3,439 matches
-
polarizantă..? În ciuda acestora, Dragostea e simplă, răbdătoare, înțelegătoare, vastă, atoatecuprinzătoare... Cel ce iubește zice: ‘Știu că dacă iubesc prea pasional mă pot arde, dar mă și întăresc pentru că focul călește ceea ce nu poate topi..! Este paradoxal, însă cu cât pot capta cât mai multe în suflet și cu cât mă împânzesc mai mult adorând cât mai multe ființe și câți mai mulți oameni, mă regăsesc în tot atâtea și mă oglindesc în ele. Măsura iubirii mele fiind faptul de a putea
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
natura - vezi cărțile „Voi trăi...Clipă”, „Autoportret”, „Între anotimpuri”, „Cât mai e vreme” și alte câteva, românele sale abordează relații mai deosebite dintre cupluri și grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere, reușindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care își captează cititorii. Aici s-ar așeza românul „Glasul inimii” - un fel de șaga românească - aflat la a doua ediție; tot în acest spațiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”, „Eternă poveste”, dar și recentul român „Mister”, scris alert, cu o subliniată
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
natura - vezi cărțile „Voi trăi... Clipă”, „Autoportret”, „Între anotimpuri”, „Cât mai e vreme” și alte câteva, românele sale abordează relații mai deosebite dintre cupluri și grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere, reușindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care își captează cititorii. Aici s-ar așeza românul „Glasul inimii” - un fel de șaga românească - aflat la a doua ediție; tot în acest spațiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”, „Eternă poveste”, dar și recentul român „Mister”, scris alert, cu o subliniată
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
pe lângă noi multe femei frumoase. Ca să apară acel flux în stare să mă scoată din nepăsarea mea în privința atracției feminine, acea persoană trebuie să fie deosebită, să comunice cu mine fără să-și dorească și fără să știe, să-mi capteze toată atenția și să-mi canalizeze energiile într-o anumită direcție. - Și care ar fi acea direcție domnule profesor? -Se mai poate întreba așa ceva, dacă din momentul când v-am întâlnit acum câteva ore în incinta liceului, am revenit pentru
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
a întâmplat cu mine, dacă mi-am ieșit din starea de somnolență aș putea numi-o, în ceea ce privește nevoia vieții de familie. -Bine, dar nu v-ați gândit la refacerea ei? - Până acum nu, pentru că nu găsisem persoana care să-mi capteze interesul. Văd că s-a penetrat acel zid și, cineva a reușit să mă readucă la o vibrație cu trăiri interioare neexplicabile și să mă scoată din letargia în care mă zbăteam, fără să-mi pese de ce se întâmpla în jurul
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
a cărții. Romanul Aurorei Cristea nu este o demonstrație de virtuozitate stilistică - și nici nu se dorește a fi așa ceva dar e cuceritor la lectură prin fluxul său narativ și firescul discursului prozastic.Povestea curge cu o naturalețe care te captează, întâmplările și răsturnările de situație se succed alert, fără căutarea senzaționalismului strident, ci numai prin ritmul unei vieți ce parcurge vremuri neobișnuite. Un roman despre un ofițer nazist?, s-ar putea burzului unii. Nu, zic eu, Maor Gruber e un
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368112_a_369441]
-
rostirea cuvintelor, iar frazele se adresează urechii celui care ascultă. Aceasta face originalitatea de stil și compoziție a acestor piese de proză scurtă ale lui Getta Berghoff. În asta constă, în mare parte, farmecul și puterea lor de a ne capta emotiv și cognitiv. În povestirile semnate de Getta Berghoff oamenii se observă între ei, tac, vorbesc cu ochii, privesc, contemplă. De multe ori, folosind ochii interiori. Își reamintesc, retrăiesc, revăd scene, tablouri, chipuri, fețe, obraji, zâmbete. Se poate glosa îndelung
A POVESTI ŞI A REMEMORA de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368214_a_369543]
-
din trecutul lui înnegurat. „ Probabil, e Irina ! O să o fac să înțeleagă că totul s-a terminat și o să-și găsească și ea ,la un moment dat ,iubirea adevărată. - Bună frumușelule, îl întâmpină cu un zâmbet cuceritor,menit să îi capteze întreaga atenție. - Mădă ,ce e cu tine aici ?o întreabă umplut de uimire. Pe ea chiar nu dorea să o-ntâlnească. - Am ceva important să îți spun ,te invit la o cafea,sunt convinsă că n-ai apucat încă să
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
cu celelalte actrițe nominalizate,simțindu-le din plin invidia. Pe ecran se succed imaginile cu nominalizații la cel mai bun rol masculin. Printre ei,și el ...ilustrul necunoscut. - Premiul pentru cel mai bun rol masculin .... Secundele se prelungesc intenționat ca să capteze atenția celebrităților din sală ,dar și a milioanelor de telespectatori ce așteaptă în fața micilor ecrane. - Mikos Atanasiu pentru rolul cu același nume din ” Secrete ” al regizorului Luigi de Vitto. Se ridică uimit din fotoliu . Să fie chiar atât de bun
VIAȚA LA PLUS INFINIT ( 15) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370108_a_371437]
-
dat nemaiavând posibilitatea aerației necesare de a mai spune prea multe în pauze, decât numai de a se înclina cu stimă în fața publicului recunoscător ce nu mai contenea cu aplauzele, dumneaei mai făcea uneori câțiva pași, dus-întors numai pentru a capta o respirație mai prelungă/profundă în plus, dar necesară... Ca simplu spectator devenit admirator, am întâlnit numeroase opinii favorabile, caracterizate printr-un realism izbitor de evident (fiind uneori “pârât” pentru - elogii..). Deoarece, chiar și printr-un spațiu generos acordat, nu
AM VĂZUT...PIANUL VIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370216_a_371545]
-
și cea mai din urmă motivație de a susține actul creației, probabil, printre altele aproape inexistente?! Însă, de n-ar fi fost vreodată nici măcar acestea, atunci Arta singură și-ar fi determinat uneori existența prin motivația ei intrinsecă, putându-și capta persoana aleasă și întruchipată astfel prin determinare, dominare fină și dedicare totală! https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicoleta Luca-Mei%C8%9Boiu#Cronici Referință Bibliografică: Am văzut...Pianul viu ! / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1253, Anul IV, 06 iunie
AM VĂZUT...PIANUL VIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370216_a_371545]
-
îndoială, inexact. Atunci că de ce ne-am mai încerca flexibilitatea vocii aici, pe țărmul unei mări ce respiră în primul rând Tăcere. Tăcere și Vechime. AG - Era un fel de a spune, „în fugă”. Voiam, din capul locului, să-ți captez atenția... Am văzut pe drum cum te încânta peisajul, descinderea noastră abruptă sub nivelul zero al planetei. NT - Suntem împreună la Marea Moartă. Și acest lucru pentru mine este foarte special. Și sunt deja foarte atent. Eu, de mai multă
DISCUŢII DESPRE POEZIE INTERVIU REALIZAT DE ADRIAN GRAUENFELS de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352747_a_354076]
-
subtil, o ironie de cea mai bună calitate și un simț al ineditului din imediata apropiere care-l face absolut special în acest gen de literatură, proza scurtă, un gen foarte dificil de pus în pagină dacă nu reușești să captezi atenția cititorului cu eleganța frazei dar și cu ascuțimea spiritului. După mine, acest gen de proză în care evreii excelează, justificat, având în vedere cultura dar și acea finețe al observației, este perfect ilustrat de autor și în povestirile despre
POVEŞTI INCREDIBILE DOAR PENTRU CEI DE MÂINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352764_a_354093]
-
cinstea pe primul loc și sugerează aspre pedepse pentru cei care se îndepărtează de la normele civilizației au prins la noi. Mămicile ca mămicile nu au primit nici o fărâmă de puericultură și educație a puilor. Dar educatorii de profesie să nu capteze atenția copiilor prin povestirea unor povești atrăgătoare pline de învățăminte? O fi Creangă, Creangă cu amintirile lui, dar copilul ar trebui să sugă odată cu laptele matern dragostea de muncă, cinstea și dreptatea inclusiv mijloacele punitive de impunere a lor. Au
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]
-
se pierdea prin canalul de pământ care făcea legătura cu jgheabul care ducea spre gospodărie. I-am sugerat lui baciul Teodor să facă un jgheab de lemn direct dela izvor până la el prin care să curgă apa și care să capteze tot debitul izvorului... I-am promis că îi voi aduce de la oraș o țeavă de plastic, un generator electric, cabluri și altele necesare pentru a face o mica (hidro)centrală. Având apă mai multă ar fi putut pune în funcțiune
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
repede, chiar mă mir... zâmbi lenos Patriarhul. -Dar eu?! Mă găseam încurcat de reacția mea, căutând o ieșire din starea care mă apăsa. Norocul meu, am revenit la normalitate abia la Brăila, grație glumelor Calului, mare figură, ce mi-au captat atenția pe toaăt durata prânzului. Oferita relaxare îmi redase apetitul și cheful de viață. Astfel metamorfozat, m-am lăsat antrenat de tentația unei insolite croaziere, după masa de prânz, spre Insula Mare a Brăilei. Paul, Magy și Calul au preferat
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
dat seama că un an întreg să-i fi căutat poreclă, alta mai bună nu-i găseai. Niște ochi mici, nemișcați, abia vizibili de sub o cască mult prea mare, un nas coroiat, foarte proieminent și niște urechi clăpăuge cu care capta , probabil, mesaje SOS. Un singur lucru îi lipsea ca tabloul să fie complet: coada. Trandafir ăsta m-a luat la ochi din prima zi. - Păi, cum? intreabă Noris, trezit de-a binelea. - Stai să vezi! A venit prima dimineață și
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
că reclamația era pe biroul unui procuror pe care nu-l cunoaște îl paralizase. Salvarea lui a fost doamna Mihaela. În mare vervă, intuind de altfel ce se întâmplă cu el, cu cascadele ei de râs și bancurile răsuflate, a captat atenția și bunăvoința celorlalte două femei și a pus ospătara pe drumuri pentru rezolvarea unor capricii proprii gurmanzilor. În așa circumstanțe a aflat Anca și Fănel că doamna Ulieru are grad de comisar și lucrează la Serviciul pașapoarte. Un serviciu
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
un pansament pe sub bărbie să-i fixeze maxilarul fisurat, ci o adevărată divă. Avea în aparență un trup fragil, însă în ritmul muzicii, unduindu-se după fiecare notă muzicală într-un alt mod, devenea un punct de atracție care îți capta privirea și te fascina. Mișcările sale erau ca zborul unei libelule. Era ca albina ce zumzăia lângă urdiniș căutând să pătrundă în stup pentru a-și descarce desagii cu polen pe fagurii plini cu miere. Se unduia după versurile cântate
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
pentru media, lansarea cărții biografice Maria Dragomiroiu a Oanei Georgescu a însemnat o a doua sărbătoare la Sala Palatului, chemătoare cu răspuns a unui val fremătând ca marea, întruchipată în publicul prezent. Dacă în scenă, o pleiadă de artiști a captat ca într-un ochi singur, și o inimă singură, a armonizat într-un singur ritm de puls publicul înviorat, pătruns de fericire, Oana Georgescu a izbutit de una singură aceasta, cu o carte impresionabilă! „Această carte reprezintă confesiunea mea sinceră
MARIA DRAGOMIROIU. CONCERT ANIVERSAR ŞI CARTE IMPRESIONABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353238_a_354567]
-
și acum merg pe la anumite biserici protestante și să mă ierte Bunul Dumnezeu, dar de la unele predici plec râzând pentrucă există atâta incultură la unii vorbitori, iar alți predicatori predică niște lucruri de grădiniță încât pe mine nu mă pot capta. Alții vorbesc într-un limbaj ce are un anumit ecou pentru enoriașii lor, însă pentru mine ca vizitator nu are nici o atracție o astfel de prezentare. Pe de altă parte pot să spun că am întâlnit și predicatori buni, adică
POVESTEA UNUI ÎNVINS (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352694_a_354023]
-
erau parțial vitrificate. -Așa! Și cum funcționează ceea ce vedem? -Sunt niște aparate de zbor, practic, minuscule. Multe. Împreună alcătuiesc un deflector care disimulează ceea ce este în nor și în același timp oferă imaginea unui nor. Acolo e o mașinărie care captează din ionosferă megawații de care are nevoie. Dar tot ansamblul nu e o armă. Mașinăria crează un suport magnetic pentru o rază care vine din urmă, produsă de o altă mașinărie. Norul doar îndreaptă raza unde doresc ei. -Deci ne
FORTĂREAȚA V de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352708_a_354037]
-
blindat din clasa Arctic Boreal. Abia acum îmi dau seama ce este... E un lansator spectrometral care târăște după el o remorcă. Raza e subțire în ansamblul ei... E de mică putere. Norul amplifică însă raza cu milioanele de volți captate din ionosferă și o direjează cu tunelul magnetic unde vor ei. -Lovește norul! spuse Arc Silan. -Credeți că e o măsură nimerită domnule Locotenent? veni răspunsul lui Lup. -Sus pe afet. Cocor unu, doi și trei! -Domnule! spuse Lup întorcându
FORTĂREAȚA VI- DANSUL COCORULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352713_a_354042]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > MY LORD (VII) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viața la conac nu era deloc plictisitoare. Se ivea mereu ceva care să capteze atenția. Balul trecuse, aveau alte activități cu care își umpleau timpul. În afara lecțiilor, plimbărilor și întâmplărilor cotidiene, Alma găsea noi motive să se apropie de cei mici. Nu avea clipe monotone. Ei făceau ca zilele să treacă repede și dădeau
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
-i mai satisfăceau orgoliul. Andrada glumea cu toată lumea, vorbea, râdea, numai lui nu-i adresa niciun cuvânt ignorându-l total. Îi venea să-l strângă pe Marian de gât. Chiar să-i fi povestit fetei despre pariul lor ca să-i capteze atenția și să evite cheltuielile cu seara la Club Traian de-l ura atât de mult? Așa credea despre comportarea ei distantă, că îl urăște după cele aflate de la Marian. Nu-i venea să creadă că prietenul său din copilărie
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]