citiți și promovați (Preda și Nedelciu sunt în centrul canonului literar românesc și chiar al generației lor). Problemele sunt în realitate tot în spațiul social și se rezumă la două lucruri: 1. lipsa unei dezbateri oneste despre comunism și compromis, despre motivele cedării la presiuni și despre moralitatea lor; 2
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Voievod”<footnote Ibidem, pp. 386 387. footnote>. După cum se constată, în aceste cazuri este vorba de daruri făcute dregătorilor, atât în calitatea lor de înalți funcționari, cât și în calitatea lor de judecători. În Pravila lui Matei Basarab din 1632, „Canoanele ce în aparență privesc doar biserica - scria Petre Ionescu Muscel - sunt în bună legătură și cu justiția penală. Căci se găsesc aici normele de procedură și de cumpănire ale judecătorilor, referitoare și la justiția pentru toți împricinații.”<footnote Ionescu-Muscel, P.
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
plutonierul și în sfârșit sublocotenentul - Brad Filip! El era, cum mă vedeți și cum vă văd!... Când a ajuns la grupa noastră, ochii i-au rămas asupra lui Costăchel preț de o minută... Un zâmbet ca o dezlegare dintr un canon a zburat către Costăchel... Era semnul că l-a recunoscut... La sfârșit - după o scurtă privire spre noi - a plecat... Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare... Pentru a marca momentul, au pus mâna pe ulcele și au băut în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l chinuia și sub apăsarea căruia se îndoia, ca sub un teribil canon. Refuza total să mai iasă în lume. Și, dacă lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat, ar fi desfășurat el înaintea cuiva toată mulțimea de frământări, ce nu-i dădea pace? Ei bine, răspunsul este nu, stimate cititorule, căci, într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ce formulă de adresare este necesară În astfel de cazuri?. Știi prea bine că nu mă pricep la ritualuri religioase și, mai ales, la cele ortodoxe ( eu fiind catolică). De fapt, cunoști libertatea gândirii mele. M-am lepădat demult de canoanele și falsele interpretări religioase. Fiecare este liber să creadă În ce dorește, să-și aleagă un mod de existență unde consideră că se regăsește. Eu știu că există o energie universală, capabilă de această miraculoasă diversitate de forme și nuanțe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un an până la pensie. După ce mă pensionez, mă Întorc acasă, la București și revin la viața obișnuită. Acum eram consternată. De fapt, nu știam nimic despre mănăstire, despre examenul care trebuie dat pentru a veni aici și a rezista tuturor canoanelor. Da! Călcasem pe un teren virgin, care și arăta frumusețea exterioară, dar interiorul era necunoscut pentru cei aflați doar În trecere. Florile nu purtau parfumuri otrăvitoare... otrava era chiar În mintea celor ce sperau că vor prinde un loc În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
succesului. Cât privește cheia politicii postdecembriste, agresivă, cu pumnul în gură, având largul concurs al mass-media, ar deschide lacătul bunăstării, cu condiția că, pentru a trăi bine, mai întâi trebuie să ne fie rău. În plus, poporul să suporte un canon de a linge sare, și asta, importată! „- Cine să scoată sarea din ocne, când ocnașii sunt la cârma țării?”, este o întrebare și astăzi la modă. Această anormalitate perpetuată ciclic, din patru-n patru ani, mă face să mă simt
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un an, pe mama, care nu a putut suporta două sentințe: despărțirea și singurătatea. Doresc astăzi să-mi regăsesc și să reconstitui trăirile cufundate-n hăurile insondabile ale sufletului și ale universului meu interior, transformându-le în exprimări alese după canoane proprii, care să dea o descriere cât mai originală. Încerc să stabilesc un raport echilibrat între sentimente și rațiune, din confruntarea cărora să rezulte scânteia provocatoare a unei „doine de dor” și a unei „declarații de dragoste” plecate din inima
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
unei descompuneri viitoare mișună pe corpul său. Detracatul care face această stranie mărturisire evoluează într-o lume care modelează halucinațiile sale, fără raporturi cu acesta, lume pe care o disprețuiește, lumea indivizilor normali - canalia. Acest univers e guvernat de alte canoane decât al nostru, obiectele, ființele, timpul, cauzalitatea suferă deformări deosebite, ca în viziunile provocate de febră. În zona neintenționalității artistice, acest miniroman poate fi citit ca o alegorie a operei de artă (având în vedere dubla meserie a naratorului, desenator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spune sincer că asta e singura bogăție a vieții sale... Ce este un an? Un tur,un tur complet. Și așa mai departe... [...]. Leacurile bizare pe care doica i le dă naratorului. Nu sunt invențiile mele. Le-am copiat dupa «Canonul» lui Avicenna, fără să le modific deloc.“ După propriile mărturisiri, pentru fundamentarea asemănării tatălui cu unchiul, cu negustorul de mărunțișuri, cu naratorul etc., a folosit lucrarea „Dublul și Don Juan“, de Otto Rank, iar pentru dragoste, „Lady Macbeth în sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]