820 matches
-
Țară al Angliei (unchiul ei) și împăratul Otto al IV-lea de Braunschweig, încheind o alianță împotriva Franței. Ei au fost însă înfrânți categoric în bătălia de la Bouvines din iulie 1214, în care Ferdinand a căzut prizonier. Ferdinand va rămâne captiv în Franța vreme de încă 12 ani, timp în care Ioana a guvernat singură. În toată aceastp perioadă, Ioana a încheiat prin a intra în stare de dușmănie cu sora sa mai tânără Margareta asupra moștenirii acesteia, a chestiune complicată
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
dacă vor fi capturate și promite că le va găsi mai târziu, apoi sare cu tatăl și fratele său în cascadă. Magua îi ia pe Duncan și pe cele două surori într-un sat al tribului huron. Magua discută soarta captivilor cu sachemul tribului, fiind întrerupt de sosirea lui Ochi-de-Șoim neînarmat. Cu Duncan traducându-i vorbele în limba franceză, Ochi-de-Șoim îl convinge pe șef că Magua acționează după interesele sale proprii și nu pentru binele tribului. Șeful decide că Cora să
Ultimul mohican (film din 1992) () [Corola-website/Science/326286_a_327615]
-
o profeție ce s-a adeverit de la sine”. Sezonul final al "Star Trek", numărând 24 de episoade, a început în septembrie 1968 cu „Spock's Brain”. Al treilea sezon include de asemenea episodul „The Tholian Web”, în care Kirk devine captiv între universuri; acest episod este revizitat în două episoade din 2005 ale seriei premergătoare "". Ultimul episod al serialului, „Turnabout Intruder”, a fost difuzat pe 3 iunie 1969, dar "Star Trek" avea să se întoarcă pe ecrane în formă animată atunci cand
Lista episoadelor din Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/322752_a_324081]
-
ajunge fără voia lui la bordul unui vas deturnat de pirați, iar după recuperarea vasului de către autorități este bănuit de terorism. Timp de șase luni este interogat și torturat și, deoarece nu poate furniza informațiile dorite de autorități, este ținut captiv încă 18 luni. În timpul acestei perioade de detenție, Ranjit caută demonstrația marii teoreme a lui Fermat și, după câteva săptămâni, o rezolvă în doar trei pagini. Ulterior, el este salvat de bunul său prieten Gamini Bandara și își trimite demonstrația
Ultima teoremă () [Corola-website/Science/329632_a_330961]
-
Ungariei a întreprins o campanie pentru a cuceri Țaratul Vidinului. Pe 1 mai 1365, a pornit din Ungaria, a ajuns la Vidin pe 30 mai și l-a capturat pe 2 iunie, după un scurt asediu. Ungurii i-au ținut captivi pe Ivan Srațimir și familia acestuia în cetatea Humnik (Bosiljevo, Croația de astăzi). La scurt timp după aceea, ungurii au confiscat întregul teritoriu al Țaratului Vidinului (cunoscut sub numele de "Bodony" în limba maghiară) și a transformat-o într-o
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
moartea. Atunci când seniorul său Josselin a preluat conducerea efectivă a Edessei, Guillaume a fost numit principe de Galileea. Când Eustațiu Grenier a murit în 1122, și în condițiile în care regele Balduin al II-lea al Ierusalimului era încă ținut captiv la musulmani, Guillaume a devenit conetabil și regent al Regatului Ierusalimului. În 1127-1128, el a fost trimis cu o misiune în Franța, alături de Hugo de Payens, pentru a căuta un soț pentru moștenitoarea tronului Ierusalimului, fiica lui Balduin, Melisenda. Guillaume
Guillaume I de Bures () [Corola-website/Science/328285_a_329614]
-
Sagredo înțelege că lui i-a fost rezervată soarta de a fi devorat și se grăbește să își recupereze bagajele din locuința lui Canal, dornic să plece imediat din Veneția. Planurile lui sunt date peste cap și Sagredo se trezește captiv în labirintul clădirii vechi. Canal își face în cele din urmă apariția, informându-l pe Sagredo că el este reprezentantul uneia dintre forțele aflate în conflict și că a muncit secole la rând pentru a potrivi nașterea simultană a trei
Cuibul de dincolo de umbră () [Corola-website/Science/327637_a_328966]
-
Bondeson (2006) presupune că Domery ar fi avut o amigdală bolnavă sau hipotalamus ventromedial defectat, întrucât acestea sunt simptomele care induc polifagia la animale. Nu se cunoaște ce s-a întâmplat mai departe cu Charles Domery, și nici cu restul captivilor de pe "Hoche" după eliberare. Nu se știe dacă au rămas în Liverpool sau s-au întors în Franța ori Polonia. Cazul a atras pentru scurt timp atenția publicului în 1852, când Charles Dickens a scris despre el următoarele:
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
său a fost asasinat în portul salernitan de către patru frați, fii ai lui Pandulf al V-lea de Capua și rude cu Guaimar, care fuseseră stimulați în acest sens de către partizanii bizantini din Amalfi. Tânărul Gisulf a fost luat atunci captiv de către asasini, însă în curând unchiul său, Guy de Sorrento, duce de Sorrento, strânsese o armată de mercenari normanzi și a trecut la asedierea Salerno. Guy i-a luat captivi pe membrii familiei asasinilor tatălui său și a negociat eliberarea
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
partizanii bizantini din Amalfi. Tânărul Gisulf a fost luat atunci captiv de către asasini, însă în curând unchiul său, Guy de Sorrento, duce de Sorrento, strânsese o armată de mercenari normanzi și a trecut la asedierea Salerno. Guy i-a luat captivi pe membrii familiei asasinilor tatălui său și a negociat eliberarea lui Gisulf. În curând, orașul a capitulat, iar Guy și normanzii au prestat omagiu lui Gisulf, care le-a confirmat titlurile și posesiunile. Acest început al domniei sale i-a marcat
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
istoriei” într-un timp istoric fragmentat, redus la evenimente reale; așteptând ca să li se prezinte o piesă așa cum sunt ei obișnuiți să o primească, viața lor este redusă la o existență vegetativă. Ei nu mai cred în sacralitate, rămânând astfel captivi ai timpului istoric, din momentul în care a fost proclamată moartea lui Dumnezeu. Timpul în care trăiesc ei coincide cu durata reprezentării piesei între „opt treizeci și unsprezece și treizeci și cinci”. Actorii, dimpotrivă, realizează, prin intermediul jocului, un proces de resacralizare a
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
care se ajunge la îndumnezeire. Între actori și spectatori se află cortina care separă cele două lumi care întrețin raporturi diametral opuse cu timpul. Ea există pentru spectatori (oamenii moderni), dar nu și pentru actori (oamenii inițiați). Oamenii moderni sunt captivi într-un timp istoric în care Dumnezeu a murit, fiind lipsiți astfel de înțelegerea istoriei. Pentru actorii care retrăiesc timpul mitic Sacrul nu a dispărut din Univers, ci se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
salvare a unui copil pe nume Victor, Samson a distrus vila unui traficant rus, iar două fetițe au murit în explozie. Inspectorul de poliție Kvitko (Steve Nicolson), care-i transmisese în mai multe ocazii informații cu privire la locurile unde erau ținuți captivi copiii, îl sfătuiește să renunțe la activitatea sa de detectiv de copii răpiți. Devastat de cele petrecute, Samson se întoarce la măcelăria sa și își îneacă supărarea în vodcă. Șase luni mai târziu, un fost campion de lupte, Andrew Fayden
6 gloanțe () [Corola-website/Science/327396_a_328725]
-
lui din străinătate în anul 1093. Zbigniew s-a refugiat în Silezia, un sentiment negativ, atât pentru Sieciech cât și pentru Vladislav I Herman. În absența lui Sieciech și a lui Boleslav, care au fost capturați de maghiari și ținuți captivi, Vladislav a efectuat o expediție în Silezia, care nu a avut succes, și ulterior, a fost obligat să-l recunoască pe Zbigniew ca moștenitor legitim. În 1093, Vladislav a semnat un act de legitimitate care îi acorda lui Zbigniew, drepturile
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
actori de pe scena politică regională, precum Regatul Polono-Lituanian, Hanatul Crimeei, Imperiul Otoman. La 25 mai 1455 orășenii din Cetatea Albă nemulțumiți de acțiunile piraterești ale genovezilor din cetatea Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății. Podolia epocii lui Ștefan cel Mare este socotită de Nicolae Iorga ca aparținând "de fapt nimănui" deși succesiv ținuse nominal de hanii tătari și Marele Ducat al Lituaniei. Pe nesimțite s-a născut o
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
ultimul prizonier a fost transportat în siguranță în Anglia. Rapoartele oficiale germane au afirmat că soldații germani morți au fost descoperiți cu mâinile legate. Publicațiile germane au făcut numeroase referiri la instrucțiunile comandoului canadian de la Dieppe, care recomanda legarea mâinile captivilor la spate și utilizarea unui tip special de înnodare în jurul degetelor mari, foarte dureros, folosit pentru control mai ușor al prizonierului. La câteva zile după raidul de la Sark, germanii au emis un comunicat prin care afirmau că cel puțin un
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
încercuirea și să îl pună pe Dipold pe fugă. La 11 iunie 1205, el a căzut pradă unei ambuscade puse la cale de Dipold, pe când îl asedia pe acesta la Sarno, fiind rănit mortal. El a murit pe când se afla captiv la germani și a fost înmormântat în biserica Santa Maria della Foce din Sarno. În 1205, văduva sa i-a născut un fiu, Valter, care a primit ca moștenire doar comitatul de Brienne, moștenirea sa siciliană fiindu-i confiscată ca
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
întoarce alături de Nath și de ceilalți. Copilul ei crește singur și înțelege că a devenit purtătorul ADN-ului speciilor animale aparținând unei civilizații extraterestre distruse, ai cărei spori au sosit odată cu valul de radiație cosmică. Găsindu-l pe Sirio, ținut captiv de guvernante, el distruge orașul și evadează în lume, unde - cu ajutorul capacității sale permutare moleculară - readuce la viață genele animalelor care îi formează trupul. Monique Gehler de la " Les Nouvelles littéraires" descrie romanul ca "înfricoșător, deranjant și nejustificat de frumos", în timp ce
Moartea cu melon () [Corola-website/Science/328593_a_329922]
-
a principele Alexandru al Scoției. Ei au avut cinci copii: Ruinat financiar după bătălia de la Worringen, Geldern a trecut sub influența socrului lui Reginald, contele de Flandra. După 1318, Reginald a fost înlocuit de fiul său, care l-a luat captiv în 1320, deținându-l în castelul Montfort. Reginald I a murit acolo 6 ani mai târziu.
Reginald I de Geldern () [Corola-website/Science/328687_a_330016]
-
Medina și Jeddah pe continent. Comerțul transatlantic cu sclavi, care a avut loc între secolele 16 și 19 au avut efecte uriașe asupra Igbo, deoarece atât de mulți oameni tineri au fost luate, și războiul a crescut pentru luarea de captivi. Cei mai multi sclavi Igbo au fost luate din Golful Biafra. Zona a cuprins sud-estul Nigeriei, vestul Camerun, Guineea Ecuatoriala și Gabon. Sclavi erau de obicei vânduți europenilor de către Confederația Aro, care a răpit sau a cumpărat sclavi din satele Igbo din interiorul
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
Vergilius, și care poate fi tradusă „După unul îi poți judeca pe toți” sau „"după unul cunoaște-i pe toți"”. Vorbind despre grecii care s-au introdus în Troia prin faimosul vicleșug al calului de lemn, poetul subliniază perfidia grecului captiv Sinon, care i-a convins pe troieni să primească în cetate calul, obiectul pierzaniei lor, susținând că era o ofrandă adusă zeilor. Cu alte cuvinte: cum era acel om prefăcut, erau toți! Devenite cu timpul o expresie curentă, vorbele lui
Ab uno disce omnes () [Corola-website/Science/334158_a_335487]
-
I după victoria sa împotriva împăratului roman Valerian în Bătălia de la Edessa din anul 260. Situat în provincia persană Khuzestan și aflat în apropiere de vechiul oraș Susa, Gundeshapur ar fi avut inițial rolul de garnizoană militară, aici fiind ținuți captivi numeroși prizonieri romani. Șahul a ridicat orașul la statutul de capitală pe perioada iernii. Se crede că a fost folosit ca reședință de iarnă a șahilor până în vremea lui Shapur al II-lea (309-379). După ce s-a stabilit aici, soția
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
original: "Wolf Creek") este un film independent australian de groază din 2005 regizat de Greg McLean. În rolurile principale joacă actorii John Jarratt, Cassandra Magrath, Kestie Morassi și Nathan Phillips. Povestea filmului se învârte în jurul a trei excursioniști care ajung captivi și, ulterior, sunt vânați de un criminal în serie din Australia. Filmul a fost ambiguu comercializat ca fiind "bazat pe evenimente reale"; intriga având elemente similare cu crimele reale comise de Ivan Milat și uciderea lui Peter Falconio din 2001
Traseul morții () [Corola-website/Science/331752_a_333081]
-
a lua legătura cu Ipoteticii. Membrii rețelei speră că sosirea iminentă a Ipoteticilor le va asigura un fel de mântuire, dar sunt uciși de aceștia. Poarta de comunicare dintre planetele Pământ și Equatoria se distruge, iar Allison și Turk rămân captivi pe Pământul muribund, alături de Isaac Dvali. Acesta le relevă adevărul trist - din perspectiva oamenilor - despre Ipotetici: ei nu sunt ființe raționale în modul în care le înțelegem noi, ci îndeplinesc doar o funcție în marele laborator al universului. Cei doi
Vortex () [Corola-website/Science/333771_a_335100]
-
și Ducesa de Thouars, membrii a două dintre cele mai vechi și puternice familii; La Trémoïlles dețineau rangul de "prinț străin" la curtea franceză. Tatăl ei a fost loial Casei de Valois. Bunicul matern, Anne de Montmorency, a fost luat captiv împreună cu regele Francisc I în Bătălia de la Pavia, în februarie 1525. S-a căsătorit la 16 martie 1586 la castelul Taillebourg, după ce s-a convertit de la romano catolicism la protestantism. Soțul ei, Henri, Prinț de Condé, era fiul Prințului de
Charlotte Catherine de La Trémoïlle () [Corola-website/Science/333906_a_335235]