1,669 matches
-
uneori, efectul acestei înlocuiri abuzive este de un umor copios. Ceea ce ne miră este însă altceva, după cum mărturisea titularul de rubrică, Eugen Istodor; oamenii politici solicită insistent să fie intervievați, cu toate că știu ce-i așteaptă: să fie puși în situații caraghioase, prin afirmații rupte din context sau prin înlocuirea întrebărilor. Concluzii Fructificați pentru chapeau prima impresie pe care o lasă interlocutorul: cum este îmbrăcat, cum zâmbește, ce fel de om pare etc. Asigurați de la început un bun climat de discuție - nici
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Se scrie filozofie; filosofia nu e corect filologic, pur si simplu, ptr ca ortografia limbii române fonetica, nu etimologica. Cei care scriu filosofie (indeobste nu cunosc decit acest cuvint din greaca) ar trebui, pentru consecventa, sa scrie philosophie; altfel e caraghios. PAGE \# "'Page: Nu-i nevoie să explici bancurile... Aș scoate. PAGE \# "'Page: Pentru mintea de clasicist, “ versiune ” Înseamnă iremediabil “ traducere ”. N-ar merge “ ca termen/ element ” ?
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele atâtor „parapoane”, ele nu disimulează îndeajuns umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în resentiment. Replierea în reverii și cultivarea unor efuziuni naturiste
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
cu exaltări de vizionar, știind să fie dur, șfichiuitor, vindicativ. Virulența lui pamfletară - prevestindu-l pe N. D. Cocea - nu cruță deloc instituțiile timpului. Totul, sau aproape totul, i se pare o farsă sinistră, un spectacol de bâlci, penibil și caraghios. Verva satirică a polemistului se proiectează în creionări acide, vizând diverse specimene din viața politică ori din presă. După modelul lui Caracudi al lui Caragiale, B. conturează tipul gazetarului fără principii și fără scrupule. Părerile lui asupra artei preiau idei
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
Într-o biserică, la opt ani, scandalizat de prețul lumânărilor, și apoi bunicul meu Își dezlipește prima bancnotă de un dolar de pe o casă de marcat, În 1931. Părăsim de tot America; suntem În mijlocul oceanului și muzica din fundal sună caraghios, de-a-ndoaselea. Apare un vapor și, sus pe punte, o barcă de salvare se leagănă ciudat, dar apoi vasul intră În port, cu pupa Înainte, și suntem din nou pe uscat, unde filmul intră la loc În bobină și o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar nu m-a lăsat. Așa că ne-am dus să mâncăm Într-un loc care se chema Austria. Austria e ca o cabană de vânătoare. Pereții sunt plini de coarne de cerb, cincizeci, poate șaizeci de perechi. Coarnele astea arată caraghios de mici, de parcă ar fi aparținut unor animale pe care le-ai putea omorî cu mâinile goale. Restaurantul e Întunecat, cald, lemnos și plăcut. Nu mi-ar plăcea de cineva căruia nu i-ar plăcea. Lui Julie i-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jos? Se uită la mine mustrător. "Mare încăpățânat", reușii să smulg din gândurile sale. Fă cum vrei. Ce trebuie să mai pun pe mine? Începu să scotocească prin ladă, căci nu era tocmai ordonată. Mă uitam la el zâmbind. Era caraghios. Semăna cu un scutier din Evul Mediu care-și pregătea stăpânul pentru un turnir. Zâmbind, ridicasem privirea de la el și mi-o plimbam prin încăpere. Timpul încetinise. Apoi am văzut abisul metalic. BANG! Un tunet străbătu sala și izul prafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
după regim pe hepatici de diabetici. Se străduia să ghicească povestea fiecăruia, să și-i imagineze În viața lor normală și, uneori, o Îndemna și pe soția lui să ia parte la această distracție. Cei doi, pe care Îi numeau „caraghioșii”, Îi fascinau; bărbatul grăsuț, parcă tot timpul pe punctul de a veni să dea mîna cu el, și soțioara lui care semăna cu o bomboană. Cu ce se ocupau? Îl recunoscuseră pe comisar după fotografia din ziare? Aici prea puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu corzi luaseră locul celor de suflat și muzica era mai serioasă, ca și fețele celor care Îl ascultau. Nu o zăriră pe doamna În lila. Nu o Întîlniră nici pe aleile parcului, unde trecură Însă pe lîngă cei doi „caraghioși”. Erau Îmbrăcați mai Îngrijit ca de obicei și se grăbeau spre teatrul cazinoului unde se juca o comedie. Patul de fier... Timpul trecea cu o viteză surprinzătoare cînd nu avea nimic de făcut. Cornurile, cafeaua, bucățelele de zahăr Împachetate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
viața, În comportamentul numitei Hélène Lange ceva care o predestina Într-un fel unui sfîrșit violent? De cînd o zărise la umbra copacilor din parc, Îi atrăsese imediat atenția. Este adevărat că interesul Îi fusese stîrnit și de cei doi caraghioși. Comisarul Lecoeur a făcut parte din echipa dumneavoastră? — A lucrat la Poliția Judiciară din Paris. — V-ați Întîlnit? — Am dat mîna cu el. — Vă mai Întîlniți? — Probabil. — Veți discuta cu el despre crimă? — Poate. Sau poate că vom vorbi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și pe promenade. La ora cinci, se așezară amîndoi lîngă izvor, cu picioarele obosite, și se priviră cu un zîmbet complice. Nu exageraseră puțin? Nu Încercau să-și dovedească că erau Încă tineri? Recunoscură un cuplu În mulțime, cei doi caraghioși, și parcă era ceva schimbat În privirea pe care bărbatul i-o adresă lui Maigret. De altfel, În loc să treacă mai departe, veni direct la comisar și Îi Întinse mîna. Îi răspunse, ce putea face? — Nu mă recunoașteți? — SÎnt convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
-și tragă scaunele mai În spate, din cauza soarelui care ajunsese la ei. De asta era bun locul lor, ocupat acum de olandezi! Se afla acolo unde soarele nu ajungea cît timp se aflau În parc. — Nu vrei un ziar? — Nu. Caraghioșii au trecut și te-au salutat. Se pierduseră deja În mulțime. — Sora a plîns? — Nu. Încă nu-și luase gîndul de la ea. Dacă ar fi condus ancheta, și el ar fi vrut să o interogheze În liniștea biroului. Se gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
comentează indispus Pusio. — Cui? Lui Seius Strabo? face Rufus nepăsător. Nu-l interesează. Călărețul fornăie precipitat, apoi se lasă în jos, atent să nu se lovească de tavan. — Ar putea fi periculos, murmură îngrijorat. Oi avea și eu accentul ăsta caraghios? cugetă amuzat evreul. Mai degrabă nu. Greaca și latina sunt limbile cu care a deschis ochii pe lume. Le-a auzit în casă. Toți le vorbesc de când Pompeius a smuls Samaria Iudeii. Îl împunge pe german: — Ce, te roade invidia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numit după soția sa, Iulia, fiica lui Augustus, care din nefericire a fost și nevasta lui. Ochii i se umezesc. Sentimentalism de bețiv, se autopersiflează. Fostul lui socru. Fostul soț al fostei soții și tatăl primei foste ne veste. Ce caraghios sună! Nu mai reușește să se stăpânească și-și lasă lacrimile să-i curgă nestingherite pe obraji. Și-n viața ta, Agrippa, și-a băgat Augustus picioarele și te-a silit să te des parți de ne vastă, ca să te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Medullina este într-adevăr o femeie superbă. Subțirică, însă cu ceva carne pe ea, să aibă omul pe ce pune mâna. Spre deosebire de soțul ei, care nu poartă nici un fel de costum sacerdotal caracteristic, în afară de boneta în formă de mitră cu caraghiosul ei pompon de lână, flaminica are părul împletit și adunat deasupra capului în formă de con. O coafură înaltă ce atrage atenția. Câteva bentițe multicolore îi strâng cozile bogate, ca să nu cadă. Cascada de panglici se revarsă în jos, pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
latură a mea, pe care n-a mai văzut-o până acum. Ben își dezvăluie frumusețea de dinți într-un rânjet, un mare zâmbet mieros și fals și spune: ― Sunt Ben Williams la London Today. Încep să râd pentru că e caraghios. El ridică o sprânceană și spune: ― Ei, ce zici de asta? ― Cam mult, cu dinții ăștia albi, răspund eu râzând. Chiar și pentru tine. ― Te-ai putea uita un pic peste scrisoarea mea de intenție? Mă roagă el. O trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți și încruntați mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific japonezilor îi amintea misionarului de mișcările caraghioase ale copiilor și, sigur de acum de eliberarea sa, misionarul nu se putu abține să nu zâmbească. Uită-te! unul dintre cei doi slujbași se opri busc și întorcându-și privirea îi arătă cu bărbia grădina interioară ce se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rasă, răspunse Wilson. Dar ce-ar fi să nu mai vorbim despre fizicul meu, ce ziceți? — Abia am Început discuția. — S-o lăsăm baltă. — O să fie așa de greu să găsim un alt subiect de discuție, zise Margaret. — Nu fi caraghioasă, Margot, interveni soțul ei. — Avem ditamai leu’ despre care să tot vorbim, spuse și Wilson, nu-i problemă. Margot Îi privi și amândoi Își dădură seama că o să Înceapă să plângă. Wilson se aștepta demult la asta și se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Între ei cât e duminica de lungă. Da’ oricum, nu-s catolici adevărați. Sunt catolici poloneji. — Toții catolicii sunt la fel, spuse Fontan. Un catolic e la fel ca oricare altu’. Nu cred că Schmidt e catolic. Ar fi foarte caraghios să fie. Eu, una, nu cred. — Il est catholique, Îi spusei. — Schmidt e catholique, se amuză madam Fontan. N-aș fi crezut. Doamne, il est catholique. — Marie va checher de la bière, Îi spuse Fontan. Monsieur a soif - moi aussi. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zi trecu pe acolo o căpriță cu iedul ei. "la uită-te la copacul acela, ce frunzulițe fragede are!" a spus căprița și au început să-i ronțăie puiului de brad frunzele cele noi. A rămas brăduțul cu crengile goale, caraghios și urât, tremurând de frig. Un an întreg s-a necăjit pănă când, în sfârșit, a venit primăvara și au început să-i crească iar acele lui verzi dinainte. Ei, dar vedeți cum era brăduțul? Se bucura cât se bucura
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și că nu trebuie pedepsiți. Dwight sări În picioare. —Bun, acum că avem un plan, spuse el, eu am de gând să-mi fac drum cu maceta prin desiș până ies de-aici. Mai vine cineva cu mine? Nu fi caraghios, spuse Roxanne. Dwight o ignoră. — Dacă reușesc să ies din pădurea tropicală undeva Într-un spațiu deschis, unde să putem fi văzuți de sus, e mult mai bine decât să așteptăm până ni se lungesc urechile. — Fii serios, spuse Roxanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în fântâna îndrăgostiților. Erai o prezență demnă și utilă în oraș, îmi închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și utilă..., îl îngână Carol. Pe naiba! Ajunsesem să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și ridicol. Un figurant dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe de marinar, cu genunchii juliți, însoțiți de guvernante nemțoaice cu ochelari pe nas și cu câte o cărticică în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o dată punea în mișcare scene hazlii. Am avut nedelicateța, în fața complectei ei îngăduințe, să râd din ce în ce mai tare. " Ce curios lucru: toți ai tăi au ceva strâmb în ei. Poartă haine demodate și sclipitoare, amestecă româneasca cu franțuzeasca într-un mod caraghios. Tu singură din toți ești precisă, ai simțul proporțiunilor, n-ai fost influențată de casă, de oameni și de păsări!" Irina surâse măgulită și primi vorbele mele ca pe un compliment. Timpul trecea, scenele se repetau întocmai. Irina îmi suporta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a rămâne singur și de a vedea pe Irina cu alții mă făcea să suport orice ridicol. Astfel, la braț cu dânsa, făceam un colț separat, căutând doar să-l mai atenuez, aducând între noi pe inofensivul Niki Mihail. Trio caraghios, la care ne pretam cu toții - Niki și Irina, din inconștiență, eu din nemernicie. Deseori mi se întîmpla să mă plictisesc cu Irina, dar asta nu ne oprea să fim mereu împreună și să ne părăsim cu greu. Neputința de a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
timp că mă amuz, neputînd-o s-o alung. Și totuși, continuam cu persecuția spre Irina, pe care mi-o închipuiam distrată, plictisită, enervată, doritoare s-o las mai iute în pace, cu plăcerea de a mă simți și a apărea caraghios, plăcere egală cu aceea când, fiind de obicei bun, faci fără nici o pricină rău unui animal la care ții, numai ca să te simți rău, să te disprețuiești și să-ți strici o reputație la care lucraseși cu trudă și de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]