1,124 matches
-
negru, umorul absurd găsește o primă valoroasă reflectare artistică din literatura română chiar la marele dramaturg pe care Eugen Ionescu însuși îl considera precursor. Asupra acestui aspect vom insista însă în secțiunea consacrată Comicului absurdului. În concluzie, din paradigma comicului caragialian nu poate lipsi coordonata umoristicului. Cel puțin în privința umorului negru, contribuția lui Caragiale este imposibil de ignorat, așa cum se va observa în subcapitolul următor. Ceea ce înseamnă nu detronare, ci coparticipare meritorie alături de Ion Creangă la suveranitatea pe teritoriul acestui mod
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dan, iar nuvelele lui Dragoș Protopopescu și schițele lui Mircea Damian sunt caracterizate prin sintagma "umor al absurdului". În paginile următoare ne propunem să ilustrăm diferitele variante ale umorului la câțiva dintre acești autori, observând și posibilele raportări la modelul caragialian. Influența caragialiană, vizibilă în cazul lui I. A. Bassarabescu în lucrări de tipul Între acareturi, Pe drezină, la D. D. Pătrășcanu în schițe ca Domnul Nae, Stăruinți, Înzăpădiți, iar la Damian Stănoiu în romane de inspirație laică precum Camere mobilate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nuvelele lui Dragoș Protopopescu și schițele lui Mircea Damian sunt caracterizate prin sintagma "umor al absurdului". În paginile următoare ne propunem să ilustrăm diferitele variante ale umorului la câțiva dintre acești autori, observând și posibilele raportări la modelul caragialian. Influența caragialiană, vizibilă în cazul lui I. A. Bassarabescu în lucrări de tipul Între acareturi, Pe drezină, la D. D. Pătrășcanu în schițe ca Domnul Nae, Stăruinți, Înzăpădiți, iar la Damian Stănoiu în romane de inspirație laică precum Camere mobilate, este mult
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bassarabescu (Emma, Un om în toată firea) sau din prozele lui D.D. Pătrășcanu (Un prânz de gală, Candidat fară noroc, Admiratorii, Pentru bal). Dintre acestea din urmă, cea mai interesantă din perspectiva imixtiunii modurilor comicului și a sustragerii de sub influența caragialiană este nuvela Un prânz de gală. Deși are un titlu vădit ironic și amintește și prin odiseea neplăcutelor incidente de Grand Hotel "Victoria Română", scrierea lui D. D Pătrășcanu este o povestire ilustrativă pentru umorul care stârnește un zâmbet trist
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mușatescu, nu doar ca dramaturg, ci și ca romancier (Mica publicitate, 1935) și publicist. În calitate de colaborator al revistelor umoristice și al magazinelor ilustrate, Tudor Mușatescu publică nenumărate schițe, momente și povestiri și se remarcă prin scrisorile apocrife compuse în manieră caragialiană reunite în ciclurile Doresc ca micile mele rândulețe și Post-restant. Umorul acestora, bazat pe efectele ilare ale vârtejului de agramatisme de tipul celor comise de "eroii" din comediile și schițele lui Caragiale, primește diverse irizări, inclusiv foarte întunecate. Multe epistole
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de spirit adunate în emblematicele "mușatisme" publicate săptămânal în revista "Contemporanul" din 1965 până în 1970, prin comprimarea paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi proștii dacă s-ar solidariza între ei"216 inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa de colaborare a celor inteligenți: Dacă și între oamenii cuminți s-ar putea stabili înțelegere așa de lesne ca între
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi proștii dacă s-ar solidariza între ei"216 inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa de colaborare a celor inteligenți: Dacă și între oamenii cuminți s-ar putea stabili înțelegere așa de lesne ca între nerozi, mulțimea acestora ar avea o soartă mai bună"217. Expresiile idiomatice, calambururile, florile de spirit, metaforele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dicționarului umoristic al limbii române care anticipă Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu pe linia parodierii stilului lexicografic. Descoperim aici chiar o definiție spirituală a umoristului, văzut drept un "ocnaș literar"218, într-o formulă care amintește de obsesia caragialiană legată de responsabilitatea și dificultatea carierei de literat. Tudor Mușatescu ilustrează, așadar, și literatura aforistică românească, alături de I.L. Caragiale, G. Topârceanu sau de Aurel Baranga cu ale sale Minime și maxime. În proza scurtă și în dramaturgia cu tentă satirică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și dramatice decât celor aflate la limita ridicolului. Chiar și acestea însă vor fi urmărite cu o undă de înțelegere. Aceasta derivă din încercarea de introspecție care motivează, de pildă, gradual, decăderea morală a văduvei colonelului Zaharescu. În general, reminiscențele caragialiene sesizabile la nivelul tipologiei sunt umbrite prin grija de organizare echilibrată, de autentificare a comediei umane prin opoziția între personaje negative și pozitive. Astfel, lui Mirea, tipul amicului colpoltor care amintește de perfidul Lache, i se opune în plan moral
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se opune în plan moral, integrul Sergiu, la fel cum penibilei bătrâne Caliopi Zaharescu îi corespunde la celălalt pol, blajina doamnă Săraru, demnă în suferința de o viață și înnobilată tragic de gestul sinuciderii preferate în locul viețuirii în rușine. Universului caragialian de fantoșe i se dă astfel o replică, prin conturarea în limitele verosimilului a unei mai dense și mai complete imagini a vieții sondate cu umor, cu amărăciune, dar și cu optimism. Estomparea influenței caragialiene se produce la Tudor Mușatescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în locul viețuirii în rușine. Universului caragialian de fantoșe i se dă astfel o replică, prin conturarea în limitele verosimilului a unei mai dense și mai complete imagini a vieții sondate cu umor, cu amărăciune, dar și cu optimism. Estomparea influenței caragialiene se produce la Tudor Mușatescu și prin abordarea comediei lirice, sentimentale, în piesa Visul unei nopti de iarnă. Mihail Sebastian, cel care care va excela în acest gen, este, de altfel, îndeobște acreditat ca dramaturg original, și pe considerentul lipsei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Tudor Mușatescu și prin abordarea comediei lirice, sentimentale, în piesa Visul unei nopti de iarnă. Mihail Sebastian, cel care care va excela în acest gen, este, de altfel, îndeobște acreditat ca dramaturg original, și pe considerentul lipsei de tradiție caragialiană în acest domeniu teatral. Atât în Jocul de-a vacanța, cât și în Steaua fără nume, dorul de poezia visării și a eliberării din rutina dezumanizantă, iubirea ca revelație a șansei la fericire, setea de cunoaștere ca resort de perseverență
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
voință, autoironia unui visător surprins ", așadar un " lirism care cedează exigențelor sociale ", exprimând "conflictul dureros dintre sensibilitatea insului și realitățile societății ", se pliază perfect pe specificul teatrului său"221. În ciuda impresiei de desprindere definitivă, prin accentul pe afectivitate, de direcția caragialiană, componente ale tipologiei și ale tematicii lui Mihail Sebastian sunt încă tributare marelui înaintaș.222 Personaje ca Bogoiu, Madame Vintilă, călătorul și soția lui sunt tipuri caragialiene (micul funcționar, cocota adulterină, cuplul de vilegiaturiști) mai adânc personalizate și umanizate, iar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
său"221. În ciuda impresiei de desprindere definitivă, prin accentul pe afectivitate, de direcția caragialiană, componente ale tipologiei și ale tematicii lui Mihail Sebastian sunt încă tributare marelui înaintaș.222 Personaje ca Bogoiu, Madame Vintilă, călătorul și soția lui sunt tipuri caragialiene (micul funcționar, cocota adulterină, cuplul de vilegiaturiști) mai adânc personalizate și umanizate, iar anumite scene dezvoltă în același sens găunoasele și sincopatele pseudoconversații din "șarjele de atelier" ale lui Caragiale: Ștefan: Capricii. [...] I-ai vorbit? Bogoiu (evaziv): Daa... Ștefan: Și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și gingășie sufletească așteptat. Un tip de umor "roz" reiese astfel din recompensarea personajelor superioare din punct de vedere moral. Soluția de tip melodramatic poate fi înțeleasă în cazul lui George Mihail-Zamfirescu și ca procedeu de intenționată delimitare de modelul caragialian pe care titlul piesei însuși Ion Anapoda -, îl evocă instantaneu, prin relaționarea intertextuală cu "omul sucit" din nuvela lui Caragiale. Cu același scop, de clară evidențiere a notei de originalitate într-un domeniu tipologic patronat de Caragiale, credem că a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
credem că a fost concepută și "comedia tragică" Domnișoara Nastasia, ca replică la drama Năpasta. Aceasta nu în sensul reabilitării mahalalei sau a periferiei românești, pentru că ipocrizia, incultura, "ambâțul" personajelor secundare trimit tot la fauna umană din schițele și nuvelele caragialiene. Nici în privința conflictului nu sunt modificate notele esențiale din Năpasta, cu excepția perioadei presupuse între săvârșirea crimei și aplicarea pedepsei, durată prea mare în cazul piesei lui Caragiale, așa cum reiese din majoritatea reproșurilor formulate de critici. În schimb, personajul hamletian feminin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și aplicarea pedepsei, durată prea mare în cazul piesei lui Caragiale, așa cum reiese din majoritatea reproșurilor formulate de critici. În schimb, personajul hamletian feminin, neverosimil prin intransigență și tenacitate, primește la George Mihail-Zamfirescu, parcă în mod expres explorând minusul dramei caragialiene, un spor de credibilitate tocmai prin graba săvârșirii actului de răzbunare. Decizia Nastasiei de a se căsători cu Vulpașin la doar trei săptămâni de la moartea lui Luca, derutantă pentru cei din jur, care-i pun la îndoială iubirea pentru logodnicul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sintagma "umor de spânzurătoare", aplicabilă aici în sens propriu. Piese ca Idolul și Ion Anapoda și Domnișoara Nastasia demonstrează astfel, pe de o parte, polimorfismul umorului și pe de altă parte tentativa de marcare a notei de originalitate față de universul caragialian, chiar cu riscul eșuării în plan estetic, prin alunecarea în melodramatic sau prin supralicitarea umorului atroce. Ca suport ilustrativ pentru diversele forme de umor pot fi menționate și scrierile lui Ion Băieșu. Ipostazele umorului sunt aici diverse, de la cel vesel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Ion Băieșu. Ipostazele umorului sunt aici diverse, de la cel vesel, iscat din banale incidente cotidiene surprinse în nenumărate schițe, scenete și nuvele, până la cel negru, covârșitor, alături de grotesc și absurd în romanul Balanța. La Ion Băieșu însă, omniprezența modelului caragialian nu pare să complexeze, ci dimpotrivă, să confere un plus de valoare, să gireze buna calitate a comicului. Aglomerarea de întâmplări macabre evidențiind în principal bestialitatea masculină și abjecția dezvăluită ca stare normală în infernul provincial din Balanța stârnesc permanent
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicului. Aglomerarea de întâmplări macabre evidențiind în principal bestialitatea masculină și abjecția dezvăluită ca stare normală în infernul provincial din Balanța stârnesc permanent impresia de dejà vu și o ancorează mental de senzațiile de oroare și iritare stârnite de viziunea caragialiană din Grand Hotel "Victoria Română" sau 1 Aprilie (monolog). Ca și în romanul lui Tudor Mușatescu, în cel al lui Ion Băieșu cu titlul extrem de sugestiv în acestă privință, se dă o șansă de redresare acestei lumi canceroase, pentru că i
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
negru exemplul lui Caragiale stăruie în orice reprezentare ulterioară, în general umorul pare a fi singura zonă în care autoritatea lui nu s-a exercitat covârșitor, scriitorii care i-au urmat reușind să descopere resurse de originalitate acolo unde geniul caragialian n-a pătruns mai adânc fie dintr-o funciară repulsie pentru melodramatic și dulcegărie sentimentală, fie din cauza preferinței pentru modalitatea satirică sau ironică în redarea universului uman. Filonul de sensibilitate explorat însă de scriitori precum Mihail Sebastian, V.I.Popa sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din cauza preferinței pentru modalitatea satirică sau ironică în redarea universului uman. Filonul de sensibilitate explorat însă de scriitori precum Mihail Sebastian, V.I.Popa sau George-Mihail Zamfirescu nu diluează comicul, ci îl împrospătează, iar tratarea umoristică a reiteratelor tipologii sau situații caragialiene, conferă marca individualității în cazul celor mai importanți autori care au abordat comicul în perioadele postcaragialiene. Capitolul IV Un veac de... caragialism În funcție de criteriul cronologic, am observat pătrunderea comicului pe o arie literară vastă și diversă, prin contribuțiile scriitorilor cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
epitom-uri ale caragialismului care se subordonează comicului, pe de altă parte, introducem în ecuație doar reprezentări literare care bifează simultan ambele criterii (ale comicului și ale caragialismului). Altfel spus, ne vor interesa, de această dată, acele reiterări ale emblemelor comice caragialiene în peisajul literar românesc. Se va completa astfel demersul sintetic din capitolul anterior, cu unul analitic, ce presupune mai multe etape: o încercare de fărâmițare a noțiunii de caragialism în unități minimale emblematice, asocierea lor cu tradiționalele clase ale comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
completa astfel demersul sintetic din capitolul anterior, cu unul analitic, ce presupune mai multe etape: o încercare de fărâmițare a noțiunii de caragialism în unități minimale emblematice, asocierea lor cu tradiționalele clase ale comicului și apoi descoperirea acestor microstructuri comice caragialiene în alte conglomerate literare ulterioare. În felul acesta vom obține nu o istorie a comicului literar românesc, ci o imagine clară a moștenirii caragialiene în acest domeniu. Chiar și dintr-o evidențiere în paralel a modurilor comicului și a ecourilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unități minimale emblematice, asocierea lor cu tradiționalele clase ale comicului și apoi descoperirea acestor microstructuri comice caragialiene în alte conglomerate literare ulterioare. În felul acesta vom obține nu o istorie a comicului literar românesc, ci o imagine clară a moștenirii caragialiene în acest domeniu. Chiar și dintr-o evidențiere în paralel a modurilor comicului și a ecourilor în opera caragialiană și a scriitorilor care i-au urmat, s-a putut constata că direcția prioritară în literatura noastră de factură comică este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]